Lucrețiu Pătrășcanu, scenarist al zilei de 23 august 1944?

Lucrețiu Pătrășcanu, scenarist al zilei de 23 august 1944?

Lucrețiu Pătrășcanu. „scenarist” al zilei de 23 august 1944? Intelectualul comunist a avut un rol esențial în ziua de 23 august 1944.

Lucrețiu Pătrășcanu (4 noiembrie 1900-17 aprilie 1954) a fost un om al cărui rol la 23 august 1944 ar putea oricând subiectul unui film de top. Barbu Știrbey aflase la Cairo faptul că niciodată sovieticii nu vor avansa o idee de armistițiu fără să fie comuniști la tratative.

Lucrețiu Pătrășcanu - comunistul cu relații în „burghezo-moșierime” și în lume

Lucrețiu Pătrășcanu era doctor în drept la Leipzig, fiu de scriitor socialist marginalizat din cauza filo-germanismului său de dinaite de 1914, D.D.Pătrășcanu. Mama, Lucreția era o boieroaică din Moldova cu relații până la Palatul Regal, unde avea un văr în leaderhipul Palatulu. Chiar Ion Antonescu ar fi dorit să-l întâlnească. Pătrășcanu apărase activiști comuniști, fusese lăsat în pace de Carol II și legionari în anii 30 și până în 1941.

Făcuse rost de pașapoarte și acte false pentru comuniștii români care au luptat în Spania contra lui Franco și de partea lui Stalin. A scpăat, pentru marxismul său, doar cu domiciliu forțat la Poiana Țapului, unde avea o vilă. Sora lui , Eliza s-a căsătorit cu avocatul Petre Marcu, din Balș -Romanați cunoscut ca Petre Pandrea.  Aici, Pătrășcanu a scris partea lui la o lucrare amplă despre problematica frământărilor sociale, care se dorea a fi scrisă de istorici marxiști. Cum nu au sosit celelalte părți, partea scrisă de el s-a numit „Un veac de frământări sociale 1821-1907”.

Ne puteți urmări și pe Google News

Lucrețiu Pătrășcanu  - eminența cenușie juridică a actului de la 23 august 1944

Lucrețiu Pătrășcanu a intrat în hora lui 23 august 1944 pentru că dorea să preia Ministerul Justiției, Doar așa îi putea amnistia pe comuniștii din închisori. El era singurul care putea ajunge oricând la Palat, dată fiind rudenia sa cu acel colonel Octav Ulea. Șeful Casei Militare a Palatului. Era singurul lider comunist care putea să-i contreze cu argumente pe cei din partidele istorice cărora le era teamă de intrarea sovieticilor în țară. Avea și de ce să le fie teamă, Ilegaliștii comuniști înfundaseră pușcăriile și încasaseră gloanțe în 1929 la Lupeni și în 1933 la Grivița.

Lucrețiu Pătrășcanu nu dorea ca sovieticii să aducă propriul lor guvern o dată cu intrarea în România. Nu dorea o lovitură de stat în stilul a ce se va întâmpla la Sofia în 1944 când Jifcov va deveni Șeful Milișiei Populare în cadrul loviturii de stat. Voia un parteneriat ca sovieticii să negocieze armistițiul cu un guvern legitim și cu un rege, nu cu Antonescu.

Nu a fost lovitură de stat!

Teoretic, actul de la 23 august 1944 nu a fost lovitură de stat! Pătrășcanu a susținut faptul că, teoretic, Ion Antonescu a fost Prim Ministru, cu puteri uzurpate. Ori, conform Constituției din 1923, abolite de Carol II care o crease pe cea din 1938, abolită la rândul ei de Antonescu, suveranul demite președintele consiliului de miniștri! Anumite prevederi ale Constituției din 1923 erau în vigoare în epoca lui Antonescu și vor rămâne așa până la Constituția din 1948!

Lucrețiu Pătrășcanu ar fi scris textul Proclamației înregistrate de Regele Mihai și difuzate la Radio, la ora 22.00 a serii de 23 august 1944. Corneliu Coposu, deși îl aprecia pe Pătrășcanu, a contestat după 1989, acest fapt. A considerat că proclamația a fost gândită de Maniu și alți oameni ai Palatului. Adevărul, ca de obicei, e pe la mijloc. Referirea la Coaliția Națiunilor Unite a fost clar gândită de Pătrășcanu. Textul era făcut să placă sovieticilor!

„Ce-ați făcut nenorociților?”; „Ce cauți dumneata aicea, toarșu Pătrășcanu”? - culisele armistițiului din 12 septembrie 1944

Prima întrebare îi aparține ideologului lui Stalin, A.A.Jdanov (un fel de Niculescu Mizil al lui Dej și un fel de Popescu-Dumnezeu al lui Ceaușescu). A doua întrebare îi aparține Anei Pauker și au fost puse în contextul prezenței comuniștilor în delegația de armistițiu din septembrie 1944,

Stalin a valorizat mai târziu actul de la 23 august 1944 care i-a deschis porțile Balcanilor și Europei Centrale. Jdanov și Pauker voiau ocuparea totală a României. Venirea direct a comuniștilor ca la Sofia. Ori, Pătrășcanu făcuse ca sovieticii să intre ca „eliberatori” nu în calitate de cuceritori. A fost ocupație sovietică până la 1958, dar în România ei au intrat primiți de un Guvern în care intrau și comuniștii.

A scris Pătrășcanu monografia actului de la 23 august 1944? A dispărut sau nu manuscrisul?

Lucrețiu Pătrășcanu a fost arestat în 1948. A fost reținut în 28 aprilie, mandatul  s-a emis în 24 august 1948. A  fost judecat și condamnat la moarte. Sentința s-a executat discret la Jilava la 17 aprilie 1954, se pare de către criminalul bolșevic ucrainean Timofei (Pantelei) Bodnarenko. A devenit apoi generalul de Securitate Gheorghe Pintilie. Tot el îl lichidase în 1946 și pe Istvan Foriș.

Sergiu Nicolaescu în „Oglinda. Începutul Adevărului” acreditează ideea că manuscrisul ar fi fost ars de Pătrășcanu când a fost arestat. Evident, Pătrășcanu a fost ridicat din trafic, la 28 aprilie 1948  nu luat de acasă. Iar un intelectual ca el, român, apoi comunist știa ce dușmani avea. Eu știu că la anchetă, ceruse să fie lăsat la casa făcută de el la Snagov, să fie ținut în arest și să scrie Tratatul de Istorie al Agriculturii Românești. Nu putea să nu scrie și despre 23 august 1944, actul la temelia căruia a stat ca jurist. Conștient în ce lume trăia, văzând cum „evoluau ostilitățile” la vârful leadershipului comunist, precis a apucat să-l „strecoare” în afară în intervalul 1944-1948. Mai ales din 1946, când au început „contrele” cu Dej și Ana Pauker. Să nu uităm că umbla având cusută în tiv o doză de cianură. Doza s-a alterat din cauza căldurii în 1949. Pătrășcanu a admis la o anchetă din 1950 că luase în calcul sinuciderea. Nu a făcut-o fiindcă nu a dorit să lase ideea că se considera vinovat.

Epilog: A oprit ascensiunea „reginei” Ana Pauker

Aș mai scrie ceva la final. Ana Pauker a spus cândva că Molotov i-ar fi zis în 1944: „Întoarce-te în România, că regină te facem!” A ajuns Ministru de Externe și a apărut chiar pe coperta revistei Time, eclipsând-o și pe Alexandra Kollontai. Desigur, și-ar fi dorit șefia Guvernului impus de Moscova. Pătrășcanu, prin ce a făcut la 23 august 1944, i s-a opus. Pentru asta, a plătit cu viața. Nici Ana Pauker nu va avea viață ușoară. Doar moartea lui Stalin în 1953 a salvat-o de execuție. Pe Pătrășcanu însă, l-a terminat Gheorghiu-Dej. Doar Pătrășcanu știa ce făcuse fiecare la 23 august 1944.

Sursa foto: Arhivă

Revista presei