Născută pe 1 iunie 1926, în Los Angeles-California, nu e exagerat să-i spunem ”copilul cinematografiei americane”. Apoi a devenit ”cea mai frumoasă blondă din istoria cinemaului”. Marilyn Monroe a fost și rămâne una dintre cele mai complexe artiste de la Hollywood, cu o viață mult mai complicată decât a descifrat-o presa și publicul acelor vremuri. Relația ei cu președintele Kennedy și moartea sa rămân și azi enigme.
Încă de la nașterea sa, viața lui Marilyn cunoaște experiențe ciudate și dureroase. Mama ei, Gladys Pearl Monroe Baker Eley, era editor de film la un studio cinematografic, iar tatăl, din informațiile vremii, se numea Charles Stanley Gifford, agent de vânzări. De fapt, fetița nu era a lui. Pe certificatul de naștere al viitoarei actrițe numele real era Norma Jeane Mortenson, iar în dreptul tatălui era trecut numele norvegianului Martin Edward Mortensen. Despre acest bărbat nu s-a știut niciodată prea multe. S-a spus doar că, înainte de nașterea fetiței, s-a urcat pe o motocicletă și a dispărut din oraș și din viața frumoasei Gladys.
Marilyn a avut o copilărie terifiantă. Bebeluș fiind, mama sa a abandonat-o în spital. A fost luată de bunică, Della Monroe, spre creștere, însă, aceasta moare în august 1927. Fetița abia avea un an. Gladys se vede nevoită să o ia la ea, dar în scurt timp o dă spre creștere unor părinți adoptivi, Albert și Ida Bolender. Marilyn trăiește în familia lor, în Hawthorne, până la vârsta de 7 ani. Atunci se numea Norma Jeane. Iar mama naturală, Gladys, o vizita din când în când, dar niciodată fetița nu-i simțea afecțiunea. Asta avea să scrie Marilyn Monroe în cartea sa biografică.
Cu toate acestea, Gladys a cumpărat o casă pentru ea și fiica ei, însă după câteva luni în care au locuit împreună, mama ei suferă o cădere psihică serioasă, fiind internată în Spitalul de boli mintale din Norwalk, California și, ulterior decăzută din calitatea de părinte, calitatea de tutore revenindu-i prietenei mamei sale, Grace McKee.
Biografii lui Marilyn Monroe vorbesc despre coșmarul copilăriei ei, care nu avea să se încheie decât în momentul în care decis să se mărite și să-și ia viața în propriile mâini. După căsătoria celei care o luase sub tutelă, pe când copila avea nouă ani, este din nou trimisă la orfelinat. A urmat apoi o trecere pe la mai multe familii adoptive și prin orfelinate, unde a fost neglijată și adesea, abuzată și violată.
În septembrie 1941, Norma Jeane își reîntâlnește din nou mama, care se mută împreună cu ea pe coasta de est a SUA. Acolo, mama sa consideră că cel mai bine pentru fiica ei ar fi să se căsătorească, pentru a evita reîntoarcerea acesteia la orfelinat, căci ea nu-i putea purta de grijă având în vedere crizele care o doborau periodic. Fata avea 15 ani.
Gladys i-a făcut cunoștință fiicei ei cu un vecin și cu fiul lui, în noiembrie 1941. James Dougherty era un bărbat cu alură atletică, mai mare cu mulți ani decât Norma. O cere în căsătorie, dar așteaptă până în 1942, când adolescenta împlinește vârsta de 16 ani. Se căsătoresc, în 19 iunie 1942.
Pentru tânără a fost o evadare din viața nenorocită din orfelinate și din preajma mamei, care oricând putea face o recădere a schizofreniei de care suferea. La scurt timp după nuntă, James se angajează în marina comercială a SUA, plecând să lupte în cel de-Al Doilea Război Mondial.
În timp ce soțul ei era plecat să lupte în cel de-al doilea război mondial, tânăra Norma Jeane Dougherty a început să lucreze într-o fabrică unde pulveriza soluție anti-fugnitivă pentru piese de avioane (foto din 1944). Aici a fost descoperită de un tânăr fotograf militar, care se plimba prin fabricile locale făcând poze pentru un articol de presă despre femeile care ajută la eforturile depuse pentru război. El i-a remarcat imediat potențialul și i-a oferit să colaboreze cu o agenție de modelling. Din acel moment a început drumul Normei Jeane spre cariera artistică. Urma Hollywood și bărbații celebri din viața ei.
Norma a divorțat de James dupa 4 ani, în septembrie 1946. Avea 20 de ani, deja își decolora părul ca să fie blondă și poza în costume de baie. A pozat goală pentru un calendar în 1949, iar fotografiile au ajuns în Playboy în 1953. A fost prima copertă și primul “Iepuraș” al celebrei reviste, iar asta i-a crescut popularitatea. 1953 a fost un an bun pentru ea: a jucat în 5 filme și a început o relație cu marele jucător de baseball Joe DiMaggio. Deja avea numele de vedetă - Marilyn Monroe.
S-au căsătorit, numai că 8 luni mai târziu divorțau. Presa a scris că, fiind prezent la filmările peliculei “Șapte ani de căsnicie”, când Marilyn juca în celebra scenă în care i se ridica rochia, DiMaggio a făcut o criză și s-a certat cu ea în public. În ciuda insistențelor lui ulterioare, Marilyn Monroe nu a vrut să se mai împace cu el.
Fotografia cu rochia ridicată în filmul ”Șapte ani de căsnicie” a făcut furori și i-a adus lui Marilyn nu numai faimă, dar și contracte cu casele de producție. Era deja o stea.
În 1955, lumea artistică este surprinsă de relația pe care artista blondă, cu roluri de frivolă, începe să se afișeze cu Arthur Miller, scriitor de mare succes la acea vreme, un om foarte matur și serios. Puțini știau că, în ciuda aparențelor, Marilyn era nu doar foarte atrăgătoare ci și inteligentă, o femeie care citea mult și care era în stare să dea niște interviuri extrem de abil construite. S-au căsătorit în 1956, însă și această căsnicie eșuează.
Pe perioada acestei căsătorii, Marilyn a devenit tot mai dependentă de medicamente și alcool, cauza suferinței ei sufletești fiind, se pare, pierderea a două sarcini. Lipsa tatălui, pe care nu l-a cunoscut niciodată, perioadele negre din orfelinate și din unele familii adoptive, nebunia mamei, toate acestea și-au pus și ele amprenta asupra psihicului ei.
De la momentul divorțului de Arthur Miller și până la moartea sa, Marilyn Monroe își împarte viața între platourile de filmare și iubirile pentru câțiva bărbați celebri. Există încă nedeslușită relația ei cu președintele JF Kennedy și cu fratele lui, Robert, și persistă enigma asupra cauzelor morții ei, la 36 de ani.
La începutul lunii august 1962, aflând că starea ei psihică și fizică se degrada rapid și că avea un anturaj dubios, fostul ei soț, Joe DiMaggio, și-a părăsit slujba de la oficiul poștal al armatei, s-a întors în California și a vrut să se recăsătorească cu ea. Din nefericire, la 5 august 1962, Marilyn a fost găsită moartă în casa ei, complet dezbrăcată, întinsă pe pat cu fața în jos, cu receptorul telefonului ținut într-o mână.
A rămas în urma ei suma de 1,6 milioane de dolari. Prin testament, Marilyn a lăsat trei sferturi din bani profesorului ei de actorie și restul unei femei-psiholog, care o trata.
Dintre toți bărbații din viața ei, baschetbalistul Joe DiMaggio a iubit-o cel mai mult. Timp de 20 de ani, el a dus la mormântul ei, de trei ori pe săptămână, câte 12 trandafiri. De asemenea, nu s-a recăsătorit niciodată și niciodată nu a oferit presei vreun interviu despre fosta sa soție, Marilyn Monroe, blonda de la Hollywood adulată de o lume întreagă.