Internetul.

Nu avem rate crescânde ale obezității pentru că Hershey’s a inventat reclamele perfecte. Avem rate mai mari ale obezității pentru că slujbele care presupun activitate fizică reprezintă mai puțin de 20% din totalul slujbelor la nivel național.

Nu a fost ceva inevitabil. Este rezultatul viziunii economice ale creatorilor de campanii anti-obezitate.

Același Bloomberg, care se luptă obsesiv cu obezitatea în campaniile sale, se luptă la fel de obsesiv pentru a elimina slujbele cu muncă fizică și a le înlocui cu slujbe sedentare de birou.

Aceasta este prin excelență concepția Democrată. Anul trecut, Joe Biden a mers la New Hampshire și i-a îndemnat pe minerii din minele de cărbune să învețe să programeze computere.

„Oricine poate coborî la o mie de metri într-o mină poate cu siguranță să învețe și să programeze”, a spus el.

Clișeul „Învață să programezi” este prostesc și jignitor. Dar să cobori o mie de metri în mină este cu mult mai puțin probabil să te îngrașe decât dacă administrezi un website sau creezi jocuri video de împușcat zombii.

Concepția Democraților privind societatea și economia națională a fost de a înlocui muncile manuale cu munci de birou, după ce ai petrecut 4-6 ani în facultate.

Între timp, locurile de muncă manufacturiere sunt exportate în China.

Pe durata unei generații, acest fenomen a creat șomaj, orașe părăsite, revolte de stradă, radicalizări profesionale, explozia drogurilor, distrugerea căsătoriilor și, printre multe alte boli, creșterea ratei obezității.

Să trimiți și să conduci o societate întreagă pe internet nu a rezolvat aceste probleme: le-a agravat.

A arunca banii pe programe de dădăcit populația, spunându-le oamenilor să mănânce mai mult spanac sau taxându-le sucurile nu va schimba situația.

Singurul grup social la care aceste programe au dat rezultate îl reprezintă copiii. Aceasta deoarece sunt copii. A-i trata pe copii ca pe niște copii funcționează. Statul dădacă nu funcționează însă în cazul adulților.

Obezitatea nu este cauzată de publicitate și nu va fi rezolvată cu imbolduri, programe de nutriție verzi sau bikesharing. Obezitatea este unul dintre simptomele cele mai benigne ale dislocării sociale mai profunde provocate de transformarea economiei.

Stângismul instinctiv al elitelor politice leagă obezitatea de piața alimentară. Lipsa de imaginație a anticapitalismului consideră hrana drept cauză a obezității așa cum consideră armele drept cauză a violențelor.

Cauza primară nu poate fi găsită în lanțul de aprovizionare, pe rafturile magazinelor sau la publicitatea TV.

Elitele politice au reinventat Statele Unite ca pe o societate care funcționează pentru oameni ca ei.

Absolvenți orășeni de colegii stângiste cu salarii cu șase cifre construiesc o țară de sumă zero care funcționează numai pentru ei. De aceea propunerea lor privind obezitatea este de a-i convinge pe toți ceilalți să adopte stilul lor de viață, cu hrană organică și cu mers la slujbă pe bicicletă.

Dar stilul lor de viață este înrădăcinat în cultura lor, în spațiile în care trăiesc și în bunăstarea lor. Nu aceasta este soluția. Într-un fel, este problema.

„Erau niște oameni lipsiți de griji. Tom și Daisy – au zdrobit lucruri și ființe și apoi s-au retras înapoi la banii lor și la lipsa lor de griji” sunt cuvintele care nu descriu doar lumea privilegiată a elitelor din Marele Gatsby, ci și a elitelor noastre care au zdrobit America.

Rețetele lor pentru obezitate sunt un ecou al zicerii apocrife a Mariei Antoaneta: „Nu au pâine? Să mănânce cozonac!”