Surse din CDU au anunțat că au bătut în sfârșit palma cu SPD pe un program de guvernare. Însă greul de abia acum încolo începe.
La peste patru luni de la alegerile federale, Angela Merkel este așteptată să anunțe oficial miercuri semnarea contractului de coaliție între tabăra sa - alianța dintre Uniunea Creștin Democrată (CDU) și Uniunea Creștin Socială (CSU) - și Partidul Social Democrat (SPD). Este vorba de un document de peste 170 de pagini, care detaliază în 14 capitole foaia de parcurs a celui de-al patrulea guvern al lui Merkel.
Un acord smuls cu forcepsul, după cum comentează întreaga presă germană, și care nu mulțumește practic nici una dintre părți. „Fiecare dintre noi va trebui să accepte compromisuri dureroase”, a declarat Angela Merkel înainte de ultima rundă de negocieri cu SPD. „Sunt gata, dacă putem garanta că avantajele de la final vor fi superioare inconvenientelor”, a precizat ea.
„Compromisurile dureroase” au fost dictate de nevoia de a forma cu orice preț un guvern, pentru a pune capăt crizei politice care a iritat opinia publică germană și a slăbit pozițiile celor doi lideri, Angela Merkel și Martin Schulz, care și așa fuseseră șubrezite de rezultatele mediocre obținute în alegerile din 24 septembrie 2017.
Social-demorcatul nu și-a mai revenit după catastrofa electorală din toamna trecută, când SPD a înregistrat cele mai proaste rezultate din istoria sa. Autoritatea lui Schulz în partid este praf.
În ceea ce o privește pe cancelară, aceasta resimte uzura a doisprezece ani de conducere a țării și efectele crizei imigrației pe care ea a provocat-o. Există numeroase voci de observatori care se îndoiesc de capacitatea lui Merkel de a-și duce până la capăt noul mandat. În culisele CDU au început deja luptele pentru succesiune.
Prelungirea crizei politice și nesfârșitele pertractări au stârnit nemulțumire în rândul populației. Ultimele sondaje sunt alarmante pentru CDU – CSU și catastrofale pentru SPD, scrie Le Figaro. Chiar dacă Merkel păstrează 53% opinii favorabile, aceasta se datorează mai degrabă lipsei de alternativă decât simpatiei. Ea este departe de vârfurile de popularitate de odinioară (71% în 2013), iar CDU stagnează în intervalul 30 – 33% (32,93% la alegerile din 2017).
Social-democrații se prăbușesc, ajungând la 17% intenții de vot (față de 20,51% la alegerile din 2017), fiind talonați îndeaproape de noua formațiune eurosceptică și anti-imigrație Alternativa pentru Germania (AfD). După ce a reușit în premeră la alegeri să pătrundă în Parlament, cu 12,64% din voturi, aceasta a ajuns la cota 15% în sondaje și crește încontinuu.
Finalizarea unui acord de guvernare nu înseamnă nici pe departe că Germania a depășit criza politică. Urmează marele obstacol: consultarea celor 440.000 de membri SPD, care trebuie să valideze înțelegerea. Votul va fi dat prin poștă la sfârșitul acestei luni. Liderul social-democrat și-a programat un adevărat maraton în teritoriu, pentru a-i determina pe tovarășii săi să accepte compromisul.
Însă același lucru îl vor face și adversarii săi, care se opun intrării la guvernare și cer fățiș sabotarea „GroKo” (Grosse Koalition – Marea Coaliție). Ipoteza unui eșec și a convocării de alegeri anticipate nu este câtuși de puțin exclusă.
Pentru a învinge reticențele interne (ele sunt numeroase și în tabăra lui Merkel), liderii CDU și SPD apasă puternic „pedala europeană”. Ei spun că este imperios necesar ca vocea Germaniei să se facă auzită în dezbaterea privind viitorul Uniunii Europene, deschisă de președintele francez. Criza politică din ultimele luni i-a permis lui Macron să ia inițiativa și să pozeze fără concurență în liderul reformator al Europei.
Primul capitol al acordului CDU – SPD este de altfel consacrat „noului început” al Europei. Neascunzându-și satisfacția, Martin Schulz proclama luni „sfârșitul diktatului austerității”. O pilulă amară pe care Angela Merkel, promotoarea „doctrinei austerității” în Germania și în Europa, a fost nevoită să o înghită.