Generalul Mihai Caraman, spion de top și diplomat de elită. Cum a reușit generalul Mihai Caraman să atingă maximul în cele două misiuni primite?

Generalul Mihai Caraman ar fi împlinit la 11 noiembrie 2024, 96 de ani. A decedat însă la 25 iulie 2024. Evenimentul istoric în cel mai recent număr, numărul 78, i-a dedicat un întreg dosar dedicat celor două tipuri de misiuni. Revista se poate cumpăra de la chioșcurile de ziare sau se poate comanda on-line fără taxe de livrare de pe edituradecarte.ro.

Generalul Mihai Caraman - spionul

Generalul Mihai Caraman a fost criticat după 1989, de „apostolii noii ordini”. A fost pe nedrept etichetat drept „decorat de KGB”, „în slujba mascată a rușilor”, evident, fără dovezi concludente. Bag mâna în foc, fără să mă ard, că mai bine de trei sferturi din criticii lui Mihai Caraman nu au auzit vreodată de „Arta Războiului”. A fost scrisă de Sun Tzu cam tot atunci când Herodot a scris „ Istorii”. Sun Tzu dă acolo o definiție a spionului. Sunt câteva categorii.

Generalul și-a făcut datoria. El și-a executat misiunea cu brio. Deconspirarea rețelei sale nu s-a făcut din motive imputabile lui. Vulnerabilizarea rețelei, scrie istoricul Florian Banu, s-a datorat faptului că de la o misiune în desfășurare, a fost mutat la alta. Abia apoi cel repartizat să se ocupe de misiune cât timp era plecat a defectat. În plus, indirect o defectare de la KGB i-a făcut pe cei de la NATO să fie mult mai vigilenți.

Generalul Mihai Caraman - diplomatul

Mai puțină lume știe că generalul Mihai Caraman este „vinovatul” pentru succesul absolut al relațiilor româno-franceze la finalul anilor 60. Președintele Republicii Franceze Charles de Gaulle era un prieten al Estului. Visa la o Europă de la Atlantic la Urali. A creat un curent de gândire și de acțiune politică franceză, „gaullismul”. Ca un fel de „pașoptism” francez reinventat.

Ori tocmai aici a avut nevoie România de generalul Mihail Caraman. România era condusă atunci de PCR, de Nicolae Ceaușescu, lider de partid și de stat (preluase Consiliul de Stat în iarna lui 1967). România era un stat recunoscut. Nu „țin” reproșurile de berărie, de genul „Caraman a slujit un regim criminal”. O scriu unii care au înțeles din Armată doar că trebuiau să-și curățe arma și să-și cârpească șosetele singuri, ori să curețe cartofi la bucătărie.

Siguranța lui de Gaulle - o misiune la fel de importantă

Generalul român trebuia să se asigure că generalul francez rămânea în viață pe timpul vizitei de la București. Ca urmare a misiunii generalului român, azi avem „Dacia mașina tuturor generațiilor”, de exemplu! Francezii n-ar mai fi deschis nici Dacia la Colibași-Mioveni apoi nici Oltcit la Craiova, Multe investiții franceze nu s-ar mai fi făcut în România.

Ori, în anii 60-70, Ceaușescu era „ținut în brațe” la propriu de americani, francezi, britanici, fiindcă avusese curajul din august 1968. Evident, se știe astăzi motivația acelui moment. Nu trebuie supralicitat, mitizat, dar nici dezavuat sau negat. A fost o acțiune care și-a atins scopul. Generalul român, culmea, criticat acerb, a fost apreciat și este apreciat de către literatura de specialitate franceză! Mă refer aici la lucrările dedicate analizei serviciilor secrete.

Epilog

Le place, nu le place unora, generalul este într-un „top 10” al spionilor lumii. A avut o longevitate uimitoare atât în viața pământească, dar și în viața de spion. Să coordonezi mai bine de un deceniu o rețea de spionaj care să cauzeze pagube imense chiar și la câțiva ani după unui adversar (România era în Pactul de la Varșovia, adversar al NATO), este un record absolut.

Articolul din Evenimentul Istoric arată ce atenție și ce laude i-a adus presa franceză a epocii. Istoria nu e nici ciorbă, nici salată, nici plăcintă s-o „dregi” cu ce ai prin cămară. Istoria l-a așezat de mult pe generalul Mihai Caraman acolo unde merita să fie. Dacă știm cum gândesc militarii, se știe că militarul își respectă inamicul învins după bătălie. Doar „zeii decid cui oferă victoria”, ca să citez o replică din filmul „Columna”...

 

Sursa foto: Arhivă