Micul Roberto a început să-și împartă viața între nefericirea de acasă, unde era nevoit să-și privească mama muncind și drama instituționalizării, care îl zdruncina cumplit. De fiecare dată când îl abandona, Laura își simțea obrajii topiți de mângâierea blândă și plină de iubire cu care băiatul își lua rămas bun. Ochii lui mari și verzi, cu lacrimile atârnate la colțuri, o distrugeau.

-Ce mă fac eu cu tine, băiete ?

Cu timpul, Roberto a dezvoltat pentru mama lui o iubire mistuitoare. Și, deși o simțea doar a lui, îi ura cumplit pe bărbații care îi șifonau așternuturile. Chiar dacă Laura reușise, cu mari sacrificii, să închirieze un apartament cu două camere, Roberto cunoștea prea bine ce se întâmpla în încăperea în care mama lui lucra.

-Trebuie să te rogi la Dumnezeu să ne ajute să găsim un bărbat care să aibă grijă de noi, îl îndemna Laura, învățându-l cum să se închine.

Dar Roberto se gândea la Dumnezeu numai când voia să arunce vina pe cineva, găsindu-l singurul vinovat pentru nefericirea lor. Meseria Laurei îl costase pe băiat nenumărate lacrimi, iar un dispreț amestecat cu scârbă îl tot îndemna să-i ucidă pe toți acei bărbați cu mirosuri dezgustătoare care îi umileau mama.

Cu o simplitate naivă, i-a spus Laurei într-o zi :

-În curând o să-i omor pe toți porcii care intră în camera ta.

Împlinise zece ani, dar vorbele lui aveau o greutate aparte, ca ale unui om greu încercat de viață. Condamnat la o tovărășie silită cu bărbați din cei mai diverși, Roberto simțea că e de datoria lui să fie crud și nemilos cu acei ,,porci,,. A prins curaj într-o seară, când, un client regulat pe nume Nelu, pe care îl recunoștea după flegmele tebeciste aruncate peste tot, a început să se răstească la Laura, lovind-o cu brutalitate.

Cu liniștea și precizia unui chirurg, Roberto i-a strecurat în gât bărbatului lama groaznic de dureroasă a unui cuțit. I-ar fi plăcut să îl despice în două și să-i facă mațele confetti, dar forța lui de copil de zece ani punea o stavilă serioasă în fața dorinței.

Intrase în dormitor cu pași de pisică, lovind movila mare care se mișca deasupra Laurei, respirând asmatic. Uimit și înspăimântat, bărbatul a avut puterea să se ridice și să-l privească pe Roberto. Imaginea sângelui care curgea șiroaie și mirosul de funduri încinse din încăpere, i-au secerat băiatului cunoștința.

Leșinase, dar era încredințat că atunci când se va trezi nu-l va mai afla pe Nelu în viață. Laura avea mintea pietrificată, refuzând să accepte ce se întâmplase. Roberto ucisese ca un profesionist, lovind exact în locul din care se sfârșeste viața. Nelu se zbătuse un timp, ca o găină tăiată, răsturnând obiectele de care se agăța disperat, căutând ajutor.

I-l oferise Laura , așezându-se cu fundul pe o pernă îndesată pe fața slinoasă a imbecilului ce refuza să accepte că va muri. Femeia a declarat la poliție că s-a aflat în legitimă apărare, mărturie stând vânătăile pe care Nelu i le provocase. Roberto, trezit din leșin, uitase totul. Era doar un copil, obligat de o mamă prostituată să ducă o viață promiscuă și nocivă.

Uneori, în nopțile tulburătoare petrecute la orfelinat, avea un vis ciudat – un copil, ținând în mână un cuțit, tăia beregata unui bărbat. Se trezea asudat și până dimineața nu-și mai lipea pleoapele de ochi.

Despre Laura știa doar că se află într-un penitenciar de femei, ispășindu-și o pedeapsă grea pentru o crimă odioasă.