Ultima vânătoare a lui Nicolae Ceaușescu a fost pe 10 decembrie 1989! Care a fost impresia martorilor oculari despre liderul de la București?

Ultima vânătoare a lui Nicolae Ceaușescu a fost pe 10 decembrie 1989! Care a fost impresia martorilor oculari despre liderul de la București?

În decembrie 1989, Nicolae Ceaușescu rămăsese singurul lider comunist din vechea gardă. Ceilalți, fie schimbaseră optica, apropiindu-se de o ieșire pașnică din scenă, precum în Polonia, fie fuseseră schimbați ca în Bulgaria sau RDG.

Evenimentele din perioada 2-6 decembrie 1989, despre care am scris anterior nu aveau cum să îl bucure pe Ceaușescu. Semnele unei revolte apăruseră la Brașov în 1987, la Iași, urma să înceapă ceva pe 14 decembrie 1989, la Timișoara, Laszlo Tokes urma să fie evacuat 2 zile mai târziu printr-o decizie a instanței ca urmare a unei hotărâri a Bisericii de care depindea respectivul pastor reformat.

Nicolae Ceaușescu iubea vânătoarea. Evident, ținuse să fie și aici cel dintâi țintaș al neamului

Nicolae Ceaușescu nu este amintit prea bine nici la vânătorile la care luase parte ca invitat principal. Se știa încă din anii 70, că îi plăcea să tragă și în standurile celorlalți prieteni de la vânătoare, iar când aflase ce trofeu de urs avea Tito, primul în Europa, a dat ordin să i se găsească și lui unul mai tare. A fost găsit Mitică, un urs aproape orb, un fel de atracție pe la Brașov, însă ursul Mitică avea să cadă pe altarul directivelor de partid și de stat pentru ca Nicolae Ceaușescu să aibă medalia de aur pe plan european.

Obiceiul de a vâna al lui Ceaușescu vine din dorința lui de a copia boierii Oltului și Romanațiului copilăriei sale. Reședințele sale erau prevăzute cu crame, acolo se petrecea cu vin, vânat și lăutari. Ceaușescu mânca doar pui de țară, care puși la frigare aveau carnea aurie.

Nicolae Ceaușescu avea tabieturi boierești

Vasile Adam, bucătarul lui din Primăverii spunea că la un moment dat, la o vânătoare, în curtea unei cabane montane, i s-a ordonat să facă șalău umplut, numai că, în timp ce el nu a fost atent, porcul pădurarului s-a înfruptat și el din șalăii de pe o tipsie de lângă fântâna unde bucătarul curăța peștii. Disputa om-porc s-a terminat tragic. Omul a recuperat șalăul fără cap.

Așa se face că, văzând că la cabană era și o mini-păstrăvărie, bucătarul a pus mâna pe minciog și a pescuit câțiva păstrăvi mai răsăriți și a improvizat. Ceaușescu a mâncat șalău umplut care, de fapt era păstrăv.

Ultima vânătoare de duminică

10 decembrie 1989, ca și în acest an, 2023, a picat într-o duminică. Nicolae Ceaușescu a ales să vâneze nu departe de București. Din 2100 fonduri naționale de vânătoare, 350 erau strict pentru cel mai iubit fiu al poporului. Din astea, cel mai des, mergea cam în 122. Ultima vânătoare a avut loc pe raza Ocolului Silvic Ghimpați, în Pădurea Ogarca.

De la București, cei aproape 41 de km până la Ghimpați, un om obișnuit îi face într-o oră, O coloană oficială, în maxim 20 de minute pe vreme bună. A fost o vânătoare de fazani, ultima din viața lui Ceaușescu. Era o vreme de toamnă însorită, acum 34 de ani în decembrie, A nins târziu, chiar în seara de Crăciun, după execuția lui Ceaușescu la Târgoviște.

Vasile Crișan, maestrul de vânătoare al lui Ceaușescu își amintea în cartea sa că Gheorghe Oprea, Constantin Dăscălescu, Emil Bobu și, evident, Ceaușescu au ajuns la ora 10.00 la fondul de vânătoare.

Încadrat de Bobu la Stânga și Dăscălescu la dreapta, Ceaușescu a venit cu faimoasele sale carabine cu lunetă Purdey. Trăgea numai cu cartușe negre Rottweiler. Evident, standul său era cel mai bun și gonacii știau unde să trimită fazanii. Ceaușescu nu respecta nimic din regulile de vânătoare, La capre negre, făcuse un drum special, o minune a tehnicii să poată vâna din mașina de teren iar pentru cele de pe creste, vâna direct din telecabinele dinspre stațiunile montane.

Purdey, Rottweiller, fazanii și Ceaușescu simțindu-se încolțit și hăituit

Vasile Crișan a spus că doar în jurul lui Ceaușescu, era negru de cartușe. Obosea, iar lua arma încărcată, apoi pe cealaltă. Era cadaveric aproape, doar ochii îi luceau sălbatic exact ca în 1965 când preluase șefia partidului. Se temea de cei din jur și mai că n-ar fi tras și în ei. De obicei, urmau agape, consum de carne, băutură, lăutari.

Ceaușescu a privit absent cum, după fiecare repriză de goană și tragere, fazanii doborâți ajungeau la picioarele sale. De obicei, asista bând ceva cald, cum fazanii sau vânatul în general erau duse la căruțe, numai că acum, dintr-o dată, fără să mai salute personalul organizator, Ceaușescu i-a luat pe delegați și a plecat spre București.

Peste 12 zile, urma să piardă puterea și peste alte 3, el era ținta unor trăgători cu AKM-urile.

Sursa foto: