Sursa foto Dreamstime Potrivit oamenilor de știință, ADHD este o tulburare comună adesea diagnosticată în copilărie. Ea care continuă până la vârsta adultă, potrivit Centrelor pentru Controlul și Prevenirea Bolilor.
De multe ori ADHD-ul este confundat cu excesul de energie al copiilor. Totuși există anumite semne clinice care arată dacă un copil suferă de această tulburare. „ADHD se manifestă adesea la o vârstă fragedă. Și poate avea un impact masiv asupra calității vieții cuiva și asupra capacității de a funcționa în societate”.
Spune cercetătorul Justin Huynh, M.S., specialist în cercetare în cadrul Departamentului de Neuroradiologie de la Universitatea din California. „De asemenea, devine din ce în ce mai răspândit în societate. În rândul tinerilor de astăzi, cu afluxul de smartphone-uri și alte dispozitive care distrag atenția ușor accesibile.”
A mai adăugat el. Copiii cu ADHD pot avea probleme în a acorda atenție, a controla comportamentele impulsive sau a regla activitatea. Diagnosticul și intervenția precoce sunt cheia pentru gestionarea afecțiunii. „ADHD este extrem de dificil de diagnosticat și se bazează pe sondaje subiective auto-raportate”, a spus Huynh.
Ne puteți urmări și pe Google News
„Există cu siguranță o nevoie nesatisfăcută de valori mai obiective pentru diagnosticare. Acesta este golul pe care încercăm să îl umplem”.
ADHD, cel mai frecvent diagnostic greșit
Cercetătorii spun că această boala este și cea mai frecvent diagnosticată greșit. Există voci care susțină că este o invenție a companiilor farmaceutice. Simptomele ADHD sunt comune și altor afecțiuni medicale, acesta este un dintre motivul diagnosticului greșit.
Diagnosticarea acestei tulburări înseamnă monitorizarea copilului pe o perioadă lungă de timp și în contexte diferite. Adică inclusiv acasă, ceea ce e mai dificil pentru un cadru medical. Iar tratarea acestei tulburări implică tratament medicamentos de la psihiatru, ba chiar reeducarea abilităților de învățare.
Mulți specialiști spun însă că ideal ar fi ca cel mic să primească atenție din partea părinților. Și tot ei să constate dacă vorbim despre un exces de energie sau despre o tulburare comportamentală. Având în vedere și toate lucrurile la care sunt expuși cei mici, de la telefoane la informație, pe care nu toți adulții le controlează.
Recomandările noastre
