Cercetătoarea Tanja Tomson și colegii săi au dezvoltat un instrument de sprijin pentru cadrele medicale ai căror pacienți doresc să renunțe la nicotină. Tomson lucrează ca profesor asociat de sănătate publică la Departamentul de învățare, informatică, management și etică (LIME) al Karolinska Institutet, unde efectuează cercetări privind renunțarea la fumat. Într-un interviu publicat de medicalxpress.com, ea răspunde la întrebări privind renunțarea la fumat.

-Cum dă dependență nicotina?

-În decurs de zece minute de la fumat, nicotina intră în creier și eliberează dopamină, care dă un impuls. Utilizatorii de snus - tutun care trebuie ținut între buza superioară și gingie - experimentează un decalaj prelungit înainte ca efectele nicotinei să intre în creier, dar nivelul nicotinei din sânge rămâne ridicat pentru o perioadă considerabilă de timp. Pentru a menține efectul dorit, utilizatorii trebuie să își crească treptat doza de nicotină. Lipsa de nicotină poate provoca sentimente de disconfort și negativitate, care pot duce la pofte.

-Cum renunțați?

-Cele mai solide cercetări sugerează utilizarea terapiei care poate înlocui nicotina- cum ar fi plasturii, guma sau medicamentele eliberate pe bază de rețetă - împreună cu consilierea profesională. Această îngrijire este, de asemenea, recomandată pentru utilizatorii zilnici prin liniile directoare ale Consiliului Național de Sănătate și Bunăstare. În realitate, un număr mare de persoane nu beneficiază de acest tratament și nici măcar nu sunt chestionate cu privire la consumul lor de nicotină sau tutun.

-De ce se întâmplă acest lucru?

-Cercetările arată că medicilor le lipsește adesea atât timpul, cât și, într-o anumită măsură, expertiza.

-Care este subiectul cercetării dumneavoastră?

-Conceptul nostru, Tobaksavvänjning på Recept, sau Activitatea fizică pe rețetă, a fost inspirat de FAR. Aceasta este o nouă strategie care face posibilă furnizarea de consiliere avizată și de plasturi cu nicotină. Pacienții primesc rețete scrise pentru renunțarea la fumat, cel puțin o programare de control și cel puțin zece minute de consiliere privind tutunul. Pacientul și planul de tratament sunt discutate, garantând o îngrijire personalizată, individualizată.

-În ce măsură funcționează?

-Am analizat proiectarea unui studiu RCT care a inclus 18 unități de asistență medicală primară (PHC) din zone dezavantajate din punct de vedere socioeconomic. Am oferit formare TOR și asistență pentru renunțarea la fumat personalului de la opt PHC. Cele zece centre care au rămas, constituind grupul de control, au aderat la protocoalele standard. Trei sferturi dintre utilizatorii TOR care doreau să renunțe la fumat au continuat să se abțină de la fumat la șase luni după tratament. Cifra corespunzătoare în centrele care au aderat la practicile standard a fost de 13%.