Fosta noastră colegă, jurnalista Eugenia Cristea a fost înmormântată astăzi, la amiază, în Cimitirul Bellu Catolic. I-au fost alături cele două fiice, Ileana și Alexandra, rude și prieteni. Fetele ei au ținut discursuri emoționante în biserică. În esență au făcut un portret al mamei lor. Așa trebuie să o cunoască și cititorii EVZ, cărora Eugenia le-a oferit foarte mult ca jurnalist.                                                         

Eugeniei îi plăceau culorile. I-a spus fiicei: „Să nu cumva să porți doliu după mine!”

„M-am gindit la ce as vrea sa va spun astazi si este greu de a o cuprinde pe mama in doar citeva cuvinte.

As spune ca Mama a fost un om complet. A trait viata cu dragoste in suflet, cu integritate si cu curaj. A venit in lume ca o lumina puternica, cu elan, energie, si caldura pentru toti din jurul ei.

Mama spunea “eu iubesc oamenii” si intr-adevar, gasea ce este bun in fiecare om si in fiecare dintre noi, cu mult mai multa generozitate decit noi meritam. Trata fiecare om cu respect si intelegere.

O personalitate vesela, mama iubea muzica clasica si o pasiona istoria; citea multe carti si vrea sa simta ca invata ceva despre istorie din fiecare carte. Îndragea gradinaritul si lua sau, de multe ori, fura seminte de flori din diversele ei calatorii ca sa planteze la iubita ei casuta de la Predeluț.

Ii placea sa fie inconjurata de culori. Se plingea sotului meu, Juha, si prietenelor mele ca ma imbrac prea inchis la culoare – “prea sever” spunea ea. Le spunea: “ajutati-ma. Uite, Ileana poarta pantaloni negri, bluze negre si acum si-a luat si un caine negru”. Asa ca, sotul meu si mama tot conspirau cum sa imi schimbe garderoba. Si mama, cu determinare si caldura in voce, spunea “sa nu cumva sa porti doliu dupa mine”. „Viata mere inainte. Tu esti puternica”.

„Mama era o zână cu puteri magice”

Mama avea un echilibru rar intilnit intre tinerete sufleteasca si determinare. Rezultatul a fost o personalitate incredibila, o zână cu puteri magice, care putea sa reuseasca in orice isi punea capul sa rezolve.

Mama era prima sa admita despre ea, spunind „eu am ramas copilaroasa toata viata”. Aceasta trasatura a adus o calitate minunata de a se bucura de fiecare amanunt frumos adus de viata. Mama avea un pozitivism incredibil si ataca orice problema cu optimism. Avea simt al umorului si mintea deschisa pentru toti din jur.

Aceasta copilarie sufleteasca era echilibrata de o determinare si ambitie incredibila. Mama nu facea niciodata treburile la jumatate si se daruia complet fiecarui obiectiv. Aceasta determinare este evidenta din 1) succesul ei in pozitia de redactor-sef adjunct la Evenimentul Zilei, 2) in initierea revistei “Historia”, 3) in scrierea si redactarea cartii “Nu a plecat de tot”, prin care mama a prezentat o comemorare a vietii tatalui nostru, Paul Cristea, si 4) din munca ei, impreuna cu Aurelian, la casele de la Predeluț si Cotroceni.

„De la mama am învățat importanța responsabilității”

Mama avea o profunzime de gindire remarcabila, pe care, prin modestia ei mult prea mare, incerca de multe ori sa nu o puna in evidenta.

De la mama am invatat importanta responsabilitatii proprii. Acest mesaj a avut multa insemnatate pentru mine. Mi-a dat multa putere intelegerea că responsabilitatea este a fiecarui om individual. Am inteles ca “Tu ai puterea si responsabilitatea sa iti creezi drumul vietii si sa determine propriul destin”. 

„Capul sus, că de acolo vine lumina soarelui”

Pentru mama, destinul ales de ea a fost o completă daruire familiei ei, daruire care a venit cu multe sacrificii.

Referindu-se la legatura noastra permanenta, mama spunea “intre noi nu s-a taiat cordonul ombilical”. Ce norocoasa am fost sa fiu atit de legata si sa invat asa de multe de la o mama care a avut atita gratie, vitalitate, pozitivism, si rezistenta.

Cind eram mica, mama imi spunea tot timpul, “Capul sus, că de acolo vine lumina soarelui” – acum inteleg ca aceasta lumina de sus este lumina mamei, care va ramine intotdeauna puternica si ocrotitoare.

Mami, iti multumesc pentru dragostea ta imensa, integritatea ta si curajul tau.

Mother, thank you for your legacy of love, strength, and courage.”

Ileana Cristea

Eugenia s-a confruntat cu cancerul mai bine de 11 ani

Cea de a doua fiică, Alexandra, a completat portretul celei care a fost mamă, femeie și jurnalistă pasionată de meserie.

„Mama mea a  fost un om cu puteri speciale. Nu mi-am dat seama decât mai târziu, în adolescență târzie și maturitate de unele dintre ele. În copilărie am prețuit mai mult setea de cunoaștere științifică a tatălui meu, pe care am preluat-o și cultivat-o de mică și încă o alimentez și astăzi, prin cariera mea de profesor universitar de calculatoare și informatică.

Dar mama a avut alte puteri. Curaj, determinare, ambiție și o mare dragoste pentru noi, familia ei, am știut de la început că le are. Ne spunea, mie și Ilenei, că mai degrabă sa ne supărăm pe ea, dar sa ne iubim între noi.

 Daca veneam acasă cu nota 9, ma întreba de ce  n-am luat 10. Dacă luam 10, mă întreba cine a mai luat 10 din clasă. Și mai târziu, în viața, prioritatea era cariera - sau cum zicea mama ‘tu să-ți vezi de meseria ta’. Ea era cea care își făcea și meseria, și aveau grijă de noi, fetele ei, practic non-stop.

„A iubit meseria de ziaristă, a făcut-o cu pasiune, integritate și dedicare”

Ambiția e ce ne-a oferit mama, și a ei e vocea pe care o aud in cap care ma împinge mereu înainte.  Și ea și-a iubit meseria de ziarista, a făcut-o cu pasiune, integritate și dedicare, și astfel a reușit să ajungă redactor șef adjunct la Evenimentul Zilei.

Boala cu care s-a luptat, cancerul, nu a apărut brusc - s-a confruntat cu ea mai bine de 11 ani, și doctorii nu au crezut ca o sa apuce vara trecută - dar ea nu numai ca a apucat-o, dar a reușit sa meargă de multe ori la iubitul ei  Predeluț, inclusiv cu toate familia, de Crăciun, și a reușit să-și serbeze ziua de naștere în Februarie cu prietenele, și să-și vada nepoțeii, pe Ella și Edward, și să le mai dea sfaturi de viață.

„Toată lumea o știa pe mama, și toată lumea o aprecia”

Moartea tatei, pe care l-a iubit nespus, nu a ‘dărâmat-o’ într-atât încât să renunțe la venit la noi. Dimpotrivă, s-a apucat cu energie să scrie o carte despre tata, cu talentul ei ziaristic, intitulată ‘Nu a plecat de tot’, adunând oameni din toate părțile vieții lui sa contribuie. Ne-a vizitat pe noi două de multe ori, și-a văzut cât a putut de des nepoții, s-a dus în excursii - pe Edward chiar ea zicea că ‘practic ea l-a crescut ‘.  Și a reușit să găsească un alt om foarte deosebit cu care să-și petreacă ultima parte a vieții, până la sfârșit.

Și asta ma duce la puterea ei cea mai extraordinară: ea a fost întotdeauna alături de oameni, a știut să și-i apropie, să asculte și să fie caldă cu ei, să-i ajute cât putea și cum putea. Toată lumea o știa pe mama, și toată lumea o aprecia, respecta sau chiar iubea.

Puterea ei vine din faptul că întotdeauna a iubit oamenii, sincer și cu dedicație de sine, și oamenii au recunoscut aceasta în ea.

Mami, te vom iubi mereu, suntem triști că te-ai dus fizic dintre noi, dar vei rămâne mereu în mințile, sufletele și inimile noastre”.

Alexandra Cristea

Dumnezeu să o odihnească și să o aibă în pază pe fosta noastră colegă, Eugenia Cristea!