Grigori Stoianov este originar din satul Beșghioz, Găgăuzia, are 31 de ani și este fost jurnalist. El a povestit, la Notka, felul în care a decis să părăsească televiziunea publică găgăuză și să se mute în Portugalia. Stoianov a vorbit și despre felul în care societatea din Găgăuzia este spălată pe creier de propaganda rusă.

„Am crezut că este imposibil să schimb ceva și a venit timpul să mă gândesc la mine”

Grigori Stoianov a ajuns la jurnalism fără să-și propună asta și fără vreo pregătire de specialitate. „Am fost membru al unui ONG și am lucrat ca voluntar. Acestea au fost în principal acțiuni de tineret: difuzarea de filme în aer liber, înfrumusețarea parcurilor, contribuția la curățarea anumitor zone. Pe vremea aceea, nu eram implicat în politică, nu distribuiam fluturași și practic nu mergeam la mitinguri. Toate acestea au fost evenimente voluntare”.

În 2017, Grigori Stoianov a decis să intre în jurnalism, acceptând un loc de muncă la invitația publicației locale gagauzmedia.md . Un an mai târziu, publicația s-a închis și el s-a mutat la compania publică de televiziune și radio GRT, unde a lucrat întâi corespondent, apoi prezentator al unui program de știri în limba găgăuză.

„Am decis să părăsesc GRT în 2019, exact după alegerile parlamentare din februarie. Îmi amintesc bine de această dată, când Plahotniuc era încă acolo și au putut prelua din nou puterea prin niște scheme. Și apoi, încetul cu încetul, a început să-mi vină dezamăgirea că mai sunt probleme mari în Moldova, probleme în societatea civilă. Am crezut în acel moment că este imposibil să schimb ceva și a venit timpul să mă gândesc mai mult la mine decât la stat sau la societate. Poate a fost un fel de epuizare profesională”, povestește fostul jurnalist.

De ce trag locuitorii din Găgăuzia spre Rusia

Înainte de a părăsi televiziunea publică, a decis să-și ia patru luni de concediu pentru a se odihni și a se gândi la toate. Când a revenirit, au început problemele la GRT: Comitetul Executiv, condus atunci de guvernatorul Irina Vlah, a făcut presiuni pe redactori, le-au întârziat salariile. A existat chiar o tradiție conform căreia de la 1 la 10 a fiecărei luni era necesar să se scrie materiale „de laudă” despre autoritățile locale sau măcar să le critice mai puțin, pentru că tocmai în aceste perioade erau transferați bani de la Direcția de Finanțe în conturile companiei pentru distribuirea salariilor către angajaţi.

Grigori spune că la GRT au existat probleme și înainte, din simplul motiv că la acea vreme directorul Vitali Gaidarzhi (care acum conduce portalul de știri laf.md ) nu era „membru al comitetului executiv” și nu existau „relații de prietenie” între conducerea companiei si autorități . Iar în 2019 situația s-a înrăutățit foarte mult, iar Grigori a decis în sfârșit să renunțe.

Astăzi, GRT este controlat în totalitate de autoritățile locale și este unul dintre principalele lor canale de propagandă, mai spune Stoianov. Conducerea companiei este ocupată de oameni ai oligarhului fugar Ilan Șor, iar în redacție există o cenzură strictă: un tabu pe „agenda europeană”, pe materiale pozitive despre guvernul central și, bineînțeles, pe orice critică a autorităţilor locale şi a persoanelor asociate acestora. De exemplu, un prezentator a refuzat în mod repetat să discute cu ascultătorii despre Ilan Șor.

Jurnaliști care sunt de acord cu propaganda

Dar Grigori Stoianov nu se grăbește să îi condamne pe jurnaliștii care încă lucrează pentru GRT și crede că nu ei sunt de vină, ci „sistemul însuși”. „Sunt în același sistem de atâția ani încât pur și simplu s-au epuizat, iar singurul lucru pe care și-l doresc este să vină la muncă, să scrie niște materiale și să meargă acasă la copiii lor, seara. Nu pot spune că sunt neprofesioniști. Modul în care este configurat sistemul la GRT face ca oamenii trebuie să se epuizeze ca jurnaliști”.

Grigori Stoianov spune că, în Găgăuzia, nu toată lumea gândește ca el sau ca Mikhail Sirkeli. „Sunt jurnalişti care sunt complet de acord cu această propagandă. Sunt destul de confortabili”. „În cele din urmă, există responsabilitate reciprocă.” Oamenii care nu sunt de acord, care au o poziție puternică, pur și simplu părăsesc GRT. Iar oamenii pentru care este important să-și păstreze locurile de muncă sunt de acord și rămân.

„Nu aș lucra pentru GRT dacă nu mi s-ar permite să scriu ceea ce vreau sau să transmit corect. Până la urmă, la vremea aceea eram chipul canalului, transmiteam în limba găgăuză și ar fi fost pentru mine dacă ar fi trebuit să transmit propagandă”, mai spune Stoianov.

El povestește că încă are părinții și frații în Găgăuzia. Păstrează legătura, dar i-ar plăcea să-i vadă mai des. Grigori spune cu tristețe că aceasta este viața multor familii moldovenești, cu oamenii împrăștiați în diferite țări.

Crescut cu nostalgia după URSS

„Avem o familie găgăuză obișnuită, am crescut uitându-ne la televiziunea rusă, tatăl meu este un patriot al Rusiei și al Uniunii Sovietice. Mama nu este interesată de politică. Tatăl său, în schimb, este interesat. Chiar și atunci când lucram la televiziune, eu și tatăl meu ne certam mult pe această temă. Dar, până la urmă, trebuie să înțelegeți că nu mai este posibil să fie schimbați acești oameni, așa că nu are rost să vă certați cu ei. E mai bine să vă concentrați pe generația mai tânără”.

„Și eu am crescut cu această nostalgie pentru Uniunea Sovietică, cu dragoste pentru Rusia. Mai târziu, am început să-mi dau seama că mă contrazic. Am fost învățați din copilărie că America este rea, Occidentul este rău. Dar dacă sunt oameni foarte răi acolo, de ce acești oameni produc cele mai bune mașini din lume, cea mai bună tehnologie din lume? De ce traiesc mai bine? Aveam 14-15 ani, iar astfel de contradicții au apărut deja în mintea mea”, mai povestește Grigori.

Schimbarea de percepție, pentru Grigori Stoianov, au fost evenimentele din 2014, când Rusia a anexat Crimeea. Pe fundalul acestor evenimente, s-a putut observa adesea un mare entuziasm în rândul găgăuzilor față de faptul că trupele ruse au intrat fără opreliști în regiunea ucraineană. Dar Grigori a început să-și pună întrebări: de ce este bine, de ce suntem fericiți?

„Să ne imaginăm, ținând cont de atitudinea noastră față de români, că trupele române au intrat în raioanele Cahul sau Vulcănești, și-au adunat 10-20 de susținători, au făcut acolo un referendum și au spus: „90% vor să plece în România”. Ei ar anexa aceste zone și vor spune: „Oamenii sunt de acord, acum este al nostru”. Adică, atunci când proiectați aceeași problemă în țara voastră, aveți o atitudine diferită față de aceste momente, față de această fărădelege.

„Să ne gândim la aspectele legale”

Cred că în anumite chestiuni totul trebuie proiectat asupra ta. Când nu poți decide ce să faci, trebuie să te gândești la tine. Găgăuzia e autonomie. Trebuie să ne gândim: ar fi bine dacă alte țări ar avea aceeași atitudine față de noi? De exemplu, care este atitudinea Rusiei față de Ucraina acum? Ar fi frumos să fiu acum în locul Ucrainei?

Trebuie să ne gândim la aspectele legale. Dacă astăzi susținem acea anexare, acea ocupare a unei părți a teritoriului Ucrainei, acel război nedrept, este foarte posibil ca mâine să ne atace un alt stat și atunci și noi, ca ucraineni, vom călători în jurul Europei, vom căuta dreptate, încercați să ajungeți la toată lumea, la comunitatea mondială”, mai spune Stoianov.

„I-aș întreba pe oamenii noștri din Găgăuzia: în ce fel de lume vrem să trăim? A iubi Rusia este normal. Rusia nu este ceva omogen, este un stat, iar statul este un organism. Orice organism poate fi bolnav la un moment dat. Și cred că Rusia este acum bolnavă de dictatură, fascism, neo-imperialism. Avand in vedere ca suntem o autonomie mica, nu ne vom putea proteja in niciun fel. Nu avem nici oameni, nici arme. Adică înțelegeți că dacă undeva, ca în Rusia, izbucnește neoimperialismul, nu ne vom putea apăra în niciun fel?

De aceea noi, găgăuzii, trebuie să aderăm la dreptul internațional, la legile internaționale - pentru că acest lucru, în primul rând, este benefic pentru noi. Și nu contează: acum Rusia este așa, mâine un alt stat poate fi la fel. Adică, dacă încurajăm fărădelegea în Ucraina, mâine ne putem confrunta cu ușurință și noi înșine. Astăzi nu îi vom sprijini, iar mâine nu ne vor sprijini alții”, mai spune fostul jurnalist.

Putin și Lukașenko sunt idolatrizați

„Pe de o parte, ei laudă dictatura, îl iubesc pe Putin, îl iubesc pe Lukașenko. Dar ei absolut nu vor să fie tratați la fel cum, de exemplu, Putin tratează opoziția. La baza lor, găgăuzii din Moldova sunt foarte liberali, iubesc cu adevărat democrația și libertatea de exprimare. Adică, aceasta este disonanța cognitivă. Pe de o parte, îi susținem, dar pe de altă parte, nu ne dorim aceeași atitudine față de noi înșine. Dar asta nu se întâmplă. Știi, ceea ce susții poate ajunge în cele din urmă în casa ta. Și te vei regăsi în același sistem.

„Trebuie să convingem populația că războiul nu este bun”. Dacă îi aștepți pe ruși, atunci se poate întâmpla, ca în anii 40, când toată lumea aștepta Armata Roșie, a venit Armata Roșie, iar 30% dintre găgăuzi au murit de foame. Deși părea că au venit „oamenii noștri”. Prin urmare, nu există „al nostru” sau „al tău”; sunt state dictatoriale și sunt state democratice. Trebuie să ne gândim nu la opțiunea dintre Rusia sau Europa, ci la ce fel de stat vrem să trăim, cum vrem să ne dezvoltăm.

Cum ar trebui să crească copiii noștri? Ar trebui să fie oameni liberi? Ar trebui să avem dreptul să mergem cu calm în piață și să ne exprimăm nemulțumirea față de funcționarii noștri și de stat? Sau ne vor bate cu bastoane și ne vor trimite la pușcărie pentru asta? Se întâmplă că astăzi Europa este fortăreața democrației. Dacă mâine Rusia alege din nou calea democratică și se dezvoltă în aceeași direcție, vom fi și noi prieteni cu Rusia.

Problemele care macină regiunea

Și dacă găgăuzii vor să trăiască bine, trebuie să existe o respingere totală a corupției și a furtului. Trebuie să-i tăiem complet pe bandiți. Ce primim? Aici Șor a câștigat alegerile, a furat un miliard împreună cu Plahotniuc, a împărțit cu calm banii și acum se plimbă, iar toată lumea în Găgăuzia îl iubește, îl sărută și îl îmbrățișează. Cum putem vorbi despre o societate dezvoltată în această situație?”, mai spune Stoianov

În Găgăuzia există o influență foarte puternică a propagandei pro-ruse, care a căzut cu succes pe șinele unse ale celei sovietice, crede fostul jurnalist, care consideră că este aproape inutil să încerci să convingi generațiile mai în vârstă, dar situația poate fi schimbată la nivel global luptând pentru mintea tinerilor.

„În mod convențional, 25% sunt în favoarea „lumii rusești”; îți pot explica de ce vor să trăiască sub Putin. Alți 25% pot spune contrariul și pot explica toate avantajele de a trăi în Europa și în țările democratice. Iar restul de 50% sunt tineri absolut inerți care nu sunt interesați de politică. Nu sunt implicați în asta, nu sunt interesați de asta, au propriile lor interese: muzică, cinema, jocuri, TikTok. Voi spune că sunt oameni care nu pot răspunde cine este actualul premier al țării.

Și ce fel de atmosferă au în familie, ce discută la masă, vor repeta același lucru. Pe măsură ce societatea se întoarce, acolo vor merge ei. Pot să vorbesc pentru mine: când aveam 18 ani, am întrebat-o pe mama pentru ce partid să votez și am mers să-l votez. Așa că nu înțeleg de ce pleacă urechea la propagandă, în ciuda faptului că nu vor să fie bătuți cu bastoanele în centrul Comratului și băgați în duve, ci vor să trăiască într-o societate liberă. Tocmai pentru acest 50%, care este complet inert, trebuie să luptăm.

A plecat în Portugalia

Când oamenii înțeleg că există o opinie alternativă, care poate fi citită pe Internet, vor începe să se gândească că, din moment ce există o altă opinie, înseamnă că nu este necesar să împărtășim opinia care a fost insuflată în noi când eram copii. 50% dintre găgăuzi susțin Rusia pur și simplu implicit”.

Grigori Stoianov locuiește acum într-un oraș de coastă din sudul Portugaliei, lucrează în sectorul turismului și îi place fotbalul. Crede că, în acest sens, a avut noroc, pentru că Portugalia este o țară foarte „fotbalistică”, iar localnicii ar fi foarte surprinși dacă nu ești interesat de acest sport și nu susții vreo echipă. În fiecare cafenea, seara va fi un meci de fotbal pe ecran.

Grigore este convins că într-o zi se va întoarce în Republica Moldova. „Nu vreau să spun că pun vreo condiție țării pentru întoarcerea mea. Republica Moldova nu este un stat de la care să ne așteptăm la mari oportunități. Aceasta nu este o țară pentru a face bani, este o țară pentru a trăi. Când voi satisface anumite nevoi, voi veni să locuiesc în patria mea. Îmi va fi suficient ca țara să fi decis în sfârșit și să se îndrepte în direcția bună - dezvoltându-se ca stat democratic”, încheie Grigori Stoianov.