Presupusul fiu al Regelui Carol I, un pilon al dezvoltării culturii naționale.A fost un om căruia porțile Palatului i-au fost deschise. Evenimentul Istoric, Nr. 78 îi dedică un articol special. Revista poate fi cumpărată de la chioșcurile de ziare. De asemenea, poate fi comandată cu livrare gratuită de pe edituradecarte.ro.

Alexandru Tzigara Samurcaș a văzut lumina zilei la 23 martie/ 4 aprilie 1872 la București. Părinții săi au fost Elena Samurcaș și Toma Tzigara.  După tată, Alexandru descindea dintr-un grec Zotos Tzigaras, mort la finalul secolului al XVI-lea. După mamă, neamul Samurcaș era bine ancorat în boierimea Țării Românești.

Dar oare de unde atâta apropiere de Carol I? S-a speculat în epocă faptul că ar fi fost nici mai mult nici mai puțin decât fiul nelegitim al Regelui Carol I

Presupusul fiu regal: Alexandru Tzigara Samurcaș

Alexandru Tzigara Samurcaș este sinonim cu dezvoltarea artei, culturii, istoriei și etnografiei românești. A fost secretar privat al Reginei Elisabeta,  Directorul Fundației Universitare Carol I, a pus bazele Muzeului Țăranului Român din Capitală și a luptat pentru salvarea fondului de artă moștenit de România de la Theodor Aman.

Anul 1899 este emblematic pentru Alexandru Tzigara. Decide să își adauge și numele Samurcaș la numele său. Era perfect îndreptățit, fiind Samurcaș după mamă. Mai mult decât atât, era adoptat de un Samurcaș, unchiul lui matern. Intrarea în anturajul Palatului o face doctorul Wilhelm Kremnitz. Despre scriitoarea Mite Kremnitz s-a scris că ar fi fost amanta Regelui Carol I. Ea și soțul ei vor pleca ulterior în Germania. Unul din fiii lor va fi ofițer în trupele de ocupație și va salva patrimoniul arhivistic de la rechiziționarea de către bulgari.

Presupusul fiu regal: poziții de top în statul român modern

Se știe că Alexandru Tzigara-Samurcaș, presupusul fiu regal a fost toată viața un admirator al lui Carol I și al soției sale. Pentru regina Elisabeta a lucrat ca secretar particular. Atunci când cariera sa a avut momente critice până la 1914, miraculos, a fost salvat iar dușmanii lui au făcut pasul în spate. Se știe că pe fondul neînțelegerilor dintre Nicolae Iorga și Alexandru Tzigara Samurcaș. Regele Carol al II-lea ar fi spus ”nu-i pot face rău unchiului meu”.Nicolae Iorga îi ceruse noului Rege de după 8 iunie 1930, demitere lui Samurcaș de la Fundația Regală Universitară Carol I.

Legendele urbane ale epocii susțin că atunci când ajungea la Gara Sinaia, presupusul fiu regal mereu era așteptat de „trăsura regală”! Era aceea care venea doar pentru Carol I. În era automobilelor, desigur, trăsura fusese înlocuită de un automobil. Se mai spune că și la Castelul Peleș, o cameră îl aștepta mereu pregătită numai pe el. Niciodată, un intelectual român sau un boier de neam nu a avut acces nelimitat în fieful regal de la Peleș.

A fost neatins de dictaturile României primei jumătăți a secolului XX

Faptul că Alexandru Tzigara-Samurcaș, presupusul fiu regal, a fost un om de excepție o dovedește că nu a fost deranjat.  Legionarii, Antonescu cât și comuniștii nu l-au atins cu nimic. El a fost directorul Bibliotecii Fundației Universitare din 1906 și până la 1948, când s-au desființat toate fundațiile românești și directorul Fundațiilor Regale din 1919 și până în 1946.