Recentul acord dintre Arabia Saudită și Iran a provocat unde de șoc în mass-media și în rândul oficialilor guvernamentali. Implicarea Chinei în calitate de mediator a pus gaz pe foc, ceea ce face imperios necesar să citim printre rânduri pentru a înțelege implicațiile acordului și consecințele strategice pentru toate părțile implicate, scrie Jerusalem Post.
Acordul dintre Iran și Arabia Saudită nu semnalează neapărat un nou joc în Orientul Mijlociu, așa cum ar putea susține unii; totuși, a avut loc o schimbare în echilibrul de putere.
În timp ce unii observatori văd acordul ca pe un semn că Arabia Saudită acordă prioritate stabilității și păcii cu Iranul în detrimentul alinierii sale la o contra-campanie condusă de Statele Unite ale Americii și Israel, care vede Iranul ca pe o amenințare strategică, alții au adoptat o perspectivă mai largă. Aceștia au realizat un inventar care evaluează impactul acordului asupra părților regionale și internaționale, clasificându-le ca fiind fie câștigătoare, fie perdante.
În timp ce recentul acord dintre Arabia Saudită și Iran privind reluarea relațiilor bilaterale poate părea promițător, este important să așteptăm rezultatele eforturilor lor de soluționare a problemelor regionale restante dintre cele două puteri. Trebuie remarcat faptul că, deși mediatorul chinez și momentul încheierii acordului pot fi surprinzătoare, cele două țări au făcut schimb de declarații privind dorința de calm și dialog timp de aproape doi ani, după ce oficialii irakieni și-au anunțat medierea între părți, scrie într-un editorial Jerusalem Post.
Au ieșit Emiratele Arabe Unite în pierdere?
Acordul implică calcule de profit și pierdere potențiale pentru mai multe părți regionale.
Cu toate acestea, categorisirea EAU ca fiind un perdant în cadrul acordului ar putea să nu fie pe deplin corectă. Emiratele Arabe Unite au cerut în mod constant dialog și stabilitate în regiune, au reluat relațiile oficiale cu Iranul și nu sprijină războaiele din Golf, fie că este vorba de cele dintre țările din regiune sau dintre Iran și Israel.
Este larg recunoscut faptul că obiectivele ambițioase de dezvoltare ale EAU, la fel ca Arabia Saudită și alte țări din CCG, depind de o atmosferă stabilă și sigură. Ca atare, orice conflict militar iminent ar putea avea un impact negativ asupra economiei EAU, ar prezenta provocări semnificative în materie de securitate și ar crea tensiuni inutile.
A ieșit Israelul învins?
Între timp, unii observatori au clasificat Israelul ca fiind un potențial perdant în acord, deoarece a pierdut un potențial aliat regional în fața a ceea ce consideră o amenințare strategică existențială. Cu toate acestea, este important de remarcat că acordul iraniano-saudit nu înseamnă dispariția amenințării nucleare iraniene pentru nicio țară din regiune, inclusiv pentru Israel.
Este esențial să se facă diferența între răcirea tensiunilor și transformarea Iranului într-o țară prietenoasă pentru Arabia Saudită, deoarece evenimentele și istoria acumulată între cele două țări în ultimii șapte ani nu vor dispărea peste noapte printr-o lovitură de pix sau printr-un acord a cărui cerneală nu s-a uscat încă.
În ciuda acordului recent dintre Arabia Saudită și Iran, îndoiala poate persista în spațiul relațiilor pentru o perioadă care ar putea varia în funcție de evoluția relațiilor dintre cele două părți. În plus, relațiile oficiale dintre Israel și Arabia Saudită nu au fost încă stabilite, iar poziția regatului față de normalizarea relațiilor cu Israelul rămâne, cel puțin oficial, în faza de testare. Ca atare, acordul cu Iranul nu este văzut ca un adversar al vreunei tendințe în această privință și nici nu împiedică vreun efort saudit de a stabili relații oficiale cu Israelul, dacă Riadul decide să facă acest lucru. De fapt, acordul ar putea oferi un mediu mai favorabil pentru ca un astfel de pas să aibă loc, cu canale directe de comunicare pentru a liniști Teheranul.
Test pentru SUA
Așadar, se vorbește că Arabia Saudită vrea ca SUA să treacă prin niște hopuri înainte de a accepta să se poarte frumos cu Israelul, cum ar fi să dea undă verde energiei nucleare în scopuri pașnice. Dar nu cred că acest lucru contravine acordului recent și chiar ar putea face ca Riadul să arate mai bine și să pună presiune asupra Washingtonului pentru a-și reconsidera poziția.
În orice caz, Arabia Saudită și-a exprimat reticența de a se alătura oricărei alianțe militare împotriva Iranului, fie în parteneriat cu Israelul, fie cu alte țări. Această decizie este atribuită faptului că regatul se concentrează pe atingerea obiectivelor sale de dezvoltare și pe evitarea conflictelor care i-ar putea împiedica progresul sau i-ar putea epuiza resursele. Odată cu recentele vizite ale oficialilor americani în Israel, Irak și alte națiuni arabe, se speculează, de asemenea, că Riadul încearcă să se distanțeze de eventualele escaladări militare împotriva Iranului.
În plus, un acord recent între Iran și Agenția Internațională pentru Energie Atomică ar putea limita orice încercare a Israelului de a lansa un atac militar asupra instalațiilor nucleare iraniene. Actualul mediu regional și internațional nu sprijină o astfel de mișcare, mai ales că China și-a asumat un rol de mediator în rezolvarea crizei dintre polii din Golf. Iranul, de asemenea, ar putea beneficia foarte mult de pe urma acordului, având în vedere nevoia sa de a unge comunitatea globală și de a restrânge motivele pentru orice escaladare militară ulterioară împotriva sa.
Acordul reprezintă, de asemenea, o oportunitate pentru Iran de a reduce tensiunile și de a limita cheltuielile pentru milițiile pro-iraniene și pentru armele sectare, care au devenit o prioritate din cauza protestelor interne și a luptelor economice ale țării. Alți actori regionali, cum ar fi Irakul, Libanul, Siria și Yemenul, ar putea beneficia, de asemenea, de acest lucru.
Statele Unite ale Americii ies învinse
Pe de altă parte, în acest scenariu, Statele Unite ale Americii sunt un perdant strategic. Declarația trilaterală venită de la Beijing într-un moment în care relațiile sino-americane sunt tensionate plasează SUA într-un dezavantaj, indiferent de amploarea pierderii.
Pe scurt: acordul dintre Iran și Arabia Saudită nu semnalează neapărat un joc complet nou în Orientul Mijlociu, așa cum ar putea pretinde unii; cu toate acestea, a avut loc o schimbare a echilibrului de putere între actorii regionali și globali, ca urmare a erei post-Ucraina.
Aceste evoluții reflectă pregătirile strategice în curs de desfășurare pentru interacțiunile din anii și deceniile următoare, care au loc într-o lume cu un anumit potențial pentru ca alți actori să concureze pentru conducerea ordinii globale.