Avertismentul a fost lansat de Makavelli: „Fiți cuminți, mergeți pe vârfuri!” Parlamentarii n-au ascultat, așa că domnul Simion i-a avertizat din nou: „De acest Crăciun ați scăpat! ... Aveți grijă să nu existe vărsare de sânge!” Suntem oare în pragul reinstalării dictaturii „în cele mai urâte forme ale ei”, cum profețește domnul Simion?

Nemulțumirile țărănimii.

Ministerul Justiției anunță constituirea unei celule de criză pentru analiza legislației privitoare la interzicerea organizațiilor, simbolurilor și faptelor cu caracter legionar – ceea ce a lăsat impresia că ar exista riscul unei rebeliuni legionare.

Dar ce-i acela legionarism? Că de 16 ani acest capitol lipsește din programa școlară. Pentru unii, legionarii sunt arhangheli cu revolver; pentru alții, sunt o versiune românizată a naziștilor. Niciuna dintre aceste opinii opuse nu corespunde realității istorice. Mișcarea Legionară a apărut ca o reacție organică a societății românești de acum un secol și a evoluat pe căi originale. Fenomenul legionar, prost gestionat de autorități, s-a radicalizat și, în final, Mișcarea Legionară a fost infiltrată de alte interese, deturnată și compromisă.

Acum un veac, Marea Unire și reforma agrară ce a urmat au deschis noi orizonturi de speranță pentru români. Dar România, devastată de război și de ocupația străină, nu a avut resursele necesare pentru a fructifica aceste orizonturi. Sistemul bancar a finanțat prioritar exploatarea și exportul de materii prime, iar nu principalul sector al economiei, agricultura.

Țărănimea – 78% din populație – a fost lăsată la mâna cămătarilor, mulți dintre ei, evrei. Clasa politică avea alte preocupări – pe Coasta de Azur, la Cannes sau Monaco - iar cămătarii împrumutau bani cu dobânzi uriașe. În caz de neplată, le luau datornicilor pământul, lăsându-i săraci lipiți. Mulți dintre cei astfel sărăciți luau drumul orașelor, unde s-a format o pătură socială de ”orășeni recenți”, marcată de resentimente.

A apărut astfel, la începutul anilor 1920, o reacție xenofobă cu centrul de greutate în mediile orășenești sărace. Situația este exploatată de formațiuni radicale, de orientare antisemită, precum Liga Apărării Naționale Creștine (LANC). În cadrul LANC apar focare de radicalizare: o grupare, avându-l ca lider pe Corneliu Zelea Codreanu, decide  în 1923 „împușcarea politicienilor trădători și a plutocraților evrei”. Poliția află, complotiștii sunt arestați, dar lipsind elemente de concretizare a planului, inculpații sunt achitați.

În acest moment survine răspunsul inadecvat al autorităților. Erau vremuri de restriște: aplicând doctrina ”revoluției permanente”, bolșevicii ruși încercau să organizeze răscoale în țările vecine , inclusiv în România. În septembrie 1924 reușesc să declanșeze o răscoală la Tatarbunar, în Bugeac. Autoritățile reacționează înăsprind represiunea la adresa tuturor grupărilor radicale, fără distincție.

Deși gruparea codrenistă avea preocupări anodine – un economat, construirea unui cămin - prefectul de poliție din Iași, Manciu, o prigonește. Este dat în judecată. În octombrie 1924, în plină instanță, Codreanu îl împușcă mortal pe polițist. Răspunsul Justiției a fost la fel de inadecvat – dar în sens contrar. Ucigașul este arestat, judecat și ... achitat. Vâlva stârnită îi asigură notorietate națională. Codreanu se desparte de LANC și întemeiază „Legiunea Arhanghelului Mihail”. În 1927 – 1929, Mișcarea Legionară își constituie structuri (cuiburi) la nivel național.

Marea Criză și gardiștii.

Și chiar atunci survine criza economică mondială din 1929 – 1933. Principala marfă de export a României – cerealele – era dependentă de cotațiile Bursei din Chicago. Pe fondul prăbușirii burselor din SUA, scad catastrofal prețurile la grâu și porumb. La noi, clasa politică avea tot alte preocupări, pe la Monaco și Monte Carlo. Piața cerealelor, neprotejată de nici o măsură vamală, au fost lăsată la discreția concurenței internaționale. Prețurile au scăzut cu 60-70%. Din 1930, prețul grâului nu mai acoperea cheltuielile de producție. În 1932, peste 2.5 milioane de agricultori aveau datorii neachitate de peste 70 miliarde lei: moșierii datorau 52 de miliarde la bănci, iar țăranii datorau 20 de miliarde la cămătari. Sistemul bancar a intrat în colaps, România a intrat în faliment.

Politicienii noștri au reacționat abia după ce firmele străine retrăseseră din România peste 17 miliarde de lei. Iar soluțiile găsite de dânșii au fost concedierile colective și „curbele de sacrificiu”: salariile, ciuntite de inflație, au fost tăiate la jumătate. . A urmat un val de greve. În 1933, indicele salariului nominal era la 63,1%, față de 1929. Salariul real era, datorită inflației, și mai scăzut.

Din cauza lipsei de lichidități, cererea aproape a dispărut, iar economia s-a prăbușit. Timp de șase luni, salariile profesorilor și învățătorilor nu au mai fost plătite. Protestele lor au fost tratate cu cinism. O parte însemnată a intelectualității laice și religioase și-a pierdut încrederea în partidele ”istorice”, devenind receptivă la mesajul Mișcării Legionare. Acesta este contextul în care Codreanu înființează „Garda de Fier” – ramura paramilitară a Mișcării Legionare.

Apariția Gărzii de Fier a neliniștit profund clasa politică: în urma decesului Regelui Ferdinand (1927), România era condusă de o regență nevolnică. Dorind o conducere ”de mână forte”, o parte a clasei politice, precum și grupări de interese din Armată și Biserică au urzit, în 1930, detronarea regelui Mihai și revenirea fostului rege Carol al II-lea.

Represiune și radicalizare.

După reușita loviturii de Stat, Carol al II-lea a încercat să preia sub control Mișcarea Legionară, să se pună în fruntea ei. Eșecul era previzibil. Iar atunci, sub influența camarilei și în special a prefectului Poliției, Gavrilă Marinescu, Carol al II-lea a trecut la represiune. La 10 decembrie 1933, prim-ministrul Ion Gheorghe Duca scoate Garda de Fier în afara legii. Legionarii au ripostat prin asasinarea premierului Duca în gara Sinaia.

Făptașii au fost capturați: Codreanu impunea legionarilor să se predea după executarea asasinatului. A fost primul din seria de acte teroriste de răsunet, îndreptate împotriva politicienilor, pe care Mișcarea îi considera ”trădători”:  „Pedeapsa cea dintâi și cea mai cruntă se cuvine în primul rând trădătorului și în al doilea rând dușmanului. Dacă aș avea un singur glonț, iar în fața mea un dușman și un trădător, glonțul l-aș trimite în trădător.” (C.Z. Codreanu)

Ca răspuns, Carol al II-lea a intensificat represiunea, dar asta nu a făcut decât să crească popularitatea Mișcării prigonite: la alegerile generale din 1937, Partidul Totul pentru Țară (controlat de Legiune) a ieșit pe locul al treilea, după liberali și țărăniști. Evoluția politico-economică continua să fie foarte tensionată, astfel încât în februarie 1938 Carol al II-lea dă o nouă lovitură de Stat: desființează partidele politice, înlocuite cu un partid unic, patronat de rege. În aprilie 1938, Codreanu este arestat și condamnat la 10 ani de muncă silnică. Nereușind să lichideze Mișcarea, în noiembrie Carol al II-lea ordonă asasinarea lui Codreanu și a liderilor legionari din închisori, sub pretextul unei ”tentative de evadare”.

Asasinarea lui Codreanu și accederea lui Horia Sima la conducerea Mișcării vor avea două consecințe: pe de-o parte, intensificarea propagandei legionare, care-l prezintă pe Codreanu drept martir; pe de altă parte, escaladarea violențelor. În septembrie 1939, o ”echipă a morții” alcătuită din legionari îl asasinează pe prim-ministrul Armand Călinescu, „ca pedeapsă pentru moartea lui Codreanu”. Reacția regelui este de neiertat pentru un șef de Stat: la ordinul său au fost asasinați fără judecată, pe întregul cuprins al țării, 252 de legionari. Cadavrele lor au fost expuse în stradă timp de trei zile.

Criminalizarea: septembriștii.

În 1938 – 1940, politica externă a lui Carol al II-lea continua să fie aliniată Occidentului, ceea ce nu convenea celor două imperii care vizau hegemonia asupra Europei de Est: Reich-ul hitlerist și cel sovietic. Decapitarea Legiunii, prin executarea lui Codreanu și a liderilor legionari, ca și trecerea în ilegalitate a structurilor Mișcării au convenit de minune  intereselor nazisto-sovietice, care vizau subminarea și destabilizarea României. Moscova și Berlinul, la acel moment aliate prin Pactul Hitler – Stalin, au acționat sincronizat, vizând infiltrarea Mișcării Legionare și transformarea sa în masă de manevră.

Documentele SSI, serviciul de informații de la acea vreme, arată că „sovietele ... au reușit prin elementele ce se infiltraseră în rândurile Mișcării legionare, pe de o parte, să fie informate asupra activității interioare a Mișcării legionare, iar pe de altă parte de a provoca tot prin aceleași elemente mișcări și acțiuni anarhice conform cu interesele sovietice”. În iunie 1940, URSS a transmis României ultimatumuri prin care cerea evacuarea imediată a Basarabiei, a Bucovinei de Nord și a ținutului Herța.

Guvernul român a cedat presiunilor. Succesul Moscovei a determinat Ungaria să reclame revizuirea granițelor în Transilvania, iar Bulgaria a pretins retrocedarea Cadrilaterului. Cedările teritoriale au fost facilitate de nevolnicia Guvernului și a Palatului: Dictatura Regală s-a dovedit a fi o dictatură de operetă, incapabilă de acțiuni hotărâte politice sau militare.

Interesele nazisto-sovietice au considerat că venise momentul să se debaraseze de regele   Carol al II-lea și de orientarea sa pro-Occident, așa că au activat filierele respective din cadrul Mișcării Legionare. La 4 septembrie 1940, sub presiunea unei mari demonstrații publice, manipulate de agitatori legionari, regele i-a solicitat generalului Ion Antonescu să formeze un guvern de uniune națională. Antonescu a negociat cu țărăniștii și liberalii, care au refuzat să intre în guvern: generalul era un filogerman notoriu. În schimb, noul lider al Mișcării Legionare, Horia Sima, a acceptat. Antonescu a cerut și a obținut anularea Constituției și dizolvarea Parlamentului, apoi l-a forțat pe regele Carol al II-lea să abdice.

A fost proclamat Statul Național Legionar și astfel a început compromiterea definitivă a Mișcării Legionare. O masă compactă de oportuniști s-a înscris în Mișcare – așa-numiții ”septembriști”. S-au remarcat de la bun început numeroasele elemente infracționale care, sub pretextul ”românizării” comerțului, au trecut la jefuirea magazinelor și a depozitelor. Aceste fapte au fost în mod repetat discutate în Guvern, Sima și ceilalți miniștri legionari fiind incapabili să stopeze valul infracțional în uniformă gardistă.

Starea de fapt a oferit agenturilor infiltrate în Mișcare un paravan pentru răfuieli dictate de peste hotare. În noaptea de 26-27 noiembrie 1940 ”poliția legionară” a făptuit Masacrul de la Jilava: 64 de generali și politicieni, toți pro-occidentali, au fost asasinați în închisoarea Jilava. A doua zi, legionarii l-au ridicat de la domiciliu pe istoricul Nicolae Iorga și l-au asasinat. Vina sa? În Consiliul de Coroană din 27 iunie se opusese  cedării Basarabiei.

Rebeliunea sovieto-legionară.

În martie 1940, serviciile de informații britanice au spart sistemului de criptare utilizat de căile ferate germane, ceea ce a permis monitorizarea deplasărilor de trupe germane. În ianuarie 1941, au aflat astfel de transferul unor unități de tancuri din România în Polonia. Winston Churchill l-a avertizat pe Stalin: „Germanii, după ce s-au asigurat că au prins Iugoslavia, au început să disloce trei din cele cinci divizii de tancuri din România în sudul Poloniei.

Când au aflat de revoluția sârbă, această deplasare a fost contramandată.” Churchill a concluzionat că naziștii au intenționat să invadeze URSS în mai 1941. Istoricii consideră că avertismentul nu a fost luat în seamă la Kremlin. Totuși, în ultima decadă a lunii ianuarie 1941, în timp ce milioane de militari germani se deplasau spre pozițiile de atac, filiere controlate de URSS au angrenat Mișcarea Legionară într-o lovitură de Stat contra... Statului Național-Legionar, surpând spatele frontului! În „Darea de seamă asupra rebeliunii”, SSI subliniază rolul comuniștilor infiltrați în Mișcarea Legionară, mai ales Dumitru Groza, „unul dintre cei mai încrâncenați militanți ai extremismului de stânga”, liderul Corpul Muncitoresc Legionar, regrupând ”septembriști” cu antecedente comuniste.

Cu aprobare de la Berlin, Ion Antonescu a reprimat rebeliunea și a desființat Legiunea. O parte din liderii legionari au fost exfiltrați de naziști. Ulterior, au îmbrăcat uniforma dușmanului și au luptat cu arma în mână contra Armatei Regale Române. Ceilalți, după 1944, au fost decimați prin lagăre și închisori de către ocupantul sovietic, dornic să ”demonstreze” astfel că n-a avut niciun amestec, zău, în rebeliunea din ianuarie 1941.

Aveți grijă să nu existe vărsare de sânge!

În ianuarie 1941, trupele germane se pregăteau să intre pe teritoriul Ucrainei – și străzile Bucureștilor s-au umplut de legionari înarmați, puși pe fapte mari. În decembrie 2024, la Bruxelles se discută despre trimiterea de trupe de menținere a păcii în Ucraina – iar Internetul s-a umplut de indivizi înarmați, mascați, grupați în jurul steagului Gărzii de Fier. Iar domnul George Simion ne avertizează, de la tribuna Parlamentului: „Aveți grijă să nu existe vărsare de sânge!” Parchetul, Poliția, Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii constituie o celulă de criză pentru îndiguirea legionarismului. Asistăm la o resurecție legionară în România? Urmează o nouă rebeliune?

În primul rând, Mișcarea Legionară a apărut ca o reacție organică a societății românești de acum un secol la criza socio-economică ce a urmat Primului Război Mondial. Azi, aderarea României la Uniunea Europeană a deschis noi orizonturi de speranță pentru români. Dar România, devastată de o tranziție chinuită și de privatizări frauduloase, nu a avut resursele necesare pentru a fructifica aceste orizonturi. Și nici nu a fost ajutată. Da, Nicușor Dan are dreptate: „Noi realmente suntem în mijlocul unei crize sociale și sunt oameni care, pe bună dreptate, spun că nu se mai poate”.

Văd tot felul de date despre cât de bine am început să o ducem după aderarea la Uniunea Europeană. Da, este adevărat că PIB-ul a crescut de 10 ori față de 1990, dar beneficiile nu au ajuns la toți: România și Bulgaria se situează între primele 20 în clasamentul țărilor cu cea mai mare emigrație. A apărut astfel o reacție suveranistă legitimă,  cu centrul de greutate în diasporă, printre cei peste 5,7 milioane de români care nu de prea mult bine au plecat peste hotare și care azi votează ”românizarea” activelor străine, lichidării partidelor politice și Ro-Exit. Totuși, presiunea nemulțumirilor este insuficientă pentru ca această reacție suveranistă să se radicalizeze. Pentru ca Mișcarea Legionară să adopte strategii radicale a fost nevoie de Marea Criză care, prost gestionată, a dus la blocarea economiei. Nu suntem în acea situație, nu avem 50% din industrie în șomaj, băncile în faliment și agricultura pe chituci!

În al doilea rând, radicalizarea teroristă, formarea Gărzii de Fier și ”vărsarea de sânge” evocată de domnul Simion au survenit pe fondul incapacității clasei politice de a găsi soluții altele decât escaladarea represivă, polițienească. Da, e adevărat, clasa politică românească a comis destule greșeli, a sfidat electoratul care a avut o reacție legitimă, de respingere. Da, în sânul clasei politice au loc trădări, așa cum subliniază deputatul Drulă: „PSD a băgat vreo 200.000 de voturi la Simion, iar PNL a plătit TikTok-ul dlui Georgescu”.

Și da, strategiile avute în vedere sunt unilateral represive: Ministerul Justiției a constituit celula de criză cu participarea Parchetului, Consiliului Superior al Magistraturii și Poliției. Niciun cuvânt despre Ministerul Educației! Totuși, suntem departe de seria de greșeli catastrofale comise de camarila carlistă: nu mă aștept la înscenarea de false evadări și la execuții la colț de stradă. Ca atare, nici radicalizarea, ”vărsarea de sânge” nu este iminentă

În al treilea rând, Mișcarea Legionară a avut un profund caracter ultra-ortodox. Practica un cult al martiriului (de aici ordinul de a se preda Poliției), întrunirile aveau loc ”sub Icoană” – asta impresiona acum un secol, când populația era în proporție de 78% rurală. Azi, trăim într-o societate secularizată: nici măcar mascații care fac pe legionarii, răspândind amenințări pe Internet, nu resimt nevoia să se întrunească sub Icoană.

Concluzie: într-un moment de mari tensiuni socio-economice, cu războiul la granițe, forțe obscure, cu sediul prin Londra, Percy Street nr. 5, sprijinite de specialiști din Novosibirsk dar și de grupări de interese din cadrul partidelor parlamentare românești, se străduiesc să reînvie în România un legionarism fără baze reale, spectacol burlesc cu trupe de mascați care mimează gardismul, sub steagul negru al Gărzii de Fier. Aviz recuziterului: steagul Gărzii, cel adevărat, era verde!

D-ale Carnavalului parlamentar.

Oricât s-ar strădui figuranții în combinezoane negre, în absența fiorului mistic, întreaga înscenare are un aer caragialesc. Dar cui folosește această mascaradă? Păi, în primul rând septembriștilor: ariviști cu trecut dubios, care își etalează ifosele ”extremiste” pentru a dobândi acces la scena politică. În al doilea rând, comédia asta priește acelor forțe de pe Spațiul Nord interesate să arate cu degetul ”resurecția legionară” din România, ca pretext pentru ”denazificarea” țării noastre. Echipa AdNow din Novosibirsk – detaliile le găsiți în The Financial Times de ieri.

Iar purtător de stindard e un septembrist adus la tribuna Parlamentului României de o exponentă a intereselor de pe Spațiul Nord. Camaradul Makavelli, noul Rică Venturiano al Internetului, e consilier parlamentar al celei pe care până ieri o numea ”șomâldoacă”. Azi ne sfătuiește de bine, zău, că doar pentru bună purtare a fost eliberat condiționat în 2017: „Ascundeți-vă soțiile că a intrat Makavelli în Parlament – unu la mână. Doi la mână, fiți cuminți, mergeți pe vârfuri, cine e corect e corect, cine nu – le băgăm amendă.” Iar deîndată ce a captat atenția mass media, Căpitanul Makavelli a declarat război acelui Trahanache pe stil nou pe care până ieri îl lăuda: „Ce treabă ai tu, Georgescule, cu ce face Makavelli? Și dacă am înjurat, ce? Adică voi aveți dreptul să ne luați la mișto, dar noi nu?” E scena răzvrătirii lui Sima împotriva lui Antonescu, reeditată în stil circăresc.

Iar domnul Simion ne somează: „Aveți grijă că de data aceasta, de acest Crăciun ați scăpat! Aveți grijă ca dictatura să nu fie instalată în cele mai urâte forme ale ei! Aveți grijă să nu existe vărsare de sânge!” Iar senatorul Clement Sava supralicitează: „Luați-vă guvernul și fugiți în 5 secunde!" Urmează oare o rebeliune, o dictatură național-legionară?

Puțin probabil, cu farsori d-ăștia! Poate un nou spectacol de comedie bufă!