În iunie 1992, „Evenimentul Zilei” a schimbat presa. Nu este o vorbă goală sau o informație seacă aflată din manualele de istorie a jurnalismului. Ziarul lui Mihai Cârciog și Ion Cristoiu a ridicat etalonul. Românii cereau și calitate, nu doar informație brută. Nu trebuia doar să scrii anost, stereotip, inodor și incolor, așa cum o făceau multe cotidiane la vremea respectivă. Un nou ziar avea nevoie de o grafică și abordări inexistente pe piață atunci. Altfel, ce rost avea?
Țin minte că ai mei cumpărau zilnic cele mai puternice două ziare ale vremii. Unul dintre ele preluase abonații fostei „Scânteia” și reușise să-i fidelizeze. Apariția „Bulinii roșii” le-a schimbat imediat opțiunea alor mei. Și după primele două-trei „buline roșii” au devenit cititori fideli. Erau familii în care EVZ-ul se achiziționa în două exemplare. Pentru a putea fi citit concomitent. Nu am cunoscut la acea vreme ziarul, din interior, ci din exterior.
Pentru că, și dacă voiai să te ascunzi de el nu aveai cum. Era peste tot: în casă, în autobuze, în trenuri, la colțul străzii sau la profesoara care mai fura o privire de la ziarul așezat pe catedră în timp ce preda. Dacă aș vrea să spun o platiduine, aș zice că a fost „un fenomen”. Da, chiar așa a fost un „fenomen”.
Un spumant de calitate, un foc de artificii, un caleidoscop. Primul produs revoluționar creat în mass-media românească după 1990. Ca impact asupra publicului, ulterior au mai existat două asemenea „cutremure”. Create de Pro TV în 1995 și de Pro Sport, ziar lansat în 1997.
Nu o să spun că la 10-11-12 ani citeam „Evenimentul Zilei” din „scoarță în scoarță”. Deși, dacă exista un copil care la doi ani și jumătate se interesa în 1990 despre soarta Mineriadei, de ce ar fi deplasat ca unul cu câțiva ani mai mare să citească un ziar de la editorialul de pe prima pagină până la caseta redacției? Eram interesat în acele vremuri de sport, așa că țin minte pagini din EVZ-ul acelor vremuri.
Recomandările noastre
