În urmă cu 250 de milioane de ani, vulcanii care aruncau dioxid de carbon au încălzit clima foarte mult. Astfel, evenimentele extreme El Nino au devenit o regulă. Acestea au împins majoritatea viețuitoarelor de pe Pământ dincolo de limitele lor.

Este posibil ca cea mai gravă extincție în masă din istoria Pământului să fi fost cauzată de un ciclu El Nino supraîncărcat.

Supraîncărcarea atmosferei cu dioxid de carbon

Noi cercetări sugerează că o supraîncărcare a atmosferei cu dioxid de carbon a dus la această schimbare climatică. La rândul ei, aceasta a ucis 90% din speciile de pe Pământ în urmă cu aproximativ 250 de milioane de ani. Asta la sfârșitul perioadei Permian.

Descoperirea are implicații pentru știința climatică modernă. Cercetătorii nu știu cum va afecta încălzirea actuală ciclul El Nino-La Nina. Cu toate acestea, chiar și o fracțiune din perturbarea rezultată în urma celei mai grave extincții în masă din lume ar face viața omenirii foarte dificilă.

„Atunci când începem să ieșim din limitele în care am existat timp de sute de mii de ani, devine un teritoriu neexplorat”, a declarat pentru coautorul studiului, Alex Farnsworth. Acesta este un modelator paleoclimat la Universitatea Bristol din Marea Britanie.

Viața a înflorit în perioada Permiană (298,9 milioane - 251,9 milioane de ani în urmă). Supercontinentul Pangeea era înconjurat de păduri luxuriante. În acel loc reptile ciudate locuiau alături de amfibieni și de nori de insecte vâjâitoare. În oceane, recifele impunătoare adăposteau nautilus cu cochilie spiralată, pești osoși și rechini.

Cantități masive de CO2

Apoi a erupt o serie de falii vulcanice uriașe în ceea ce este acum Siberia. Aceste fisuri, cunoscute sub numele de Capcanele Siberiene, au aruncat cantități masive de dioxid de carbon în aer.

Mai rău, ele au erupt într-o zonă bogată în zăcăminte de cărbune. Ca urmare, acestea s-au evaporat și el în atmosferă. Reziduurile geologice ale acestei erupții au fost găsite în straturi de rocă până în Africa de Sud.

Modul exact în care erupțiile și încălzirea climatică ulterioară au dus la moartea în masă a fost dificil de stabilit. Alte erupții mari nu au dus la extincții în masă, a spus Farnsworth. În plus, momentul deceselor a fost ciudat. Animalele terestre au început să dispară primele. Asta înainte de cea mai gravă încălzire a climei. După toate acestea evenimente au urmat speciile marine.

Autorul principal al studiului, Yadong Sun, un cercetător în domeniul științelor pământului de la Universitatea de Geoștiințe din China, a acumulat de mult timp o bază de date cu privire la dinții creaturilor permiane asemănătoare anghilei, numite conodonți, deoarece dinții pot dezvălui informații despre temperaturile oceanelor.

Datele sale arată că, în Panthalassa, un ocean antic care a fost predecesorul Pacificului, partea de vest a oceanului a fost inițial mai caldă decât partea de est. Cu toate acestea, acest gradient a slăbit pe măsură ce clima de la sfârșitul Permianului s-a încălzit, creând temperaturi mai ridicate în est, la fel cum se întâmplă în prezent în cazul evenimentelor El Nino din Pacific.

El Nino accentuează temperaturile deja crescute

Rezultatul final, a spus Farnsworth, a fost o serie de El Ninos foarte severe și de lungă durată. Sun, Farnsworth și colegii lor au modelat impactul și au arătat că, pe uscat, aceste fenomene El Nino ar fi accentuat temperaturile deja crescute cauzate de încălzirea forțată de dioxidul de carbon.

Pădurile și speciile care se bazau pe acestea ar fi avut de suferit și ar fi murit primele. Pădurile elimină dioxidul de carbon din atmosferă, astfel încât pierderea lor a permis menținerea în aer a unei cantități și mai mari de carbon care captează căldura.

„Se obține acest feedback pozitiv în sistem”, a spus Farnsworth. Căldura din atmosferă a încălzit în cele din urmă Panthalassa până la 104 grade Fahrenheit (40 grade Celsius) la tropice, ceea ce este în afara limitelor de supraviețuire pentru majoritatea organismelor oceanice, au raportat cercetătorii joi (12 septembrie) în revista Science.

„Aceasta este cea mai bună lucrare pe care am văzut-o până acum care face legătura între ceea ce s-a întâmplat în Permian și zilele noastre”, a declarat Peter Ward, un paleontolog de la Universitatea din Washington care nu a fost implicat în studiu, dar care cercetează extincția de la sfârșitul Permianului. Ward a numit implicațiile lucrării „terifiante”.

Capcanele siberiene au introdus în atmosferă mult mai mult dioxid de carbon decât omenirea - probabil în jur de 2.500 de părți pe milion (ppm), comparativ cu 419 ppm în prezent, a spus Farnsworth. Cu toate acestea, omenirea injectează carbon într-un ritm mai rapid.

„Ceea ce această lucrare este doar un membru final al cât de rău poate deveni, dar chiar și un pic din ceea ce a făcut Permianul este teribil pentru societate”, a declarat Ward pentru Live Science. „Civilizația noastră necesită stabilitate, iar noi creăm o instabilitate gigantică în sistemul terestru”, potrivit livescience.