Uniunea Europeană (UE) a finalizat reforma politicii sale privind migraţia şi acordarea azilului, în ciuda opoziţiei Poloniei şi Ungariei.

UE a finalizat politica de migrație

Uniunea Europeană a finalizat reforma politicii sale în materie de migrație și azil, un moment de cotitură care timp de un deceniu s-a dovedit a fi încăpățânat să scape legiferării.

Întreprinderea chinuitoare și adesea explozivă s-a încheiat marți după-amiază, când statele membre ale Uniunii Europene s-au reunit pentru a da votul final celor cinci regulamente care alcătuiesc Noul Pact privind Migrația și Azilul, un document cuprinzător care urmărește să se asigure că toate țările, indiferent de locație, își asumă partea lor echitabilă.

Printre altele, noul pact prevede norme mai stricte pentru a extinde selecția solicitanților, pentru a efectua controale de sănătate și de securitate, pentru a accelera procedurile de examinare și pentru a oferi consiliere gratuită.

Solidaritate obligatorie în UE

Principala sa noutate este un sistem de „solidaritate obligatorie” care ar oferi guvernelor trei opțiuni pentru gestionarea solicitanților de azil: relocarea unui anumit număr de azilanţi, plata a 20.000 de euro pentru fiecare solicitant respins sau finanțarea sprijinului operațional. Obiectivul inițial este de a realiza 30.000 de relocări pe an.

Așa cum era de așteptat, Polonia și Ungaria, cei mai aprigi critici, au votat împotriva întregului pachet legislativ. De când reforma a fost prezentată în 2020, cele două s-au opus constant sistemului de „solidaritate obligatorie”, susținând în mod fals că asta le-ar forța să accepte migranți împotriva voinței lor. Republica Cehă și Slovacia, două țări sceptice, au ales să se abțină în majoritatea dosarelor, în timp ce Austria a votat împotriva regulamentului privind criza.

Dar Noul Pact nu avea nevoie decât de o majoritate calificată, așa că a mers mai departe și a fost ratificat în mod oficial, pecetluind una dintre cele mai mari realizări ale actualului mandat.

Ce prevede noua politică de migrație

Pentru blocul comunitar, drumul spre linia de sosire a fost mai mult decât ușor: ideea de a avea un regulament comun și previzibil pentru a gestiona sosirile neregulamentare ale solicitanților de azil a fost pusă pe tapet încă de la criza migrației din 2015-2016, care a transformat această problemă în dinamită politică și a divizat puternic țările.

Statele membre din sudul UE s-au plâns că sunt copleșite și lăsate singure. Țările occidentale și nordice au cerut o mai mare responsabilitate și o mai bună aplicare a legii la frontierele externe, în timp ce statele estice s-au împotrivit oricărei inițiative care seamăna cu o cotă de relocare. În mijlocul agitației, forțele de extremă dreapta și-au exploatat șansa și au sărit pe acest subiect ca pe o trambulină spre relevanță politică și succes electoral.

Undele de șoc ale acestui seism politic se resimt și astăzi, sondajele de opinie înaintea alegerilor europarlamentare din iunie prezicând o întoarcere bruscă spre dreapta.

Acrodul, aprobat la limită

Sub un fel de mantra „dacă nu acum, când?”, statele membre și-au depășit diferențele și au deblocat treptat cele cinci piese ale Noului Pact pe parcursul anului 2023, până când au ajuns la un acord provizoriu în decembrie.

Acordul, salutat ca fiind „istoric”, a fost aprobat la limită de către deputații europeni în aprilie, în urma unei dezbateri aprinse care a scos la iveală discrepanțele ideologice rămase nerezolvate: deputații de dreapta au spus că reforma este prea blândă și indulgentă, în timp ce deputații de stânga au spus că este prea dură și punitivă.

Organizațiile umanitare au fost, de asemenea, divizate. Amnesty International a denunțat noul pact, avertizând că acesta va degrada calitatea procesului de acordare a azilului și va duce la „o mai mare suferință”. Dar Oxfam a declarat că acesta reprezintă o „rază de speranță” care ar putea oferi o abordare coordonată, centrată pe protecție, a problemei spinoase a relocării.

Metsola: „Zece pași uriași înainte

„Acest pachet de măsuri este foarte important”, a declarat președintele Parlamentului European, Roberta Metsola. „Nu va rezolva ca prin magie toate problemele peste noapte, dar reprezintă zece pași uriași înainte”, a adăugat ea.

Votul de marți a avut loc fără dramatism, nici măcar o dezbatere, deoarece fiecare detaliu care ar fi putut fi negociat fusese deja negociat de multe ori. Singurul pas rămas pentru noul pact este publicarea în jurnalul oficial al UE. După aceea, vor fi necesari doi ani pentru a intra pe deplin în vigoare.

Următorul capitol

În ciuda sentimentului de ușurare de la Bruxelles, refuzul Poloniei și al Ungariei anunță un început dificil pentru ceea ce urmează: punerea în practică a reformei. Comisia Europeană va prezenta în iunie un plan de punere în aplicare pentru a sublinia elementele juridice și operaționale necesare pentru a pune în practică noul pact.

Apoi, statele membre vor avea timp până în ianuarie să își prezinte propriile planuri naționale. Acest exercițiu ar trebui să servească drept o analiză a lacunelor pentru a identifica resursele necesare pe teren, cum ar fi formarea, personalul, echipamentele și instalațiile.

Discuțiile privind punerea în aplicare vor dura luni de zile și ar putea foarte bine să reînvie acrivia politică care s-a diminuat în ultimele luni, în special dacă țările din sud vor cere o sumă de bani pe care Bruxelles-ul nu o poate oferi. Revizuirea bugetului convenită la începutul acestui an de liderii UE prevede 2 miliarde de euro pentru a realiza ambițiile Noului Pact până în 2027.

Orban: „Un cui în sicriul UE”

Însă această sumă s-ar putea epuiza rapid dacă guvernele vor veni cu propuneri importante de construire a infrastructurii și de angajare de personal nou. Odată ce legile vor intra în vigoare, accentul se va pune pe aplicarea și respectarea acestora. Vor respecta Polonia și Ungaria normele la care s-au opus atât de categoric?

„Pactul privind migrația este un alt cui în sicriul Uniunii Europene. Unitatea este moartă, frontierele sigure nu mai există. Ungaria nu va ceda niciodată în fața freneziei migrației în masă!” a declarat premierul Viktor Orbán după votul din Parlament.

Premierul Poloniei Donald Tusk, care a promis să reseteze legăturile Varșovia-Bruxelles după opt ani de tensiuni sub conducerea partidului de dreapta dură Lege și Justiție (PiS), a menținut linia oficială a predecesorului său, denunțând Noul Pact ca fiind „inacceptabil” pentru țara sa. „Vom proteja Polonia împotriva mecanismului de relocare”, a declarat Donald Tusk luna trecută.

Cum se va aplica noul pact UE

Lipsa de conformitate reprezintă o amenințare majoră la adresa reformei, care a fost negociată minuțios pentru a garanta că toate țările contribuie într-un fel sau altul. Dacă statele membre încep să ignore regulile, sistemul de „solidaritate obligatorie” va fi rapid subminat și va deveni inutil, lipsind Noul Pact de elementul său central.

Ylva Johansson, comisarul european pentru afaceri interne, a avertizat deja că executivul va lansa acțiuni în justiție împotriva țărilor rebele. Însă acest proces este lent și poate dura ani de zile până când Curtea Europeană de Justiție emite o hotărâre.

(Autor: Jorge Liboreiro, Euronews; Traducere: Magda Baciu, RADOR RADIO ROMÂNIA)