De ani de zile, oamenii de știință se contrazic pe tema așa-numitului "efect al dușului" și a motivelor pentru care acesta se produce. Acum, două noi experimente au ajutat la clarificarea unora dintre cele mai neclare descoperiri.
Cele mai recente experimente privind comportamentul oamenilor sub duș au fost conduse de Zac Irving, care studiază și predă filosofia științei cognitive la Universitatea din Virginia, și implică faptul că o concentrare neclintită asupra unei sarcini poate fi inamicul creativității.
În loc să vă gândiți la o problemă până când aceasta este rezolvată, descoperirile sugerează că ar fi mai bine să luați o pauză și să luați parte la o altă sarcină care este ușor captivantă, cum ar fi dușul. Acest mediu poate permite minții dumneavoastră să rătăcească liber, fără scop sau direcție, deși cu anumite constrângeri.
Pe măsură ce gândurile tale se plimbă în derivă, cercetătorii cred că ai mai multe șanse să vii cu ceva inteligent.
O sarcină complet plictisitoare, pe de altă parte, nu pare să vă constrângă gândurile suficient de mult pentru a genera idei creative. Este mai probabil să fiți distras sau să vă gândiți în continuare la problema inițială. "Să zicem că ești blocat la o problemă", explică Irving:
"Ce faceți? Probabil că nu ceva plictisitor de plictisitor, cum ar fi să privești cum se usucă vopseaua. În schimb, faceți ceva care să vă ocupe, cum ar fi să vă plimbați, să faceți grădinărit sau să faceți un duș. Toate aceste activități sunt moderat captivante".
Din punct de vedere istoric, experimentele privind efectul dușului au produs rezultate inconsistente. Unele studii au constatat că o "sarcină puțin solicitantă" lasă creierul să se rătăcească și permite creativității să curgă. Dar alte studii nu au reușit să reproducă rezultatele.
Irving crede că acest lucru se datorează unor defecte în proiectarea experimentală. Multe studii anterioare au confundat rătăcirea minții cu plictiseala, când, în realitate, generarea de idei neobișnuite poate necesita un echilibru subtil între gândirea liberă și gândirea concentrată.
"Ei nu măsurau cu adevărat rătăcirea minții", susține Irving. "Măsurau cât de distrași erau participanții".
Cele mai bune idei ne vin sub duș
Un studiu din 2015, de exemplu, a constatat că, atunci când o persoană are prea multe gânduri care nu au legătură cu o sarcină, aceasta poate face ca inspirația creativă să fie mai greu de găsit. Cu alte cuvinte, la un moment dat, gândurile neconstrânse devin neproductive.
Mai mult, multe experimente din trecut au folosit diferite tipuri de sarcini de distragere a atenției în laborator, care nu se transpun bine în lumea reală, cum ar fi apăsarea unor numere pe un ecran de calculator.
Irving și colegii săi au conceput două noi experimente pentru a compensa aceste limitări.
Primul experiment s-a bazat pe 222 de participanți, dintre care majoritatea erau de sex feminin. Într-un prim test, acești participanți au avut la dispoziție 90 de secunde pentru a găsi cât mai multe utilizări alternative pentru o "cărămidă" sau o "agrafă de hârtie".
Participanții au fost apoi repartizați aleatoriu la una dintre cele două sarcini. Primul grup a fost instruit să urmărească o scenă captivantă de trei minute din "Când Harry a întâlnit-o pe Sally". Cel de-al doilea grup, între timp, a urmărit un videoclip de trei minute în care bărbații împăturesc rufe.
După pauza video, ambele grupuri au primit, în mod neașteptat, 45 de secunde suplimentare pentru a adăuga mai multe idei la sarcina lor inițială.
Creativitatea răspunsurilor lor a fost evaluată de către cercetători pe baza numărului de idei pe care le-au generat, iar noutatea ideilor, pe baza originalității.
La final, participanții au raportat cât de mult le-a zbătut mintea în timpul segmentelor video.
În cele din urmă, autorii au constatat că, în timpul videoclipului captivant, rătăcirea minții a fost asociată pozitiv cu răspunsuri mai creative.
Sarcinile captivante duc la rătăcirea productivă a minții
Beneficiile plictiselii, pe de altă parte, nu au părut să fie determinate de rătăcirea minții. După ce au vizionat videoclipul cu rufe, participanții au propus mai puține idei neobișnuite decât celălalt grup.
"Împreună", concluzionează autorii, "aceste rezultate sugerează că diferite tipuri de gândire conduc incubarea creativă în timpul sarcinilor captivante și plictisitoare. În timp ce sarcinile captivante duc la rătăcirea productivă a minții, sarcinile plictisitoare pot fi benefice deoarece permit să se oscileze între perioade de concentrare și perioade de gândire nemărginită".
Cel de-al doilea experiment a repetat primul experiment în rândul a 118 participanți, dar de data aceasta, unei jumătăți a grupului i s-a spus în mod specific că se vor întoarce la sarcina inițială după video, în timp ce celeilalte jumătăți i s-a dat doar o indicație "vagă" că acest lucru s-ar putea întâmpla.
După aceea, participanții au raportat cât de captivante li s-au părut videoclipurile.
Rezultatele celui de-al doilea experiment susțin constatările centrale din primul experiment. Și anume, acestea sugerează că rătăcirea minții - sau mișcarea liberă a gândurilor - facilitează generarea de idei noi, "dar numai în timpul unei activități moderat de captivante care pune anumite constrângeri asupra gândirii".
Interesant este că, atunci când participanții știau că trebuie să se întoarcă la sarcina inițială, au generat mai multe idei în timpul videoclipului plictisitor, dar cu scoruri de creativitate mai mici.
Acest lucru sugerează că ei încă se gândeau la sarcina inițială în timpul scenei de spălare. Scena de film, pe de altă parte, a fost doar suficient de distrasă pentru a le permite participanților capacitatea de a face conexiuni interesante între ambele sarcini.
Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a explora "de ce" efectul dușului, dar aceste noi rezultate ne oferă o idee mai bună despre "cum" sarcinile ușor captivante, cum ar fi dușul, ne pot ajuta să generăm gânduri creative în lumea reală.