Dascălul Vasile Ilieş a împlinit suta de ani dar nu şi-a pierdut luciditatea şi amintirile. Rememorează prin ce-a trecut după marele crah şi cum i-au reîntregit salariul de învăţător abia în 1938. "Când or fi bani la bujet, aşa-mi scria pe un bilet Guvernul despre salariul meu", îşi aminteşte omul-centenar.

99,8% dintre români nu pot răspunde la întrebarea "Cum este viaţa la 100 de ani". Vasile Ilieş face parte dintre cei 0,2% care ştiu răspunsul pentru că a trecut pragul şi încă se simte bine. Nu şi-a pierdut vitalitatea şi are o cursivitate a povestirii încântătoare. "Am avut o viaţă perfectă", spune despre sine fostul dascăl. Doi oameni contau în sat: preotul şi învăţătorul

Bătrânul cu parul alb şi cu faţa senină, s-a născut în 1912. A fost învăţător, a devenit soţ şi tată, a fost pe front, a revenit dascăl în satul Corund, judeţul Sălaj, s-a pensionat în 1968 cu un bilanţ frumos - 15 ingineri, 7 profesori, doi medici, şase ofiţeri şi cinci medici veterinari. Din satul lui erau destui.

"Dacă pun unele peste altele pot să spun că realizările depăşesc faptele de care nu îmi place să îmi aduc aminte", spune Vasile Ilieş. S-a născut în Imperiul Austro-Ungar, apoi a trăit în România condusă de regi, preşedinţi comunişti şi democraţi.

Norocul lui a fost că a avut parte de un tată care înţeles că doar cartea îi putea aduce parte de un viitor sigur. Aşa că în 1924, pe când avea 12 ani, a fost dus la gară de către tatăl său şi pus pe un tren şi trimis la şcoala normală, de unde ieşeai învăţător. "Noi am fost cinci copii. Tata era un ţăran deştept cu puţin pământ. Avea vreo cinci iughere de pământ. Aşa s-a gândit că pe primii trei să ne dea la şcoală şi să facem carte ca să ne putem descurca în viaţă, pentru că nu avea de unde să ne dea pământ la toţi. Aşa am ajuns învăţător. În 1930 eram învăţător provizoriu, adică debutant. Pe vremea aceea doi oameni contau în sat, preotul şi învăţătorul. La ei veneau toţi cu probleme şi ca să mai audă ce se întâmplă în lume".

În anii ‘30 se vorbea de curbe de sacrificiu

Vasile Ilieş a mai trecut în viaţa lui printr-o criză financiară mondială.

Amintirile îi par proaspete şi ştie şi cu câţi lei i-a fost redus salariul şi de câte ori. Salariul de învăţător în 1930 era unul bun, 3.400 de lei.

"Cu banii ăştia atunci puteai să trăieşti bine. Dar trebuie să ţinem cont că erau alte vremuri când nevoile nu erau cele din zilele noastre. Cu 3.400 de lei, mă puteam îmbrăca, puteam să îmi cumpăr de mâncare. Îţi puteai permite orice. Când văd la televizor sau citesc prin ziare că un învăţător câştigă azi 800 ce lei mă tot întreb cum se descurcă".

Prima criză dură care a lovit România, după 1918, a fost înregistrată în 1931. Atunci ca şi azi, bugetarii au fost primii afectaţi. Atunci nu se vorbea de criză financiară ci de curbe de sacrificiu. Fostul dascăl, spune că, la prima curbă de sacrificiu, i-a fost redus salariul cu 700 de lei.

"În 1932 a urmat a doua curbă de sacrificiu. Au redus salariile din nou şi am rămas cu 2.550 lei. Banii erau tot mai puţini şi munca era la fel. Un an mai târziu criza s-a terminat dar noi am rămas cu salariile tăiate până în 1938. În anii aceia am luat definitivatul, apoi spor de vechime dar bani nu. Îmi aduc aminte că am primit o hârtie că o să primesc banii când or fi bani la bujet", râde bâtrânul.

Pentru el criza actuală nu este ceva necunoscut. Ar putea spune că a intrat în ea, antrenat, după ce a scăpat de marea criză dintre anii 1930-1933. Toată ziua urmăreşte politica la televizor

La 100 de ani, Vasile Ilieş vede lucrurile ca un înţelept. Se consideră norocos că Dumnezeu i-a dat să trăiască atât mai ales că în familia lui puţini sunt cei care au trecut de 70 de ani. El parcă a fost uitat.

Până la 99 de ani şi 11 luni a mers la frizer. Apoi dintr-o dată l-a luat o durere chinuitoare de picior. Nici cu auzul nu mai stă chiar bine. "Nu mai e ca la 50 de ani". Pentru Vasile Ilieş, această vârstă este reperul vieţii lui. "Cam atâţia ani i-aş da si sufletului meu. Cam 50 de ani. Multumesc lui Dumnezeu că am ajuns la 100 de ani, un prag important chiar dacă viaţa nu este la fel ca atunci când ai 50 de ani".

Despre lumea din 2012, Vasile Ilieş nu vrea să vorbească prea multe. Nu vrea să supere pe nimeni. Este activ şi îi place să se uite toată ziua la televizor, la politică.

"Despre lumea din ziua de azi, despre tineri sau politicieni, nu vreau să povestesc. Nu vreau să fac o caracterizare pentru că nu e bine. Totul ţine de sistemul politic, fiecare zice rău de celălalt şi nu mai ştie omul cum să aleagă adevărul. Între 1919 şi 1940 s-au schimbat 32 de guverne, lupta politică era la fel de mare, dar revizorul şcolar nu s-a schimbat niciodată. Aici e diferenţa".