Există un pericol real ca taberele pentru Pace și Justiție să devină la fel de polarizate ca și debitorii și creditorii în criza euro de la începutul anilor 2010

Consiliul European pentru Relații Extene  (ECFR) este un think tank pan-european cu birouri în șapte capitale europene. Lansat în octombrie 2007, el gestionează cercetări în domeniul politicii externe și al securității, asigurând informațiile necesare factorilor decizionali, activiștilor și influencer-ilor europeni. ECFR are birouri în Berlin, Londra, Madrid, Paris, Roma, Varșovia și Sofia. Consiliul are peste 300 de membri, incluzând foști prim miniștri, președinți, comisari europeni, europarlamentari, miniștri, oameni de afaceri, intelectuali și figuri emblematice ale statelor Uniunii Europene, fiecare având un mandat de 3 ani de zile.

În iunie 2022, Consiliul a publicat un studiu care s-a bazat pe cercetarea opiniei publice europene referitor la războiul din Ucraina. Studiul ECFR s-a realizat pe un eșantion de 8.000 de persoane din Polonia, România, Franța, Italia, Germania, Portugalia, Spania, Finlanda, Suedia și Marea Britanie. Aceste țări au fost alese după următoarele criterii:

• Polonia și România – tradițional ruso-sceptice și chiar ostile Moscovei
• Franța, Italia, Germania – apropiate Federației Ruse (Russlandverstehers)
• Portugalia și Spania – puțin implicate în politicile Moscovei
• Finlanda și Suedia – aplicante pentru integrarea în NATO, ca rezultat al războiului din Ucraina

Rezultatele sondajului sugerează că opinia publică europeană este în continuă schimbare în legătură cu războiul din Ucraina și că reziliența democrațiilor europene va depinde în mare măsură de capacitatea guvernelor de a avea sprijinul public pentru politici care, este clar că vor duce la crize profunde, extrem de dureroase. Sondajul relevă un decalaj tot mai mare între pozițiile declarate ale multor guverne europene și starea de spirit a publicului din țările lor. Marea diviziune care se profilează este între cei care vor să pună capăt războiului cât mai repede posibil și cei care vor să se continue lupta până când Rusia va fi învinsă.

Conform studiului, în general, europenii nu au opinii diferite asupra cui poartă vina acestui război – trei sferturi spun că Rusia este responsabilă pentru conflict. Nici nu gândesc altfel când vine vorba despre cel care reprezintă un obstacol major în calea păcii – două treimi indică Rusia. Singurele excepții notabile de la aceste opinii sunt în Italia și România unde părerile cetățenilor sunt mai echilibrate în ceea ce privește poziția Ucrainei și a Occidentului vis a vis de cea a Moscovei în privința responsabilității pentru conflict și a obstacolului  în calea păcii.

Pace vs. Justiție (Război)

În teorie, toate guvernele europene sunt de acord că depinde numai de Kiev să decidă când vrea să oprească războiul și să stabilească o formă a păcii. Dar, diferențele majore în studiul ECFR apar atunci când cei intervievați trebuie să aleagă între o Europă care ar trebui să pună capăt războiului cât mai curând posibil – chiar dacă Ucraina va trebui să facă concesii și dacă cel mai important obiectiv este pedepsirea Rusiei pentru agresiune – chiar dacă un astfel de drum ar putea duce la un conflict prelungit și la foarte multe victime.

Aceste rezultate plasează europenii în două grupuri opuse: o tabără pentru Pace și una pentru Justiție. Susținătorii taberei Păcii își doresc pacea acum, chiar și cu prețul concesiilor ucrainene către Rusia. Tabăra Justiției consideră că numai înfrângerea Rusiei poate aduce pacea. Pe măsură ce conflictul din Ucraina se transformă într-un lung război de uzură, acesta riscă să devină linia de demarcație între cetățenii Europei, iar dacă liderii politici nu tratează cu atenție aceste diferențe de puncte de vedere, ne putem îndrepta spre sfârșitul remarcabilei unități a Uniunii Europene.

În cele zece țări chestionate, o treime (35 la sută) dintre respondenți se află în tabăra Păcii și doar o cincime (22 la sută) aparține taberei Justiției. Încă o cincime (20%) refuză să aleagă între Pace sau Justiție, dar susține în mare măsură acțiunile UE ca răspuns la războiul Rusiei din Ucraina. Membrii acestui grup împărtășesc sentimentele anti-ruse ale taberei Justiției, dar își fac și griji cu privire la escaladarea războiului, cum o fac cei din tabăra pentru Pace. Probabil, în lunile următoare presiunea asupra acestui al treilea grup va crește, opinia lor fiind crucială în a determina următorii pași ai Europei.

Vorbind la Forumul Economic Mondial de la Davos, la sfârșitul lunii mai, președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, avertiza că „sarcina noastră este ca lumea să nu se sature de război”. Era o provocare descurajantă. Cincizeci la sută dintre membrii taberei pentru Pace cred că guvernul lor acordă prea multă atenție conflictului – în timp ce 38% spun că este „doar suficient” sau „prea puțin”. În schimb, în ​​tabăra Justiției, 52 la sută consideră fie că se acordă suficientă sau prea puțină atenție războiului; doar 38 la sută crezând că este prea multă.

Aceste date arată că și în tabăra Justiției poate apărea, în curând, un fel de „oboseală la solidaritate”. Două dintre cele mai expuse state din prima linie – România și Polonia – sunt singurele țări în care mai mult de 50% dintre oameni spun că guvernele lor se concentrează prea mult pe război în detrimentul problemelor interne presante. Întrucât mulți susținători ai Păcii cred că Ucraina, mai degrabă decât Rusia, va avea o situație mult mai proastă din cauza acestui conflict, progresele militare rusești pot determina ca tot mai mulți oameni să se alăture celor din tabăra Păcii.

O Europă divizată - Șoimii polonezi vs. Porumbeii români

În încercarea de a prefigura viitoarele diviziuni din Uniunea Europeană, cauzate de războiul din Ucraina, analiștii ECFR aduc în discuție în mod constant o „diviziune est-vest” și diferențe evidente între țările din prima linie și cele mai îndepărtate de conflict, din punct de vedere geografic. Studiul ECFR sugerează o hartă extrem de nuanțată. Dezvăluie, de exemplu, diferențe semnificative între Polonia și România, ambele țări din prima linie care găzduiesc un număr mare de refugiați și care din punct de vedere istoric sunt ostile față de Rusia.

Chiar dacă, atât Polonia cât și România se învecinează cu Ucraina, iar guvernele lor sunt printre principalii susținători ai Kievului, cetățenii manifestă atitudini distincte față de război. Optzeci și trei la sută dintre oamenii din Polonia dau vina pe Rusia pentru conflict; în România, doar 58 la sută o fac. Și mai important, 74% dintre cetățenii polonezi văd Rusia drept cel mai mare obstacol în calea păcii, în timp ce doar 42% în România iau în considerare acest fapt.

Cele două țări sunt, de asemenea, pe poziții diferite când vine vorba despre preferința lor pentru Pace sau Justiție. Polonia este singura țară din sondaj în care tabăra Justiției prevalează în mod clar față de tabăra Păcii (41% la 16%). În schimb, România – alături de Franța, Germania, Italia, Suedia și Spania – manifestă o preferință clară pentru Pace față de Justiție (42% la 23%).

Așa cum apreciază analiștii ECFR “polonezii sunt printre cei mai mari șoimi ai Europei, iar românii printre cei mai mari porumbei”.

În Polonia, 77 la sută dintre cetățeni doresc să se întrerupă toate legăturile economice cu Rusia, în România doar 45 la sută; 74 la sută dintre polonezi susțin încetarea completă a importurilor de combustibili fosili din Rusia, față de 51 la sută dintre români. În mod similar, 71% dintre polonezi – spre deosebire de doar 39% dintre români – doresc să se pună capăt tuturor legăturilor diplomatice cu Rusia și 73% în Polonia – față de doar 40% în România – susțin încetarea oricărui contact cultural cu Rusia.

Polonezii și românii gândesc diferit și prin prisma solidarității față de Ucraina. Spre exemplu, 71% dintre polonezi și numai 54% dintre români sprijină acordarea de mai multă asistență economică Ucrainei. În ceea ce privește trimiterea de arme Ucrainei, 78 la sută dintre polonezi sunt pentru, față de doar 46 la sută dintre români, diferențele devenind semnificative atunci când vine vorba despre trimiterea de trupe în Ucraina. Polonia este printre puținele țări în care sprijinul pentru această opțiune prevalează în fața opoziției față de ea, cu 46% la 30%, față de români unde scorul este exact pe dos: 44% opunându-se și numai 26% fiind de acord.

În timp ce Polonia este de acord, cu mai mult de 50%, că războiul înseamnă creșterea cheltuielilor militare, românii sunt numai 31% convinși, 36% nefiind de acord cu această măsură.

Războiul ca un montagnes russes

Așa cum scria recent Gideon Rachman în Financial Times, „Războiul din Ucraina se duce în esență pe trei fronturi și între trei protagoniști. Primul front este câmpul de luptă însuși. Al doilea front este economic. Al treilea front este bătălia voințelor. Cei trei participanți sunt Rusia, Ucraina și alianța occidentală care sprijină Ucraina”.

Ceea ce se întâmplă pe oricare dintre cele trei fronturi le afectează pe celelalte două. Succesele militare ale Ucrainei sunt esențiale pentru creșterea dimensiunii taberei Justiției, susținătorii taberei Păcii fiind deja cel mai mare grup dintre cetățenii europeni și probabil că numărul lor va crește dacă sancțiunile economice împotriva Rusiei nu reușesc să aducă rezultate și în plus îi vor afecta.

Următoarele săptămâni vor fi critice în Europa, datele indicând că menținerea unei coeziuni în interiorul Uniunii Europene nu se poate realiza decât cu  mesaje politice potrivite situației prezente.

În primele săptămâni ale războiului, țările din Europa Centrală și de Est s-au simțit îndreptățite în ostilitatea lor față de Federația Rusă având multă încredere în UE. Dar, apoi, anumite state, precum Polonia, au devenit  marginalizate în tabăra Justiției, atunci când tabăra Păcii a ajuns mai atractivă în rândul celorlalte țări membre.

Chiar dacă conflictul din Ucraina pare că împinge crearea unei Uniuni Europene mult mai militarizate, cercetarea ECFR arată, fără echivoc, că sprijinul în favoarea creșterii cheltuielilor pentru apărare este mai slab în rândul publicului decât ar părea, chiar dacă mulți lideri politici europeni afirmă altceva.

Există un pericol real ca taberele pentru Pace și Justiție să devină la fel de polarizate ca și debitorii și creditorii în criza euro de la începutul anilor 2010. Dacă acest lucru se va întâmpla și dacă Uniunea Europeană devine imobilizată în propriile diviziuni – atunci războiul va duce la o marginalizare permanentă a Europei pe scena mondială.