Testamentul politic al Mareșalului Antonescu - soarta uimitoare a unui document considerat pierdut. Cine i l-a adus lui Nicolae Ceaușescu?

Se zice că istoria are uneori momente unice. Iar multe documente reapar la ani după ce au fost considerate pierdute. Ori, ajung să fie scrise pe ce te-ai aștepta mai puțin. De exemplu, n-a existat niciodată un ordin de execuție al Sovietului Suprem din Ural privind execuția Țarului Rusiei. A fost un ordin al echipei de execuție conduse de Iakov Iurovski, scris pe o hârtie cu antetul bicefal țarist. Testamentul politic al lui Ion Antonescu nu face nici el excepție!

Testamentul politic scris pe o agendă a rivalului politic Carol al II-lea

Închis în camera „safe” din Vila Casa Nouă, de lângă Palatul Regal, pe 23 august 1944, Ion Antonescu a simțit nevoia să își scrie ceea ce azi numim un testament politic. A scris de mână, 12 pagini, pe o agendă de birou care aparținuse rivalului său, Carol al II-lea. Agenda provine clar din 1930, iar filele pe care e scris documentul sunt corespunzătoare zilelor de 6-12 martie, respectiv 8-12 mai.

Documentul respectiv arată exclusiv punctul de vedere al mareșalului Antonescu despre evenimente, adică audiența, arestarea și închiderea în camera safe de la etajul accesibil pe o scară de la Salonul Galben unde s-a produs arestarea. Evident, este un text subiectiv, în care sunt lăudate toate acțiunile de către Antonescu, Este criticată atitudinea Regelui și, ca orice dictator, Antonescu se lasă pe seama istoriei.

În seara zilei de 23 august 1944, Regele plecase la Dobrița-Gorj, iar inginerul Ceaușu, adică Emil Bodnăraș însoțit de o formațiune de gărzi patriotice (ospătari de la „Cina” și muncitori) îi ridică pe Mihai și Ion Antonescu. Cei doi sunt duși într-o casă conspirativă din Vatra Luminoasă, aflată la dispoziția lui Bodnăraș. casă proprietatea unei funcționare de care se credea că era amanta lui Bodnăraș. Agenda cu pricina a fost lăsată în camera safe.

Testamentul considerat pierdut reapare la aproape 36 de ani de la redactare

Testamentul va avea o soartă deosebită. În 24-26 august, germanii au lovit Palatul și vecinătățile. Vila Stejarul a fost făcută praf, deci dacă Antoneștii ar fi rămas acolo, ar fi murit sub ruine. La câteva zile, un tânăr ofițer a mers la locul unde pe 23 august 1944 făcuse de gardă, ca membru al Gărzii Regale.

În rămășițele vilei Stejarul, el a găsit testmaentul lui Antonescu.Se numea Gheorghe Teodorescu și în 1944 avea gradul de căpitan. A urcat apoi treptele ierarhice militare până la gradul de general-maior. Auzind că Nicolae Ceaușescu dorea reabilitarea lui Antonescu, a predat testamentul la 20 mai 1980, Președinției României. De acolo, a ajuns la Arhivele Naționale.

Epilog

La 31 august 1944, Ion Antonescu a fost predat sovieticilor care l-au dus în septembrie în 1944, în URSS. A fost anchetat și adus apoi în România pentru a fi judecat în mai 1946. A fost condamnat la moarte alături de membri de top ai guvernului său și executat la 1 iunie 1946, la Jilava. Documentul a fost publicat în 1990. Eu, personal, l-am citit prima oară în august 1990 în numărul de atunci din „Magazin Istoric”.