În loc să grăbim aderarea noilor țări din Europa la UE, ar trebui să revizuim proiectul european și să optăm pentru federalism, care îmbină controlul democratic și eficiența în acțiunea colectivă, spun doi foști europarlamentari.

Europa și UE

În decembrie 2023, liderii europeni au decis să deschidă negocierile de aderare cu Ucraina, Moldova și Georgia, care s-au alăturat țărilor balcanice invitate mai demult: Albania, Bosnia și Herțegovina, Kosovo, Macedonia de Nord, Muntenegru, Serbia.

Este corect să oferim o perspectivă țărilor care au fost atacate sau amenințate cu brutalitate și este în interesul nostru să extindem beneficiile valorilor noastre și o anumită stabilitate asupra celor din jurul nostru.

Dar promisiunile generoase nu sunt suficiente. Cum putem evita diluarea UE într-un ansamblu mare eterogen și imposibil de gestionat? Promisiunile au fost făcute fără a fi adoptat niciun plan general sau vreo foaie de parcurs.

Franța și Germania nu împărtășesc aceeași viziune, dar cele două țări păstrează o responsabilitate singulară în numele istoriei și, mai prozaic, din cauza puterii distructive a confruntărilor lor.

Europa dezbinată

Dacă sunt rezolvate, divergențele dintre Berlin și Paris devin complementare: este nevoie de ambele abordări. Se poate spune că franco-germanii sunt „checks and balances” [denumirea sistemului de echilibru al instituțiilor puterii din Statele Unite] ale Europei. Cu ce ar trebui să începem reforma? Cu natura Uniunii.

Nu este rezonabil să întindem și mai mult Comunitatea Europeană fondată de șase state în anii 1950 și cu atât mai puțin să creăm instituții originale, prost înțelese, pentru a ridica un bastion în fața puterilor agresive.

Dacă nimeni nu vrea ca UE să dobândească prerogative de stat, să încetăm să o comparăm constant cu cele mai puternice state din lume și să nu mai invidiem puterea lor și capacitatea de răspuns. Cu excepția cazului în care devine în cele din urmă clar: UE nu este echipată pentru ceea ce i se cere să facă.

Revizuire

Avem nevoie de o Europă federală, dar guvernele nu îndrăznesc să ia în calcul acest lucru. În fața amenințărilor rusești și a riscului izolaționismului american, nu mai este timp de povești: nicio putere politică fără finanțe solide (contrar a ceea ce ne place să credem în Franța); nicio putere economică fără responsabilitate de securitate (contrar a ceea ce sperau germanii).

Ca să nu mai vorbim de necesitatea democratizării temeinice a proceselor decizionale: nicio Europă democratică fără aprobarea cetățenilor, fără responsabilitate sau un sentiment de apartenență la un întreg care să justifice împărțirea suveranității.

Sentimentul european pierde teren. La dreapta, la stânga, extremele progresează, mânate de tentația naționalistă și protecționistă. În ceea ce privește partidele tradiționale, și ele sunt cucerite de tentația de a ataca birocrația, de a trăda statul de drept și de a uita de piața unică. Departe de a-și asuma riscuri pentru UE, statele se retrag în carapacea lor.

Comisia este redusă la rangul de secretariat al capitalelor. Cât despre campania pentru alegerile europene, aceasta este mai puțin concentrată pe Europa decât pe buricul fiecăruia. Suntem pe cale să jucăm douăzeci și șapte de meciuri naționale separate.

Proiectul UE și federalismul

Pentru a fi câștigător, acest proiect necesită de fapt o revizuire a UE, a politicilor sale, a bugetului său, a normelor sale de drept. De aceea am vrea să spunem: „Pariem pe Europa federală!” La treizeci de ani de la lansarea sa la Maastricht, „politica externă și de securitate comună” rămâne embrionară, dacă nu chiar inexistentă.

A face din UE un actor „geopolitic”, așa cum ni s-a promis, nu va fi o sarcină ușoară, mai ales dacă nu schimbăm „luarea” deciziilor. Urgența este deja aici: unanimitatea împiedică UE să aibă vreo influență asupra dramei teribile care se desfășoară sub ochii noștri în Gaza, după abominabilul atac al Hamas din 7 octombrie 2023.

Pentru că am văzut cum a funcționat Consiliul Uniunii Europene în timpul crizei financiare, nu credem că acest organism poate conduce în mod durabil UE. Și-a depășit deja misiunea. Intermitenți în spectacolul european, liderii naționali ajung la Bruxelles cu agenda lor națională, cu viziunile lor compartimentate, cu conferințe de presă separate. Când am creat euro, am creat o monedă unică, nu am vândut un coș de valute pentru o uniune monetară.

Europa la reducere

Cât ar costa efortul de apărare propus? Cu ce ​​impact asupra cheltuielilor civile? Un buget adoptat în mod transparent de Parlament, care să pună capăt negocierilor opace între state, ar fi o minimă cerință pentru o uniune care manifestă astfel de ambiții. Ineficiente la douăzeci și șapte de ani, negocierile între state ar fi sinucigașe la treizeci și cinci sau treizeci și șase.

Și cum rămâne cu inegalitățile fiscale ascunse de solidaritatea planului NextGenerationEU? Putem continua să ne împrumutăm împreună pentru a transfera fonduri între țări ale căror reguli fiscale nu sunt armonizate, în timp ce unele dintre ele nu fac nimic pentru a-și reduce datoria la nivel național? Fără o rigoare, demersul este neproductiv.

Vor fi necesare compromisuri, în care este imperativ să se continue implementarea și aprofundarea Green Deal, acest set de politici ambițioase în favoarea climei și a mediului. Oamenii de știință sunt clari: este urgent.

Politica agricolă comună, cel mai mare aspirator de cheltuieli

Va continua însă politica agricolă comună, cel mai mare aspirator de cheltuieli al UE de zeci de ani? Intrarea Ucrainei în UE ar întări cu siguranță potențialul agricol și alimentar al Europei, dar nimeni nu vorbește despre costuri sau despre modelul agricol care trebuie adoptat.

Acesta din urmă ar trebui să fie durabil, respectuos cu sănătatea fermierilor europeni și a piețelor din țările din sud, sau ar trebui să fie productivist, intensiv și nesustenabil pentru sănătatea umană și pentru planetă?

Pentru a facilita extinderea, Comisia crede că a găsit cheia: integrarea în etape. Această „demontare” este opusul poziției pe care UE a apărat-o în Brexit.

Europa ieftină, o iluzie

Este o iluzie, o Europă ieftină, dacă valoarea apartenenței constă în participarea la instituții precum Parlamentul (care face regulile) și Curtea de Justiție (care le aplică). În spatele sloganurilor Europei ca putere, se află vechiul ersatz al Europei pieței unice. A da drepturi fără nicio îndatorire ar duce în cele din urmă doar la confuzie și destrămare.

De ce apărăm o Europă federală, fie că o numim „Statele Unite ale Europei” sau altfel? Nu este vorba de reverie, nici de nostalgie. Acesta este bunul simț; federalismul este un instrument care, dincolo de prejudecăți, oferă un control democratic mai bun și mai multă eficiență în acțiunea colectivă. Respectă prerogativele statelor care alcătuiesc federația mai mult decât actuala UE, lăsată în voia guvernelor naționale.

(Autori: Daniel Cohn-Bendit, fost deputat european și activist la Paris în Mai 1968 (1994-2014); Sylvie Goulard, fost deputat european din partidul lui Macron (2009-2017), fost ministrul al armatei (mai-iunie 2017), Le Monde; Traducerea: Ruxandra Lambru, RADOR RADIO ROMANIA)