Căderea Craiovei din 1916. Primul mare oraș al Vechiului Regat era cucerit de către Puterile Centrale în Primul Război Mondial.

Căderea Craiovei pe 8/21 noiembrie 1916 a fost cauzată, evident, de succesele Puterilor Centrale avute anterior.

Căderea Craiovei-preliminarii

Căderea frontului în Defileul Jiului, după Prima și A Doua bătălie de pe Jiu în octombrie 1916 au dus la avansul spre Filiași. La Târgu Jiu, populația locală și formațiuni ale Armatei Române au luptat la Podul Jiului. Ei au dorit să întârzie avansul Puterilor Centrale spre Oltenia. Ținta lor, evident, era Craiova.

Dar nu doar dinspre Jiu veneau trupele inamice. Căderea Severinului fusese și ea o lovitură pentru România. În Gorj-Mehedinți va activa ca lider al unei fracțiuni de luptători în spatele liniilor inamice căpitanul rezervist învățătorul Victor Popescu.

Căderea Craiovei - comandaturile și rechizițiile

Căderea Craiovei a avut loc la 8/21 noiembrie 1916. Populația civilă, înțelegând persoanele avute,  a pornit spre Moldova, în refugiu. Palatul Jean Mihail a devenit sediu al Comandaturii. Puterile Centrale au început să facă rechiziții pentru a asigura confortul ofițerilor comandanți care urmau să rămână șa Craiova.

Urmau a se introduce firme și indicatoare germane. Spitalele urmau să fie spitale de campanie. Totul urma să fie raționalizat, surplusul fiind pentru Armată și pentru Austro-Ungaria, respectiv Germania.

Șarjele de la Robănești și Prunaru. Aruncarea eșuată în aer a podului de la Stoenești pe Olt

La 10/23 noiembrie 1916,  respectiv la 15/28 noiembrie 1916 în satele Robănești și Prunaru, comuna Robănești cavaleria română șarjează puternic și oprește  artileria germană și avangarda pe moment. Mackensen este impresionat și pe unul dintre ofițerii răniți, căpitanul Filitti îl duce cu automobilul lui la Spitalul Militar German din Craiova. Olga Gigurtu, soția generalului Gigurtu șialte femei celebre din Craiova patronează spitale de campanie pentru răniți. În subteran, ele conduc rețeaua de spionaj a Armatei Române în Craiova. La Prunaru, șarja a fost comandată de colonelul Naumescu. Manevra a permis românilor să se retragă peste Olt să încerce acolo rezistența.

Trupele Puterilor Centrale nu au putut trece pe la Drăgășani. Podul rutier de la Slatina a fost aruncat în aer.  Inamicul a reușit să treacă pe la Stoenești pentru că acolo, geniștii n-au putut mina podul și au fost nevoiți să se retragă. La Izbiceni, Grupul Cerna, numit astfel pentru că soldații Divizie 1 Infanterie luptaseră la Cerna Alion Orșova a luptat eroic pentru a asigura retragerea Armatei Române. Podul a fost aruncat inițial în aer de românii în retragere iar Grupul Cerna a încercat să oprească inamicul să încerce o reconstruire a sa.

Armata Română se pregătea la mijlocul lunii noiembrie de ultima confruntare în regiunea Neajlov-Argeș. Se încerca ultima rezistență pentru a se împiedica ocuparea Bucureștiului. Centura sa de apărare, construită  cu atâtea sacrificii nu va fi de niciun folos după cum se va vedea. Dar asta este o altă poveste.