Ultimul 23 August al lui Ceaușescu

Ultimul 23 August al lui Ceaușescu. Ce nu s-a spus niciodată în presa românească și de ce nu s-a dorit asta?

Ultimul 23 August pe care Ceaușescu îl va prinde atât ca lider cât și în viață a fost 23 august 1989. Dar, ca o ironie a sorții, Ceaușescu, a cărui retorică era fundamentată pe momentul „revoluției  de eliberare națională antifasciste și antiimperialiste”, pe de o parte cam dorea reabilitarea lui Ion Antonescu dar își pregătea și Congresul al XIV-lea al PCR unde, evident, voia să fie reale, Congres ce urma să aibă loc în perioada 20-25 noiembrie 1989.

Ultimul 23 august! Ce se întâmpla la noi?

Ultimul 23 august al lui Nicolae Ceaușescu se clădea cu butaforiile obișnuite. Se celebrau 45 de ani de la „revoluția  de eliberare națională antifascistă și antiimperialistă”. În acel an, Ceaușescu împlinise 71 de ani de viață și 56 de ani de „activitate revoluționară” fiindcă fusese arestat prima oară, în 1933, când avea 15 ani. În acel an, se împlineau și 24 de ani de la Congresul IX din august 1965, când Ceaușescu ajunsese în fruntea PCR și 15 ani de când fusese ales primul Președinte al Republicii în 28 martie 1974.

Toate ziarele din România aveau în colțul din dreapta al paginilor (valabil și pentru reviste și volume), sigla celor 45 de ani de la 23 august 1944. Alături, era „pregătirea celui de al XIV-lea Congres”. Evident, se acordau spații ample realizărilor, personalității lui Nicolae Ceaușescu, depășirilor de plan, anul 1989 fiind penultimul an al cincinalului 1986-1990. Se aruncau ocheade piezișe și spre proiectarea cincinalului 1991-1995!

Numerele provizorii din statele UE, o problemă la granițele cu Serbia și Macedonia

Alertă în Tulcea și Galați. Locuitorii, rugați să se adăpostească în beciuri de urgență

Ceaușescu alesese ca loc de defilare Casa Radio care nu era gata, pe Bulevardul Eroilor, lângă Splaiul Independenței și Calea Plevnei. Clădirea fusese începută în 1986, pe malul Dâmboviței și urma să găzduiască Muzeul Național de Istorie al RSR. Urmau să defileze județele, marile platforme industriale ale Capitalei și României, Armata, Gărzile Patriotice, Securitatea, trupele Antitero, Șoimii Patriei, Pionierii UTC-iștii. Cu toții trebuiau să arate lumii că România „pornise hotărât pe drumul construcției socialiste”..

Ultimul 23 august! Ce se întâmpla la vecini dar și în lumea comunistă?

Evident, în lumea comunistă și în jurul României se petreceau lucruri. URSS pusese capăt la 15 februarie 1989, războiului din Afghanistan, recunoscându-se înfrântă. În 16 iunie 1989, Viktor Orban, actualul premier maghiar, atunci un tânăr student ținea discursul memorabil la reînhumarea comunistului reformist Imre Nagy executat de tovarășii săi pro-moscoviți, conduși de Janos Kadar, după o detenție în România, la Snagov a lui Imre Nagy.

În 4 iunie 1989, chinezii înăbușiseră cu tancurile o manifestare studențească în Piața Tien An Men. Nicolae Ceaușescu, informat că se întețeau manifestările anticomuniste avea să declare la Congresul XIV că „vom proceda precum tovarășii chinezi”. În 11 iulie 1989., George H Bush ajungea la Budapesta după ce vizitase anterior Varșovia. La 19 august 1989, est-germanii aflați în Ungaria au organizat un mare picnic ajutați de maghiari la granița cu Austria, încă având parțial fortificațiile de sârmă ghimpată care începuseră să fie demolate încă din aprilie.

În România, Ceaușescu știa toate acestea, dar presa era pe silenzio stampa. În schimb, românii știau și ei de la Europa Liberă ce se petrecea la vecini. La Iași, câțiva dizidenți, care merseseră în vacanță în Blocul Socialist, aflaseră ce se petrecea și doreau și ei ca în toamna-iarna aceea să încerce un protest anti-ceaușist.

Epilog...

Pe scurt, ultimul 23 August al lui Ceaușescu, cel din 1989 a fost unul al butaforiei, propagandei. România, din aprilie 1989, achitase datoria externă! Asta era o mare cucerire a gândirii „Tovarășului”. Românii sperau ca la 23 august 1989 să mai găsească în galantare ceva carne, sau măcar să aibă timp să se bucure de mici și bere după defilare... Dizidența românească exista, se manifesta dar, după momentul noiembrie 1987, Securitatea se comporta draconic...

Ca și la 1848, scânteia trebuia să vină de afară!  Fix la o lună de la încheierea Congresului XIV, Ceaușescu sfârșea executat la Târgoviște. Dar măcar, ultimul 23 August l-a trăit fericit, fără să știe că era ultimul...

Sursa foto: Wikipedia