“Pentru că așa, în sânul munților și al codrilor, îi șade cel mai bine unui haiduc. Mai ales pentru un Ceas de scormonire în trecut. Aici îmi sunt rădăcinile, Irina. Mama e din aceste locuri, Apusenii îi sunt acasă, iar tata e din Sibiu. Drumul meu până la întâlnirea cu Lupii Albi a fost o pregătire, un drum inițiatic cu de toate; căderi, ridicări, întâlniri cu Oameni mari, despărțiri de alții, bucurii, împliniri, dezamăgiri, toate laolaltă.  

Și, pentru a se înțelege ce înseamnă pentru sufletul meu Lupii Albi, voi aminti câteva frânturi din viața mea, până la intrarea în această minunată familie. În 1987, am absolvit, ca Șef de Promoție, cea de a 3-a Școală de Cascadori a lui Sergiu Nicolaescu, “Mircea cel Bătrân”. Dar să nu se uite că Sergiu Nicolaescu a fost părintele nostru, al cascadorilor, el a fost cel care ne-a întreținut visurile și Zborul!

 În același an, am primit și Atestatul de Cascador Acrobat. În circ, am fost singurul acrobat din Europa care a prins partenera în saltul pe sârmă de la 7 metri. În anii ‘90, după Revoluție, s-a înființat prin decret prezidențial, Asociația Cascadorilor Profesioniști, eu fiind membru fondator în 3 Asociații de Cascadori.

Pentru mine, această Școală a fost ca o pregătire militară. Bunicul patern a fost ofițer în Școala de Război de la Sibiu, Artilerie grea. Iar cel matern, sergent la Cavaleri. Așadar, e în sânge această pornire care la mine s-a transformat în apropierea de cascadorie. Am făcut înot de performanță, multicampion național la Școala Sportivă Nr.2, sub îndrumarea marelui antrenor Ion Codreanu. Intrarea în cascadorie s-a petrecut la Turnul Severin, unde Viorel Plăvițiu m-a remarcat; apoi, mi-a testat la Buftea: reacțiile, psihicul, anduranța la efort. Și de aici a pornit totul.”

Ne amintește Mihai, cu nostalgie în glas, și de celelalte 2 mari Școli înființate de Sergiu Nicolaescu, “Dacii” și “Mihai Viteazul”.

“Rămâne interogația retorică: va mai avea vreodată România șansa unei asemenea mari Lucrări? Nu sunt foarte optimist în această direcție, dar cine știe...? Poate ajută Dumnezeu. Pentru că în Bogdan (Jianu) am simțit dintru început puterea de a duce mai departe munca lui Sergiu. Susținere financiară să existe doar.

Lângă “Lupii Albi” am ajuns chiar de la început, la Craiova, 2013, pentru întâiul spectacol “Mihai Viteazul”. A fost frumos să colaborez atunci și cu Radu Pietreanu. Dar întâlnirea cu Bogdan Jianu a produs ceva acolo, în mine, adânc, ce nu pot explica în cuvinte. Apoi, la Târgoviște, la Zilele Cetății, am întâlnit întreaga echipă: Vlad Miriță, Liviu Subțirică, Alina Dumbravă și toți colegii actori.

 

“De acum încolo, unde sunt eu, este și Ungureanu!”

Bogdan Jianu