Și niscavai tăblițe în care „bunele” și „relele” să poată fi citite de toată lumea.

De remarcat ce iute puternicii lumii se pliază pe corectitudinea politică, scoțând din joben termeni precum „recontextualizare”, de i-ar invidia până și cei mai stahanoviști din corporații.

Altfel, dacă e să se pună de acord, să mai reducă din suferință, din sărăcie, din războaie, să scoată din ultragiu viața celor lăsați la marginea lumii, ar sfârși în zicala „s-au scremut munții și a ieșit un soarece”.

Toate bune și  frumoase. Numai că, recent, în Germania, a fost dezvelită în glorie o statuie a lui Lenin, ironie a sorții, după 30 de ani de la căderea Zidului Berlinului.

Trecând peste faptul că un asemenea demers reprezintă o insultă în obrazul a zeci de milioane de oameni ale căror vieți și destine au fost distruse de comunism, nimeni nu s-a mai repezit să o dărâme. Sau să o interzică.

Așa cum au făcut-o, în Est, țările europene, pățite. Pentru că au fost vândute de „aliați” lui Stalin, precum vitele în obor. Sau precum sclavii negustorilor, că tot veni vorba.

Inclusiv în România, unde se dorește de mulți a fi uitat,  comunismul a avut efectul unui bocanc de vidanjor care s-a șters, apăsat, pe iarbă.

Bună sau rea, cum o fi fost, măcar era verde iarba noastră.

Dubla măsură continuă. În timp ce nazismul a fost condamnat, cu proces în toată regula , părinții unui regim cel puțin, cel puțin la fel de odios, sunt încă frecventabili.

Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei (NSDAP) a fost interzis prin lege.

Partidul Marxist-Leninist al Germaniei (care a dezvelit statuia lui Lenin) se bucură de deplină legalitate.

Așa cum se bucură „suvenirurile” din fosta URSS, ca să nu mai vorbim de o pleiadă de marfă, începând de la ceasuri și terminând cu motociclete Ural, exportată de Rusia către Occident, și purtând însemnele comuniste, plus cele ale KGB.

Dacă purtau însemne precum svastica sau cele ale Geheime Staatspolizei, sinistrul Gestapo? Mai puteau fi vândute? Firește că nu.

O carie netratată, ca multe altele nerezolvate, după cel de-al doilea Război Mondial.

Apropo de „recontextualizare”, ce „contra-monument” ar trebui pus lângă statuia lui Lenin?

China râde, Putin râde, dimineața râde iară.