Actualul premier va reveni, cel mai probabil, în fruntea Rusiei din 2012. Criticii săi avertizează însă că ţara va cunoaşte o perioadă de stagnare.
Schimbul de funcţii făcut, deocamdată la nivel declarativ, de preşedintele rus Dimitri Medvedev şi premierul Vladimir Putin, sâmbătă, la congresul partidului Rusia Unită, formaţiunea de guvernământ, nu a surprins pe nimeni, nici la Moscova, nici într-o altă cancelarie occidentală. Singura necunoscută în această schemă a succesiunii la Kremlin era doar calendarul anunţului rocadei între primele două posturi în stat.
"Tensiunea" momentului a fost bine reliefată de liderul ultranaţionalist rus, Vladimir Jirinovski. "Bine că, în sfârşit, au luat o decizie, pentru că prelungita incertitudine le dădea ruşilor o stare de nervozitate", a declarat acesta.
Acceptând să deschidă lista candidaţilor partidului pentru alegerile legislative din decembrie, Dimitri Medvedev a declarat că, în aceste condiţii, "este corect ca Rusia Unită să susţină candidatura preşedintelui partidului Vladimir Putin la funcţia de preşedinte al ţării" în scrutinul de anul viitor.
"Sunt convins că partidul Rusia Unită va învinge şi, bazându-se pe sprijinul poporului, Dimitri Anatolievici (Medvedev) va putea să creeze o echipă nouă, eficientă şi tânără, energică, să conducă executivul Federaţiei Ruse, pentru a continua munca în scopul modernizării tuturor aspectelor vieţii noastre", a venit replica lui Putin.
Un scenariu deloc original
De altfel, cei doi se înţeleseseră în privinţa acestui schimb de funcţii încă de acum câţiva ani, aşa cum au şi recunoscut sâmbătă. Dincolo de toate speculaţiile din ultima vreme legate de viitorul politic al actualului premier şi de aparentele fricţiuni între el şi Medvedev, Vladimir Putin rămâne omul forte al Rusiei.
Susţinătorii săi invocă stabilitatea internă care vine odată cu, cel mai probabil, al treilea mandat de preşedinte, într-o perioadă în care Rusia se luptă cu grave dificultăţi economice. Criticii săi atrag atenţia că sub Putin, care, din 2012, va avea un mandat prezidenţial de şase ani şi, prin urmare, şanse mari să rămână instalat la Kremlin până în 2024, Rusia va cunoaşte o altă perioadă de stagnare politică şi economică, de înflorire a corupţiei şi de răstrişte pentru democraţie.
Boris Nemţov, lider al opoziţiei şi un critic al lui Vladimir Putin, a atras şi el atenţia asupra consecinţelor monopolizării puterii de către tandemul Putin-Medvedev.
"O creştere a fenomenului migraţiei, scurgere a capitalului şi o dependenţă tot mai mare de resursele prime ale Rusiei, alături de o componentă coruptă mai mare la nivelul aparatului central", au fost predicţiile acestuia la postul rus de radio Echo Moskvî.
Apropiaţii lui Medvedev s-au declarat dezamăgiţi de anunţul de sâmbătă. "Dimitri Medvedev ar fi putut deveni un preşedinte adevărat, nu doar unul tehnic, dacă ar fi obţinut un al doilea mandat", a comentat Mihail Deliaghin, analist rus, pentru ziarul american "New York Times".
Un alt comentator politic rus, Gleb Pavlovski, a calificat gestul lui Medvedev drept un act de trădare a ruşilor care credeau în el şi o sinucidere politică. "Măsură loveşte puternic prestigiul instituţiei preşedinţiei ruse", a subliniat acesta.
Pe plan extern, reacţiile la anunţul de sâmbătă au fost livide. Germania a anunţat că va continua cooperarea cu Rusia indiferent cine va fi la Kremlin, în timp ce SUA au subliniat că resetarea relaţiilor cu Moscova rămâne de actualitate.
TRASEU
Vladimir Putin a fost preşedinte al Rusiei, timp de două mandate, între 2000 şi 2008. În condiţiile în care Constituţia ţării nu i-a mai permis să candideze pentru un al treilea mandat consecutiv, Putin l-a instalat la Kremlin pe Dimitri Medvedev, aliatul său politic, el preluând şefia guvernului de la Moscova.
Graţie majorităţii covârşitoare pe care o are în legislativul rus partidul pe care îl conduce, Rusia Unită, Putin a impus o serie de amendamente constituţionale prin care i se permite revenirea la Kremlin, de data aceasta pentru un mandat de şase ani. Noile modificări lasă loc altor două mandate consecutive în fruntea ţării. Ascensiunea politică a fostului agent KGB din perioada 1975-1991 începe în 1996, cînd, din postul de viceprimar al oraşului Sankt-Petersburg, este transferat la Moscova şi numit adjunct al şefului administraţiei prezidenţiale. Doi ani mai târziu, preşedintele Boris Elţîn îl numeşte în fruntea serviciului secret rus FSB, urmaşul renumitului KGB.
În august 1999, Putin este numit în fruntea guvernului rus pentru ca, jumătate de an mai târziu, să preia funcţia de preşedinte interimar după demisia lui Elţîn. Proaspăt instalat în fruntea executivului rus, Putin ordonă armatei ruse să readucă sub control Cecenia, după ce militanţii separatişti din Caucaz au organizat mai multe atentate teroriste pe teritoriul rus. Succesul campaniei militare, încheiate în mai 2000, este şi succesul politic de care avea nevoie liderul interimar de la Moscova.
Stabilitatea internă din timpul celor două mandate de preşedinte ale lui Putin a adus cu sine şi o creştere economică, după un deceniu în care ruşii au avut de înfruntat lipsuri crunte. Aceasta rămâne, de altfel, şi sursa principală a popularităţii sale.
- Strategia lui Putin: Rusia şi "bau-bau-ul" american