A venit, în sfârşit şi 2022. Greu, dar a venit. Parcă niciodată nu am aşteptat cu mai multă nerăbdare schimbarea anilor, ca şi când la miezul nopţii am putea strânge într-o legăturică, toate necazurile din anul care se încheie, pe care să o punem pe foc şi să scăpăm de ele în anul care vine.
A venit 2022 cu multe, foarte multe speranţe. Mai multe decât oricând, pentru că Omenirea are speranţe reportate şi de anul trecut. Nici noi nu facem excepţie. Avem restanţe la realizat speranţe. Fiecare român speră ca anul acesta să-şi mai dreagă viaţa, sufletul, gospodăria. Să-i fie mai bine, în ciuda avertismentelor că va fi rău a tot felul de specialişti, care în economie, care în microbiologie sau virusologie, care în numerologie, care în ghicitul în bobi şi zaţul de cafea, sau interpretarea prezicerilor lui Nostradamus şi Baba Vanga.
Dar, până la urmă, speranţele, oricât de frumoase ar fi ele, până la îndeplinirea lor, sunt doar nişte incertitudini.
La noi, în România, pentru începutul lui 2022 avem deja din prima zi două certitudini. Una este mai veche, cealaltă, de mare actualitate. Amândouă au însă un element comun: data de 15 ianuarie. Certitudinea veche este că la 15 ianurie 1850 s-a născut Mihai Eminescu şi, de câţiva ani, această zi, a devenit Ziua Culturii Române. Cea de-a doua, de maximă actualitate, este legată, cum altfel, de pandemie. Domnul Alexandru Rafila, ministrul Sănătăţii, a declarat răspicat că pe 15 ianuarie 2022 începe şi în România valul cinci al pandemiei de coronavirus.
Dacă primul eveniment ştim cum să-l sărbătorim, măcar prin retragerea câtorva doctorate plagiate, al doilea ne derutează total. Mai ales precizia cu care AleVanga Rafidamus a prezis ziua în care valul trece graniţa. Noaptea, probabil, când poliţiştii de frontieră sunt mai puţin vigilenţi, deşi va fi greu şi pentru Omicron, că la noi la vamă, ca să treci fără certificat verde, trebuie să dai şpagă şi nu ştim dacă virusul are bani la el.
Cum a reuşit domnul ministru să-i bată de departe şi pe Baba Vanga, şi pe Nostradamus cu această prezicere de o precizie incredibilă, încă nu ne-a explicat. Aşa cum nici dumnealui, şi nici vreun alt speciali în domeniu, nu ne-a explicat de ce, nevaccinaţii de români au stat, totuşi, în zona verde o groază de vreme în timp ce întreaga Europă vaccinată era roşie. Stacojie chiar.
Dar să lăsăm această explicaţie ştiinţifică, pe care probabil că nu o vom primi niciodată şi să profităm în continuare de darul de prevestitor al domnului ministru Rafila.
Poate ghiceşte la fel de precis şi răspunsul la o întrebare simplă. Pe data de 14 decembrie 2021, laboratorul farmaceutic american „Pfizer” a anunţat că pastila sa împotriva covid-19 ”Paxlovid” reduce cu aproape 90% spitalizarea şi decesul persoanelor cu risc, dacă este administrată în primele zile după apariția simptomelor. Deci, jumătatea lunii trecute. În acelaşi timp însă, pe piaţa de medicamente există, de mai bine de un an de zile, antivirale care şi-au dovedit deja eficienţa, produse de alte firma farmaceutice. Poate ne prezice domnul Rafila de ce ministerul condus de domnia sa şi-a lăsat sacoşa cu sticlele la coadă la ghişeul „Pfizer”, unde nouă ne va veni rândul cândva să le achiziţionăm, şi nu a cumpărat deja, de când este ministru, din celelalte antivirale. Aşa cum au făcut foarte multe ţări, inclusiv din jurul nostru. În România, în aşteptarea antiviralului „Pfizer”, în continuare în farmacii nu se găsesc antivirale împotriva Covid-19. De ce? Pentru a se umple din nou spitalele? De ce? Pentru ca organizaţia OMS, al cărui reprezentatnt în ţara noastră a fost chiar domnul Rafila, trebuie să anihileze acel moment verde al României într-o mare roşie de infectări a îmbălsămaţilor, care le anula teoria că vaccinul este singura soluţie de a scăpa de virus?
Sau, haideţi să o facem şi noi pe clarvăzătorii. Ne bazăm pe puţinele date oficiale pe care le avem, pentru că restul sunt secretizate sau sunt blocate paginile şi nu se poate intra pe ele. Astfel aflăm de pe blocatul acum site al Agenției Naționale a Medicamentelor că: ONG-ul lui Alexandru Rafila a primit în 2014 de la „Pfizer” un Grant de 44.847 lei și două sponsorizări de 22.137 lei, respectiv 31.293 lei. Iar Asociația „Societatea Română de Microbiologie” condusă de Alexandru Rafila apare în 2015 cu 17 contracte de sponsorizare de la BigPharma. Cu natura declarată „sponsorizare mijloace financiare”, sumele în jurul cărora se învârt sponsorizările sunt de la 4000 la 48.000 lei. De la Pfizer, Societatea lui Rafila a încasat în martie-aprilie 2015 suma de 25.200 lei, în septembrie 22.500 și în noiembrie 4443,40 lei.
Acum, domnul Rafila ameninţă cu demisia, dacă nu se bagă certificatul verde şi în România. Până atunci însă, poate ne răspunde la întrebarea pe care am pus-o: de ce cumpără de la „Pfizer” antivirale şi nu le avem deja pe cele existente pe piaţă şi aprobate de forurile de specialitate. Că poate noi nu am fost atât de precişi cu răspunsul nostru.
Legat însă de certitudinea domnului Rafila că pe 15 ianuarie fix, vine valul cinci, avem şi noi o certitudine, tot legată de 15 ianuarie, deşi nu suntem aşa de prevestitori: „Ce e val, ca valul trece” ( Mihai Eminescu, „Glossă” – 1883)