Contre diplomatice româno-bulgare. Au fost și „pretini” și dușmani. Frontiera a fost mereu un subiect de dispută.

Evenimentul Istoric a abordat de multe ori chestiunile contondente dintre București și Sofia. Revista poate fi comandată de pe edituradecarte.ro sau poate fi cumpărată de la chioșcurile de ziare.

Contre diplomatice în epoca modernă

Tratatul de la Berlin a terminat visul rusesc al Bulgariei Mari. Germania lui Bismarck a imaginat un principat autonom bulgar până la Balcani, iar la sud de Balcani, Rumelia Orientală. Cele două se vor uni în 1885 prin acțiunea lui Aleksandr Battenberg, susținut de Rusia. Battenberg i-a cerut Regelui (din 1881) Carol să unească formal România cu Bulgaria, dar Regele Carol a refuzat să cadă în capcană.

Incidentul din iarna lui 1878, de la Arab Tabia dintre români și ruși, românii dorind de fapt să ocupe mica înălțime de lângă Silistra, numită astfel, considerând că Silistra trebuia, strategic să fie românească, a demonstrat că tensiunile vor escalada.

În 1885, un conflict sârbo-bulgar, a fost arbitrat la București, diplomația românească devenind astfel un excelent punct de mediere, recunoscut ca atare de Marile Puteri. Bulgaria, evident, sub suzeranitate otomană, nu a fost mulțumită că România nu i-a permis să-și crească manifestările pro-independență, pe care otomanii nu le-ar fi tolerat și care ar fi știrbit prestigiul de mediator al României.

Contre diplomatice la debut de secol XX

Desigur, la București, România fiind aliata secretă a Puterilor Centrale, persista nemulțumirea față de lipsa satisfacției în chestiunea frontierei dobrogene. Dacă Rusia se apropia de Serbia, Bulgaria și Imperiul Otoman deveneau și ele aliate tot mai mult cu Austro-Ungaria.

Serbia, Bulgaria, Grecia au decis să atace Imperiul Otoman pentru a împărți Macedonia. În Primul Război Balcanic, România a fost neutră. Bulgaria, nemulțumită însă, și-a atacat aliații. România a decis să atace Bulgaria iar aceasta a capitulat.

Tratatul de la București din 10 august 1913 a consfințit pentru România, rectificarea frontierei dobrogene prin adăugarea Cadrilaterului la România (Dobrogea de Sud pe linia Turtucaia - Silistra-Balcic-Ekrene). Au fost create județele Durostor-centrul la Silistra și Caliacra- centrul la Bazargic.

Frontiera maritimă nereglementată

Cadrilaterul a fost cedat prin Tratatul de la Craiova din 7 septembrie 1940. S-a convenit să se facă un schimb de populații iar frontiera terestră să fie cea de la 1 ianuarie 1913 (respectând ultima întrevedere a Comisiei Bulgaro-Române din 1902 de la Mangalia). Între românii evacuați din Cadrilater, s-au aflat și mulți activiști bolșevici de care Lukow și Boris III, amândoi morți în 1943, asasinați, au dorit să scape.

Tratatul nu face nicio referire la delimitarea frontierei maritime, Războiul, înfrângerea Bulgariei, întoarcerea armelor de către România, Tratatul de la Paris din 1947, prezența României și Bulgariei în Blocul de Est, au blocat continuarea tratativelor. Sunt nefinalizate nici astăzi aceste tratative.