Cu puțin timp înainte de a muri, Stalin declanșează ceea ce a intrat în istorie sub sintagma „afacerea bluzelor albe”. Deși momentul e cunoscut, o scurtă recapitulare se impune.

În 13 ianuarie 1953, „Pravda” publică un articol stupefiant: „Spioni și asasini mîrșavi sub masca de profesori-medici”. Reluat de „Scînteia” din 14 ianuarie 1953, articolul e un comentariu la anunțul agenției TASS, potrivit căruia: „Organele securității de stat au descoperit un grup terorist de medici al cărui scop era de a scurta viața personalităților conducătoare ale Uniunii Sovietice printr-un tratament nociv”.

Cîteva fragmente din acest material sînt edificatoare pentru caracterul incredibil al acuzațiilor: medici de frunte de la Kremlin, beneficiind, presupunem, de condiții materiale de excepție, organizaseră un complot pentru a răsturna puterea sovietică prin administrarea unor tratamente dinadins dăunătoare:

„Astăzi se publică cronica TASS despre arestarea unui grup de medici-sabotori. Acest grup terorist, descoperit în urmă cu cîtva timp de organele securității de stat, și-a propus ca printr-un tratament vătămător să scurteze viața unor oameni de seamă ai Uniunii Sovietice.

Instrucția a stabilit că membrii grupului terorist, profitînd de situația lor de medici și abuzînd de încrederea bolnavilor, subminau cu premeditare, în mod criminal, sănătatea acestora, le puneau diagnostice false, iar apoi ucideau pe bolnavi printr-un tratament contraindicat. Camuflîndu-se sub titlul înalt și nobil de medic – om al științei – acești monștri și asasini au călcat în picioare steagul sfînt al științei.

Pășind pe calea unor crime monstruoase, ei au pîngărit cinstea oamenilor de știință.

Acestei bande de fiare cu chip de om i-au căzut victimă tovarășii A.A. Jdanov și A.S. Șcerbakov. Criminalii au recunoscut că, profitînd de boala de care suferea tovarășul Jdanov, ei au ascuns în mod intenționat că suferea de infarct al miocardului, au prescris un regim contraindicat acestei boli grave și astfel l-au ucis pe tovarășul Jdanov. Administrînd în mod greșit medicamente cu acțiune puternică și prescriind un regim vătămător, medicii-asasini au scurtat viața tovarășului Șcerbakov, i-au provocat moartea.

Criminalii se străduiau înprimul rînd să submineze sănătatea cadelor militare conducătoare sovietice, să le scoată din activitate și să slăbească astfel apărarea țării. Arestarea criminalilor a dejucat planurile lor mișelești, i-a împiedicat să-și atingă scopul lor monstruos.

Cui slujeau acești monștrii? Cine dirij activitatea criminală, teroristă și de sabotaj a acestor mîrșavi trădători de patrie? Ce scop urmăreau ei prin asasinarea unor oameni de seamă ai Statului Sovietic?

S-a stabilit că toți membrii grupului terorist de medici erau în slujba serviciilor străine de spionaj, că s-au vîndut trup și suflet, fiind agenți plătiți în solda acestor servicii străine de spionaj.

Majoritatea membrilor grupului terorist – Vovsi, B. Kogan, Feldman, Grinștein, Etinger și alții – au fost cumpărați de serviciul de spionaj american. Ei au fost recrutați de organizația internațională evreiască burghezo-naționalistă «Joint», filială a serviciului de spionaj american. Fața hidoasă a acestei organizații sioniste de spionaj, care și-a camuflat activitatea odioasă sub masca filantropiei, a fost demascată în întregime.

Sprijinindu-se pe un grup de naționaliști burghezi evrei descompuși, spionii și teroriștii de profesie din «Joint» și-au desfășurat, din însărcinarea și sub conducerea serviciului de spionaj american, activitatea subversivă și pe teritoriul Uniunii Sovietice. După cum a arătat arestatul Vovsi la instrucție, el a primit din SUA directiva «cu privire la exterminarea cadrelor conducătoare din URSS». Această directivă i-a fost transmisă în numele organizației teroriste de spionaj «Joint», de medicul Șimeliovici și de cunoscutul naționalist burghez evreu Mihoels.

Demascarea bandei de medici-otrăvitori este o lovitură dată organizației sioniste evreiești internaționale. Acum oricine poate vedea ce fel de «filantropi» și «prieteni ai păcii» se ascund sub firma «Joint».

Ceilalți membri ai grupului terorist (Vinogradov, M. Kogan, Egorov) sînt, după cum s-a stabilit acum, vechi agenți ai serviciului de spionaj englez, slujindu-l de multă vreme și executînd cele mai murdare și criminale instrucțiuni ale lui.”

Despre „afacerea bluzelor albe” s-au scris mii de articole. S-au căutat explicații. Una dintre ele sesizează intenția lui Stalin de a declanșa un nou val de teroare. E ceea ce sugerează și comentariul din „Pravda”:

„În URSS, clasele exploatatoare au fost de mult zdrobite și lichidtate, dar s-au mai păstrat rămășițe ale ideologiei burgheze, rămășițe ale psihologiei și moralei de proprietar particular, au mai rămas purtători ai concepțiilor și ai moralei burgheze – oameni vii, dușmani ascunși ai poporului nostru. Tocmai acești dușamni ascunși, sprijiniți de lumea imperialistă, vor sabota și de acum înainte.

Toate acestea obligă pe oamenii sovietici să-și întărească prin toate mijloacele vigilența revoluționară, să urmărească cu atenție uneltirile dușmanului. Faptul că un grup de degenerați odioși din rîndurile «oamenilor de știință» a putut, cîtva timp, să uneltească nepedepsit, arată că unele din organele noastre sovietice și conducătorii lor au pierdut vigilența, s-au molipsit de atitudinea de gură cască.

Organele securității de stat nu au descoperit la timp organizația teroristă de sabotaj din rîndurile medicilor. Or, aceste organe trebuie să fie deosebit de vigilente, deoarece istoria cunoaște exemple cînd sub masca de medici, au acționat asasini și trădători de patrie mîrșavi de teapa «medicilor» Levin, Pletnev, care, la ordinul dușmanilor Uniunii Sovietice, au ucis, printr-un tratament aplicat cu bună știință în mod greșit, pe marele scriitor rus A.M. Gorki, pe remarcabilii activiști ai Statului Sovietic V.V. Kuibîșev și V.R. Menjinski.

Nu au fost la înălțime nici conducătorii Ministerului Sănătății al URSS. Ei au lăsat să scape din vedere activitatea teroristă de sabotaj a degeranților mîrșavi care s-au vîndut dușmanilor Uniunii Sovietice.

Demascarea bandei de medici otrăvitori este o lovitură nimicitoare dată ațîțătorilor la război americano-englezi. Agentura lor a fost prinsă și făcută inofensivă. În fața întregii lumi a apărut din nou adevărata față a canibalilor proprietari de sclavi din SUA și Anglia.

Poporul sovietic înfierează cu mînie și indignare banda criminală de asasini și pe stîlpii lor străini. El va strivi ca pe o spurcăiune dezgustătoare pe mercenarii vrednici de dispreț, care s-au vîndut pentru dolari și lire sterline. În ceea ce-i privește pe inspiratorii acestor mercenari asasini, ei pot fi siguri că pedeapsa nu-i va uita și va găsi calea spre ei pentru a le spune cuvîntul său care cîntărește greu.

Desigur, toate acestea sînt adevărate. Dar adevărat este și faptul că în afara acestor dușmani mai avem un dușman – atitudinea de gură cască a oamenilor noștri. Este în afară de orice îndoială că atîta timp cît există la noi atitudinea de gură cască, va exita și sabotaj. Prin urmare: pentru a lichida sabotajul trebuie să se pună capăt atitudinii de gură cască în rîndurile noastre”.

Semnul campaniei antisemite

Cum medicii acuzați erau evrei, noul val de teroare ar fi fost de fapt semnalul unui vast progrom. Acțiunea lui Stalin se înscrie într-o largă campanie antisemită, organizată în URSS de cîteva luni. Ea avea o dublă menire. Pe de o parte, de disociere, la nivel internațional, a Uniunii Sovietice de Israelul sprijinit pînă atunci. Pe de alta, de a găsi faimosul țap ispășitor pentru dificultățile economice cu care se confrunta întregul continent comunist.

Pe acest fond antisemit, e posibilă executarea lui Slansky, secretarul general al Partidului Comunist Cehoslovac, personalitate de origine evreiască. De asemenea, în România, Gheorghiu-Dej poate trece la răsturnarea grupului Pauker-Luca. Comunicatul privind complotul de la Kremlin insistă pe originea evreiască a medicilor, sugerînd astfel teza complotului semit.

Cea care-i denunțase pe medici era tot o doctoriță, de fapt radiolog la spitalul de la Kremlin, Lidia Timașuk. „Pravda” din 25 februarie 1953 o prezintă ca pe o eroină de basm:

„La căpătîiul bolnavului stă un om în halat alb. Orice ar face: fie că ia seringa, fie că privește o probă de sînge, fie că scrie rețeta, ochii bolnavului îl urmăresc mereu, cu nădejde în priviri.

Medic! Cîtă nețărmuită încredere omenească cuprinde acest cuvînt, cîtă încredere în cunoștințele și experiența sa, în dragostea sa pentru oameni, dragoste care ajunge uneori chiar la fapte eroice. Halatul alb constituie simbolul curățeniei, al lipsei de egoism, al înaltului umanism al profesiei de medic. În afară de trădarea de patrie, nu există criminal mai josnic decît ucigașul, care se ascunde în halatul alb al medicului.

Și iată că lîngă patul bolnavului s-au întîlnit doi oameni în halate albe.Unul, om de știință renumit și cu înalte grade academice, celălalt, o femeie, fără grade academice, dar avînd mare experiență și cunoștințe multe, acumulate în cei peste douăzeci de ani de muncă pe tărîmul medicinei și pătrunsă de înaltul sentiment al răspunderii pentru sănătatea și viața oamenilor sovietici. Amîndoi au în mînă aceleași analize, amîndoi văd în fața ochilor aceleași simptome ale bolii, dar femeia își dă seama: omul cu grade academice pune un diagnostic greșit. Un diagnostic greșit înseamnă un tratament greșit, deci moartea.

Pentru ce face el aceasta? Să fie o greșeală medicală? Dar omul cu înalte grade academice posedă prea multe cunoștințe și experiență pentru ca să poată greși atît de grosolan. Totuși, el înlătură orice încercare de a fi îndreptat. Vasăzică nu este greșeală. Deci, cine este acel ce se află în fața ta?

Pentru a răspunde la acestă întrebare, nu este de-ajuns o oră, nici două, sînt necesare multe ore de gîndire încordată, sînt necesare cunoștințe profunde și încrederea deplină în faptul că ai dreptate și mai ales trebuie să fii patriot al țării tale. Și atunci vei înțelege totul. Da, în fața ei era un dușman, și nu unul singur, ci o bandă de dușmani ai Uniunii Sovietice, înrăiți, vicleni și bine camuflați.

A început lupta. O luptă grea. Acei cu gradele academice aveau doar o situație înaltă, își aranjaseră în jur pe «oamenii lor». Dar femeia a luptat așa cum lupți împotriva dușmanilor patriei, pe viață și pe moarte. Probabil că în acele zile, ea a văzut din nou în fața ochilor un avion în flăcări și în el pe un aviator sovietic – unicul ei fiu...

Nu este mult de cînd noi, încă nu o cunoșteam, dar acum numele medicului Lidia Fedoseevna Timașuk a devenit un simbol al patriotismului sovietic, al vigilenței înalte, al luptei intransingente, curajoase, împotriva dușmanilor Patriei noastre. Ea a ajutat să se rupă masca de pe fața unor mercenari americani, niște bestii, care foloseau halatul alb al medicului pentru a omorî oameni sovietici”.

La nici o lună de la moartea lui Stalin, noii stăpîni ai URSS dau pe față înscenarea. În 4 aprilie 1953, Agenția TASS transmite Comunicatul Ministerului Afacerilor Interne al URSS:

„Ministerul Afacerilor Interne al URSS a efectuat o minuțioasă verificare a tuturor materialelor anchetei preliminare și a celorlalte date privitoare la cazul grupului de medici acuzați de sabotaj, spionaj și acțiuni teroriste față de oameni de seamă ai Statului Sovietic.

În urma verificării s-a stabilit că cei implicați în acest caz: profesor Vovsi M.S., profesor Vinogradov V.N., profesor Cogan M.B, profesor Cogan B.B., profesor Egorov P.I., profesor Feldman A.I., profesor Etingen I.G., profesor Vasilenco V.H., profesor Grinștein A.M., profesor Zeletin V.F., profesor Preobrajenschi B.S., profesor Popova N.A., profesor Zacusov V.V., profesor Șereșevschi N.A., medic Maiorov G.I. au fost arestați de fostul minister al securității de stat al URSS în mod nejust, fără nici un fel de temei legal.

Verificarea a arătat că acuzațiile aduse persoanelor enumerate sînt false, iar datele documentare pe care s-au bizuit organele anchetatoare sînt lipsite de temei. S-a stabilit că declarațiile celor arestați, care ar fi confirmat acuzațiile ce li s-au adus, au fost obținute de organele anchetatoare ale fostului Minister al securității de stat prin folosirea unor procedee de anchetă inadmisibile și interzise în modul cel mai strict de legile sovietice.

Pe baza concluziei Comisiei de anchetă, desemnată special de Ministerul Afacerilor al URSS pentru verificarea acestui caz, arestații Vovsi M.S., Vinogradov V.N., Cogan B.B., Egorov P.I., Feldman A.I., Vasilenco V.H., Grinștein A.M., Zeletin V.F., Preobrajenschi B.S., Popova N.A., Zacusov V.V., Șereșevschi N.A., Maiorov G.I. și celelalte persoane implicate în acest caz au fost pe deplin reabilitați în ceea ce privește acuzațiile ce le-au fost aduse de activitatea de sabotaj, teroristă și de spionaj și, în confirmitate cu art. 4 punct 5 din Codul de procedură penală al R.S.F.S.R., au fost puși în libertate.

Persoanele vinovate de ducerea nejustă a anchetei au fost arestate și trase la răspundere penală”.

Tot în 4 aprilie 1953 se dă publicității Hotărîrea Prezidiului Sovietului Suprem al URSS de anulare a decretului din 20 ianuarie 1953 prin care Lidia Timașuk primea Ordinul Lenin. Ulterior se va descoperi că eroina era colaboratoare a KGB. „Pravda” publică o litanie pe tema erorii care a fost „afacerea bluzelor albe”. „Scînteia” din 7 aprilie 1953 o reproduce in extenso. Un fragment din articolul intitulat „Legalitatea sovietică socialistă este inviolabilă” rămîne semnificativ pentru felul în care comuniștii transformau o crimă într-o banală greșeală. Printr-o răsucire tipică socialismului, același minister e acuzat acum invers:

„Presa sovietică a publicat comunicatul Ministerului Afacerilor Interne al URSS cu privire la rezultatele verificării minuțioase a tuturor materialelor anchetei preliminare și a celorlalte date privitoare la cazul grupului de medici acuzați de sabotaj, spionaj și acțiuni teroriste față de oameni de seamă ai Statului Sovietic.

În urma verificării s-a stabilit că profesorii și medicii implicați în acest caz au fost arestați de fostul Minister al securității de stat al URSS în mod nejust, fără nici un fel de temei legal.

După cum se arată în comunicatul Ministerului afacerilor interne, verificarea a dovedit că acuzațiile aduse acestor persoane sînt false, iar datele documentare pe care s-au bizuit organele anchetatoare sînt lipsite de temei. S-a stabilit că declarațiile celor arestați, care ar fi confirmat acuzațiile ce li s-au adus, au fost obținute de organele anchetatoare ale fostului Minister al securității de stat prin folosirea unor procedee de anchetă inadmisibile și interzise în modul cel mai strict de legile sovietice.

Pe baza concluziei Comisiei de anchetă desemnate special de Ministerul afacerilor interne al URSS pentru verificarea acestui caz, profesorii și medicii arestați au fost pe deplin reabilitați în ceea ce privește acuzațiile ce le-au fost aduse și au fost puși în libertate.

Persoanele vinovate de ducerea nejustă a anchetei au fost arestate și trase la răspundere penală.

Cum s-a putut întîmpla, ca în sînul Ministerului securității de stat al URSS, chemat să stea de strajă intereselor Statului Sovietic, să fie ticluită o provocare căreia i-au căzut victime oameni sovietici cinstiți, personalități eminente ale științei sovietice?

Aceasta s-a întîmplat în primul rînd pentru că conducătorii fostului Minister al securității de stat s-au dovedit a nu fi la înălțime. Ei s-au rupt de popor, de partid, au uitat că sînt slujitori ai poporului și că sînt datori să stea de strajă legalității sovietice. Fostul ministru al securității de stat, S. Ignatiev, a dat dovadă de oribire politică și de atitudine de gură cască, s-a lăsat antrenat de asemenea aventurieri criminali ca Riumin, fost ministru adjunct și șef al serviciului de ancheăt, în prezent arestat, care a condus direct ancheta.

Riumin a acționat ca dușman ascuns al statului nostru, al poporului nostru. În loc să-și desfășoare activitatea în direcția demascării adevărați dușmani ai Statului Sovietic, a adevăraților spioni și diversioniști, Riumin s-a angajat pe calea înșelării guvernului, pe calea aventurismului criminal. Călcîndu-și în picioare înalta misiune de funcționar în aparatul de stat și răspunderea față de partid și față de popor, Riumin și alți cîțiva funcționari ai Ministerului securității de stat, urmărind țelurile lor criminale, s-au dedat la violarea cea mai grosolană a legalității sovietice, mergînd pînă la falsificarea directă a pieselor de acuzare, au cutezat să-și bată joc de drepturile inviolabile ale cetățenilor sovietici, înscrise în Constituția noastră.

S-a dovedit, de asemenea, a nu fi la înălțime Comisia de expertiză medicală constituită în legătură cu acuzațiile aduse grupului de medici și care a pus o concluzie nejustă asupra metodelor de tratament aplicate lui A.S. Șcerbakov și A.A. Jdanov. În loc să analizeze cu conștiinciozitate și obiectivitate științifică istoricul maladiei și celelalte materiale, această Comisie s-a lăsat influențat de materialele ticluite de anchetă și prin autoritatea ei a sprijinit acuzațiile calomnioase, false, aduse unui număr de personalități de vază ale medicinei. Trebuie menționat, totodată, că ancheta a ascuns experților unele laturi esențiale ale tratamentului aplicat, care dovedește justețea acestui tratament.

Poporul sovietic a aflat cu un sentiment de satisfacție că acuzațiile aduse unei serii întregi de personalități de vază ale medicinei sovietice s-au dovedit complet false, că a fost o calomnie josnică împotriva unor personalități cinstite și respectate ale statului nostru. Numai oameni care și-au pierdut chipul omului sovietic și demnitatea umană au putut să ajungă pînă la a aresta ilegal cetățeni sovietici, personalități eminente ale medicinei sovietice, pînă la a falsifica direct ancheta, pînă la a-și încălca în mod criminal datoria cetățenească”.

Eternele scrisori

Și fără acest epilog, orice om normal și-ar fi dat seama că totul e o înscenare. Cum să crezi că ditamai medicii de la Kremlin se pretaseră la o asemenea afacere? Pentru că, oricît de tare i-ai fi urît pe bolșevici, ipostaza de doctor îți refuză și gîndul de a omorî pe cineva printr-un tratament rău administrat. Sub acest semn, am pus pe seama mașinăriei propagandistice de fabricat adeziuni scrisorile către Lidia Timașuk invocate de „Pravda” în articolul respectiv, cînd, pe vremuri, le-am citit reproduse în „Scînteia” din 26 februarie 1953:

„Vestea despre decorarea lui L.F. Timașuk cu înalta distincție, Ordinul «Lenin», pentru ajutorul dat în acțiunea de demascare a blestemaților medici-ucigași, s-a răspîndit repede în întreaga țară. Pentru milioane de oameni sovietici Lidia Fedoseeva a devenit un om apropiat și scump. Bătrîna pensionară L. Kozaciuk din Slaviansk își începe scrisoarea cu cuvinte simple, materne: «Scumpă fiică a Patriei noastre! Mă bucur de fapta vitejească și de serviciul adus Patriei». Într-o scrisoare din Krasnogvardeisk, L. Filenko și F. Arhipov scriu: «Noi toți, tineri și bătrîni, dacă am putea să avem portretul dumneavoastră l-am pune în ramă, în locul cel mai scump, sau în albumul de familie. Aceasta înseamnă că sînteți o adevărată fiică a poporului, a Patriei noastre».

Sentimentul de recunoștință pentru ajutorul dat în acțiunea de demascare a dușmanilor, pentru marea dragoste față de poporul său, răsună în fiecare scrisoare primită în aceste zile de Lidia Fedoseevna. L. Tihonova și L. Galkina scriu din Tula: «Prin fapta dumneavoastră vitejească și de înalt patriotism ați adus o contribuție însemnată la cauza păcii... Mereu să vă fie sprijin recunoștința și dragostea poporului. Vă strîngem mîna curajoasă de medic-om, de medic-tămăduitor și patriot». Elevii Școlii nr. 1 din Soci și-au dat exprimat sentimentele în versuri, în care înfierează pe mercenarii americani: «Lepădături, la stîlpul infamiei / Vă țintuiește tot ce-ați săvîrșit. / Slăvită patrioata rusă fie / În veci de veci – că v-a descoperit!».

În prima zi după publicare a Decretului cu privire la decorare ei, L.F. Timașuk, apropiindu-se de telefon, a auzit un glas necunoscut, emoționat: «Vă mulțumesc că ați înapoiat halatului nostru alb puritatea și cinstea». Lidia Fedoseevna nu cunoaște numele acestui om, dar, oricine ar fi, el a exprimat sentimentele medicilor sovietici, care-și slujesc cinstit și cu devotament poporul.

Scrisorile sînt multe. Unele se găsesc în teancuri mari pe masa de scris a Lidiei Fedoseevna, altele sosesc la redacțiile ziarelor, la organizațiile de partid. Din Irkuțk și Riga, din Leningrad și Simteropol, din Minsk și Klalpeda... Scriu marinarii din Orientul îndepărtat, minerii din Donbass, grănicerii, colhoznicii din Ucraina, agronomii din Cita și gospodinele din Moscova.

În aceste scrisori se vorbește mai ales despre vigilență. Oriunde s-ar găsi, omul sovietic nu trebuie să uite niciodată de uneltirile imperialiștilor americani, de încercările lor de a trimite în țara noastră agenți, spioni, diversioniști și ucigași. A fi vigilent, a lupta împotriva oricărei manifestări de nepăsare și gură-cască înseamnă a apăra Patria noastră împotriva dușmanilor, înseamnă a apăra pacea și viața fericită a oamenilor sovietici. Exemplul patriotic al Lidiei F. Timașuk însuflețește oamenii sovietici, îi învață să fie vigilenți și intransigenți în luptă.

Un grup de ostași, felicitînd-o pe L.F. Timașuk cu ocazia decorării, scrie: «Milioane de oameni ai noștri – ageri, vigilenți și cinstiți – urmăresc uneltirile dușmanilor, oricît de viclean s-ar masca ei. Exemplul dvs. constituie încă o lovitură împotriva inspiratorilor și conducătorilor acestor degenerați detestabili, împotriva inspiratorilor și conducătorilor acestor degenerați detestabili, împotriva ațîțătorilor anglo-americani la un nou război, care se agață de un fir de pai.

Exemplul dvs., Lidia Fedoseevna, cheamă întregul popor sovietic și pe noi, ostașii, să păzim mai vigilent, mai ager patria noastră, întregul lagăr democratic al păcii». Muncitoarele din Kazan spun în scrisoarea lor: «Dumneavoastră, o simplă femeie sovietică, i-ați silit pe anglo-americani să se gîndească încă o dată că nu în țara noastră, unde trăiesc oameni minunați, oameni care construiesc comunismul și apără cauza păcii, trebuie să caute un sprijin pentru activitatea murdară a spionilor lor. Este timpul ca ei să înțeleagă că oamenii noștri sînt vigilenți și că, oricît ar încerca ei să submineze forța țării noastre, îi așteaptă aceeași soartă ca și pe mîrșavii asasini care au fost prinși».

De pe șantierul unei hidrocentrale, tov. M. Kostko scrie: «Ajutorul pe care l-ați dat Patriei în demascarea dușmanilor ne obligă pe noi, comuniștii, pe întregul popor sovietic să punem capăt atitudinii de gură-cască, să intensificăm vigilența în toate împrejurările vieții noastre». În scrisoarea colectivului de la fabrica de confecții nr. 2 din orașul Bilsk se spune: «Ne vom uni și mai strîns în jurul partidului și a conducătorului său – tovarășul Stalin, vom fi și mai vigilenți și ageri la postul nostru de muncă».

Conducătorii agresorilor americani nu mai fac de mult un secret din mîrșava activitate de subminare, pe care încearcă să o ducă pe teritoriul Uniunii Sovietice și al țărilor de democrație populară. Demascarea josnicei bande a medicilor ucigași amintește încă o dată oamenilor sovietici de acea ură sălbatică față de Uniunea Sovietică, de care sînt cuprinși cotropitorii americani și slugile lor de diferite nuanțe și culori. Vigilență și încă o dată vigilență! – aceasta trebuie să fie legea vieții noastre.

Scrisorile care sosesc în aceste zile din toate colțurile marii noastre Patrii pe adresa Lidiei F. Timașuk expirmă nu numai simpatia și mîndria oamenilor sovietici pentru glorioasa femeie-patriot, dar și voința de neclintit de a apăra patria noastră împotriva uneltirilor agenturii dușmane, de a fi vigilenți și ageri, adevărați patrioți ai Patriei Sovietice”.

Isterie colectivă

Mărturiile ulterioare mă conving însă de contrariu. Nu, scrisorile nu erau fabricate! Ele exprimau convingerea sinceră a semnatarilor. O convingere împărtășită de întreaga populație a imperiului sovietic, în ciuda sfidării aduse bunului simț, pe care noi, intelectualii, îl credem, în naivitatea noastră, ca definind pe omul simplu. În romanul Totul curge, Vasili Grossman schițează astfel tabloul unei isterii colective antimedicale și, mai ales, antisemite:

„Bolnavii, îngroziți de comunicatele oficiale, deveniseră suspicioși. Mulți refuzau să se lase îngrijiți de medicii evrei. Medicii de circumscripției povesteau că primeau munți de denunțuri prin care oamenii se plîngeau că fuseseră îngrijiți prost în mod deliberat. În farmacii, clienții bănuiau pe preparatori că le pun la cale medicamente toxice.

Prin tramvaie, la piață, la serviciile publice, se povestea că la Moscova fuseseră închise cîteva oficine, unde farmaciștii evrei, agenți ai Americii, ar fi vîndut casete otrăvite. Se povestea, de asemenea, că în maternități se inocula sifilis nou-născuților și femeilor care nășteau, și că la centrele dentare se provocau cancere la maxilare și la limbă. Se vorbea de cutii de chibrituri toxice. Unele persoane, rememorîndu-și circumstanțele în care au murit părinții lor, scriau KGB pentru a cere deschiderea unor anchete asupra medicilor evrei. Nu erau numai ospătari și șoferi, analfabeți sau bețivi care răspîndeau astfel de istorii. Erau, de asemenea, doctori în științe, scriitori, ingineri, studenți. Și asta era cel mai trist”.

În Oameni, ani, viață, volumul său de memorii, apărut în 1965, Ilya Ehrenburg descrie și el atmosfera din perioada respectivă:

„Încercam să mă lămuresc ce s-a întîmplat. Unii spuneau că medicii începuseră să fie arestați cu două luni în urmă; alții dimpotrivă, că ar fi organizat un consiliu medical la care au fost invitați medicii care-l tratau pe Stalin, și apoi arestați. Toți repetau că prin spitale e o atmosferă groaznică, mulți bolnavi îi consideră pe doctori niște criminali și refuză să ia medicamentele prescrise. Agronomul, a cărui discuție cu Sartre am relatat-o, își petrecea concediul la Ialta. S-a întors înainte de vreme pentru că nevastă-sa era îngrozită: «Trebuie să plecăm chiar azi din sanatoriu, ăștia o să ne otrăvească...». O doctoriță îmi povestea: «Ieri a trebuit să înghit toată ziua pilule, prafuri, medicamente împotriva a zeci de boli, pentru că bolnavii se temeau că și eu fac parte din complot...» În piața Tișino un bețiv țipa, cît îl ținea gura: «Evreii au vrut să-l otrăvească pe Stalin!»”

Stare de spirit confirmată și de un istoric precum Lilly Marcou în volumul Staline – vie privée, apărut în 1996 la Editura Calmann-Lévy:

„Această «afacere» a fost ultimul semn al voinței de a discredita pe evrei în ansamblul lor sau primul act al unei epurări la vîrf a ultimilor tovarăși ai lui Stalin sau numai fructul unor intrigi de palat la instigarea lui Hrușciov? Dificil de a tranșa. Această afacere însă, numită a «bluzelor albe», a avut un ecou terifiant asupra omului simplu. Ca-n Evul Mediu, se vedea peste tot otrăvitor – în spitale, în farmacii – și orice medic, mai ales evreu, era privit ca un asasin potențial. Efectul «complotului» a fost fulgerător; o reală psihoză colectivă i-a lovit pe toți. Un antisemitism popular pînă atunci refulat a fost reanimat”. Să mai cuteze cineva a perora despre bunul simț al omului simplu! Sau despre faptul că între politica lui Stalin și milioanele de ruși se căsca o prăpastie!