Ziua Pensiilor Militare - 20 octombrie. O tradiție de 162 de ani arată faptul că Armata a stat la baza modernizării României.

În acest an se împlinesc 162 de ani de la momentul când s-au înființat pensiile militare. Totuși, ideea este cel puțin cu doi ani mai veche decât ziua de 20 octombrie 1862.

Ziua Pensiilor Militare - Preliminariile de la Pavel Zăgănescu la Alexandru Ioan Cuza

Putem vorbi de Ziua Pensiilor Militare încă din 1860. În ziua de 30 mai 1860, domnitorul Alexandru Ioan Cuza semna decretul domnesc publicat în „Monitorul Oastei”, Nr.20/30 mai 1860. Decretul instituia medalia „Pro Virtute Militari”. A fost ideea căpitamului Pavel Zăgănescu, veteranul luptelor din Dealul Spirii de la 13 septembrie 1848.

Veteranii supraviețuitori ai luptei erau îndrituiți să primească medalia. Nu puteam vorbi de o decorație fiindcă România era sub suzeranitate otomană. Cuza nu a putut înmâna medalia. Locotenența Domnească din 1866 o va face la 23 aprilie 1866. Totuși, încă din 1860, Cuza a oferit invalizilor de la 1848, văduvelor și orfanilor anumite indemnizații. Au fost premergătoare conceptului de pensie militară.

Ziua Pensiilor Militare -  Alexandru Ioan Cuza îl autorizează pe Ministrul de Război, Generalul Ion Emanoil Florescu

General Ion Emanoil Florescu s-a născut în ziua de  7 august 1819, la Râmnicu Vâlcea, în Oltenia. A decedat  la 10 mai 1893, la Paris, Franța fiind un fel de a doua patrie a sa.  A fost înhumat la Cimitirul Bellu - Șerban Vodă, la dorința sa expresă. Generalul Forescu a fost Deputat, a fost Șeful Marelui Stat Major și de mai multe ori Ministru de Război. Generalul Forescu a semnat  Ordinul pe toată oastea nr 267,  care a fost publicat în "Monitorul Oastei" nr. 1 din 20 octombrie 1862, anul al 3-lea, Partea Oficială.

Ordinul respectiv prevedea ca în ziua de 20 octombrie 1862 să ia ființă prima structură specializată în domeniul pensiilor militare în cadrul Tabloului privind organizarea și funcționarea Ministerului de Război.

Semnificații

Napoleon Bonaparte spunea: „Cine nu-și hrănește propria armată, va hrăni armatele dușmanilor”. Ofițer superior și comandant militar al Moldovei înainte de Unirea din 1859, Alexandru Ioan Cuza a înțeles acest lucru. Astfel, el a încadrat militarii în prima categorie care trebuiau să primească pensii de serviciu.

Așadar, când mai auzim voci care perorează ca morile stricate că de ce au militarii pensii speciale, e bine să citească Istoria Nației Române. Pensia militară este o „instituție specială”. A fost creată „în vremea când se făurea România”. Așadar, data de 20 octombrie 1862 ar trebui să rămână în memoria tuturor ca o dată de referință. Este o dată de la care a început intrarea în normalitate. Adică, având Armată, aveai Țară. Dacă aveai Țară trebuia să fie apărată de Armată. Iar militarii rezerviști aveau nevoie de o pensie după o viață petrecută la ordin și sub viabilitatea jurământului militar.

Analizând evoluțiile militare din perioada domniei lui Cuza dar și după aceea, putem înțelege perfect adevărata valoare a spuselor lui Napoleon.

Sursa foto: Enciclopedia României