Noaptea Sfântului Bartolomeu - Un ”23 august” însângerat!  Cum au pierit 30.000 oameni în cel mai groaznic măcel religios al veacului al XVI-lea

Suntem în anul 1572. Catolicismul este amenințat de Reformă. Martin Luther Ulrich Zwingly și Jean Calvin au propovăduit o religie simplă, ruptă de dogmele romano-catolice. Comerțul, concurența, relația personală cu Dumnezeu  sunt un motor care smulge state europene de sub ascultarea Papei.

Noaptea Sfântului Bartolomeu - 23/24 august 1572

Noaptea Sfântului Bartolomeu reprezintă un episod cutremurător al intoleranței religioase. La Augusburg, în 1555, se adoptase un principiu „Cuius regio eius religio”. Practic, se trecuse de la excomunicarea totală, la una parțială. Adică, după momentul 1555, un suveran avea dreptul să aleagă dacă rămânea la catolicism sau era adept al Reformei.

Franța ca și Spania ori Austria au fost regate catolice. Religia catolică era religia suveranilor, deci și a poporului. Dinastiile Bourbon și Habsburg nu puteau concepe ca supușii să aibă altă religie. În Franța, domnea regina Caterina de Medici. Clarvăzătorul Nostradamus și chirurgul genial dar fără diplomă Ambroise Paré au făcut carieră la Paris. Parisul, citadelă catolică începuse să fie influențat de adepți ai Reformei, numiți „hughenoți”.

Exista o nobilime catolică și o burghezie hughenotă. Caterina de Medici și Carol al IX-lea au fost făcuți responsabili de creșterea tensiunilor dintre cele două categorii. Ei au dorit și au dat ordin ca doar liderii hughenoților să fie scoși din joc, Totuși, în noaptea de 23/24 august 1572, a început masacrul.

Noaptea Sfântului Bartolomeu, desfășurare

În noaptea de 23/24 august 1572, în Paris. a început măcelul. Ambroise Paré era hughenot, deși era medicul Palatului, a scăpat cu viață fiindcă s-a ascuns în garderoba regală, ajutat de anturajul Caterinei de Medici. Evident, speriată de amploarea masacrelor Caterina de Medici a ordonat încetarea. Era prea târziu, măcelul a ajuns să se extindă în cel puțin alte 20 orașe franceze.

Să nu uităm că erau în plină desfășurare războiele religioase. Amiralul Coligny fusese împușcat pe 22 august 1572 și doar geniul lui Ambroise Paré l-a salvat.  Atentatul a fost atribuit catolicilor din familia Guise și chiar reginei Caterina. Hughenoții au cerut, evident satisfacție.În seara de 23 august 1572, regina, fiul ei,  notabilități importante au luat decizia de a-i neutraliza pe liderii hughenoților. Parisul a fost închis, s-au distribuit arme unor brigăzi cetățenești. Vigilia de dimineață de la Biserica Saint-Germain l'Auxerrois anunțată de clopote a fost semnalul. Catolicii îl celebrau pe Sfântul Bartolomeu.

Biserica nu era departe de sediul actualului Muzeu Louvre. În Palat, hughenoții au fost atacați, iar trupurile au fost măcelărite și lăsate în stradă. Ducele de Guise îl ucide pe Coligny personal, amiralul fiind în convalescență. Tinerii prinți de Navara și de Condé au scăpat cu viață doar fiindcă au promis că se vor converti la catolicism.  Henric de Navara era cumnatul lui Carol IX.

Epilog

Regele a justificat masacrul din cauza unui presupus complot hughenot anti-regal. La Paris, totul s-a terminat până pe 27 august dar în restul celor 20 de orașe, masacrul a durat până la jumătatea lui septembrie. Puținul câștigat de hughenoți prin Edictul de la Saint Germain  parte a unui tratat care pusese capăt unui război religios fusese anulat acum.

Consecința directă a Nopții Sfântului Bartolomeu a fost aceea că majoritatea hughenoților s-au îndreptat spre actuala Elveție la Geneva. Orașul francez La Rochelle devine citadela hughenoților ca și Mons. Pentru că locuitorii din La Rochelle au refuzat să deschidă porțile, va începe un alt război religios.

În cele din urmă, în 1593, Regele Henric IV, conciliant după victoria hu le permite catolicilor să aibă messe catolice. El a spus atunci: Paris  vaut-il bien une messe...Parisul merită o liturghie... Va fi asasinat în 1610... de Ravaillac, un nobil catolic, fanatic... Asta este istoria.. o sursă de întâmplări, multe de neînțeles din care nu învățăm nimic niciodată...