”Mo?ul” nu a fost vreodat? îmbr?cat în ro?u. Nu cânta ?i nu avea o sanie tras? de reni. în fapt, printre dealurile copil?riei, singurele animale comparabile ar fi fost cerbii. Dac? ar fi v?zut vreunul. Câteva lucruri despre acel loc, din acei ani, merit? povestite pentru ca tu s? ?tii ce s-a pierdut, ce nu se mai întoarce, vreodat?.

De cele mai multe ori, sfâr?itul de decembrie venea cu z?pad? ?i friguri de scâr?âiau ciubotele- n n?me?i, ?i r?mâneau lipite m?nu?i ?i limbi curioase de copii, pe clan?a aluminat? a porti?ei. În curtea mare, lung? ?i rânduit? în dou?, se f?cea o c?r?ruie c?tre grajduri, urmat? la scurt timp de o a doua, ghe?u?ul nepo?ilor care era lustruit temeinic ?i udat, pe ascuns, cu ap? scoas? din fântân?. Împreunate dincolo de por?i st?teau dou? ma?ini, semn c? s-a întregit familia. Nu se întâmpla des întregitul familiei ?i când se întâmpla discordia st?tea la pând?, imagina?ia creierului mic de copil lega, în logic?, pozi?ia ma?inilor de întâietatea la mas? ori la munc?. Cu bradul în spinare Brazii nu se g?seau la magazin, sau la pia??. Odat? crescut suficient venea o bun? zi când tat?l, „patriarhul”, îl trimitea pe cel mic cu ficiorii în p?dure s? aduc? brad. La cr?pat de ziu?, zece – cinsprezece fl?c?i, de vârste diferite, fiecare cu securea lui în mân? ?i o tr?istu?? de mâncare luau drumul câmpului spre despic?tura din munte ?i apoi, pe c?r?ri ?i drumuri cu urme de tractor înc? vizibile prin noroiul înghe?at, c?tre coama de unde, pe rând, se scoteau vârfuri de brad. Niciodat? br?du?i tineri. ?i da, uneori auzeai lupul. Fiecare trebuia s?-?i taie, s?-?i lege ?i apoi s?-?i care bradul înapoi cale de aproape zece kilometri prin ger, prin iarn?, prin z?pad?. Ajungeau acas? la sfâr?itul zilei, extenua?i, cu prada adeseori roas? de la cum fusese târât? prin ghea??, dar pe drept c??tigat?. Din fundul gr?dinii vedeai, în urm?,  p?durile F?g?ra?ilor. Iar apoi, din magazie ie?ea, ca prin minune, suportul albastru ruginit pe care tat?l îl b?tea dup? ce-i f?cea bradului o pean?, cu coada de la topor. Ferparul unui porc La înjunghierea porcului, copiii nu aveau voie s? priveasc?. ?i totu?i te trezeai, de obicei în diminea?a lui 22 sau 23, în zgomotul infernal al bestiei care- ?i ?tia sfâr?itul aproape. Era sp?imos, aproape uman, erai tentat s? tragi draperiile tari de la ferestre ?i s? te ui?i, dar chiar de-ai fi f?cut-o, tot degeaba. Tat?l ?i câ?iva vecini sacrificau animalul în curte, într-un loc imposibil de privit pe fereastra caselor de sus. Da, ?tiai c? moare, de la urletele înalte, la groh?ielile agonice nu trecea foarte mult, odat? terminat ?tiai c? e timpul s? te îmbraci, n-a ?tiut nimeni niciodat? cum afla copilul ce-are de f?cut, dar ?tia, tat?l d?dea ordine scurte ?i precise, acolo era furcoiul, dincolo erau paiele de secar?, acolo d?dea tat?l foc cu un chibrit bine plasat, dincolo aveai voie s? mai pui încât s? pârle?ti pielea, dar s? nu arzi, acolo se vedea urma junghiului pe unde se scursese sânge din care mama f?cea sângerete, acolo era urechea din care, ritualic, tat?l t?ia o bucat? ?i le d?dea nepo?ilor s? road?, mul?umi?i, mici carnivore cu funingine în mâini ?i pe obraji. Gusturile copil?riei Capul porcului era crestat în semnul crucii, apoi era t?iat ?i pus în z?pad?, pe acoperi?. Restul era tras pe o lespede, se scoteau sl?nine, mu?chi, tendoane, buc??i speciale plecau deja la buc?t?rie unde începea s? sfârâie carnea în ceaun pentru tocan? ?i m?m?liga, clocotea încet pe sob?. Din borcane ie?eau gogonele, gogo?ari, castrave?i, din sticle curgea ap? de foc cu guler perlat. Cu mic cu mare primeai un pahar de rachiu s? te descurci în fa?a gerului, mâini mici ?i ro?ii de frig primeau gr?sime proasp?t?, plimbau ligheane de colo dincolo. În amintire, la final, r?mânea doar o pat? mare, ro?ie, neagr?, paie arse ?i satisfactia unei buc??i de ?orici care nu se d?dea topit în sucurile limbii. Poezia ?i cadoul Seara venirii Mo?ului era neagr? ?i plin? de frici pentru sufletul copilului preg?tit de socoteal?. Haine frumoase, unghii t?iate ?i poezia musai de ?tiut, poate un cântec, poate nu va veni totu?i... Afar? se l?sa întuneric a?a cum nu se mai pomene?te azi. Cerul era plin cu stele curioase ?i aer care se f?cea cristale de ghea?? de cutezai s?-l respiri. Iar El intra de nic?ieri, de niciodat?, într-un cojoc mi?os de oaie, cu c?ciula pe ochii verzi, sfredelitori, familiari ?i totu?i nu, cu toiag de lemn lustruit ?i un sac mare, imens de mare, în care-ar fi înc?put lejer doi-trei copii dac? n-ai fi fost cuminte. Vorbea pu?in. Din spatele t?u, p?rin?ii p?strau solemn momentul. Copil dup? copil ie?eai în fa??, rosteai consemnul ?i primeai cadoul. Sosiile lui Mo? Cr?ciun N-a ?tiut niciodat? cine e pân? în al treisprezecelea an. Tat?l c?zuse în prim?var? în poarta ?urii. Când l-au ridicat, jum?tate de trup nu-i mai mi?ca. Vocea era dus?. N-a mai r?mas din el decât o înjur?tur? pe care o spunea când, frustrat c? nu mai poate vorbi, începea s? plâng?. Vara a trecut, toamna a trecut, ?i iarna a venit la fel. Cu t?iat de porc luat din ora?, de data asta, înjunghiat, pârlit, crestat, tran?at, mâncat ?i b?ut la fel rachiu. Acelea?i arome. Acelea?i colinde. Copii mai mari, o singur? c?rare prin curte c?tre grajduri ?i-un pic de derdelu?, ?i seara când ar fi trebuit s? vin? puteai s?-?i dai seama c? to?i erau plân?i, dar dup? c?derea nop?ii, prin întunericul albastru, u?a de la antreu s-a deschis ?i pu?in mai scund, pu?in mai tras, „Mo?ul” a intrat pe u?? cu sacul de cadouri. Nu avea aceia?i ochi verzi o?eli?i, duri ?i scrut?tori care acum priveau, în lacrimi, de pe o margine de pat. Azi erau alba?tri, blânzi. Mâinile mici se strecurau de sub cojocul mi?os pe toiagul de lemn ?i parc? ?i vocea era un pic mai tremurat?, dar „Mo?ul” a ascultat, solemn, poeziile ?i colindele, i-a întrebat pe copii dac? au fost cumin?i ?i le-a împ?r?it, cinstit, cadouri. ?i poate unul dintre copii, str?fulgerat, î?i va fi dat seama c? mama nu era în înc?pere, cum nici tat?l nu fusese, în to?i anii dinainte, prezent, cum în anii ce-au urmat fratele mai mare, icoana celui b?trân, a început ?i el s? dispar? din camera de sus când, în cojoc ?i barb? de lân? sc?rm?nat?, c?ciul? ?i toiag, „Mo?ul” venea cu sacul plin de daruri.