A fost Mișcarea Legionară „sora mai mică” a NSDAP? Cum au „reușit” legionarii să-i enerveze pe toți

A fost Mișcarea Legionară „sora mai mică” a NSDAP? Cum au „reușit” legionarii să-i enerveze pe toți actorii politici?

Mișcarea legionară în scurta ei viață publică românească, 1927-1941 (nu luăm în calcul perioada post 1941 și post 1945) a reușit să enerveze pe toată lumea. Asta deși, la un moment dat, dintr-o mișcare de inițiați, devine una de masă, cu peste 1 milion de membri.

Carol al II-lea, primul „supărat” pe Mișcarea Legionară

Carol al II-lea inițiase o mișcare de efervescență națională, de fațadă, al cărei apogeu a fost anul 1938, când a creat Frontul Rneașterii Naționale, apoi Partidul Națiunii. Evident, legionarii conduși de Zelea Codreanu îi făcuseră un serviciu prin lichidarea lui I G Duca la finalul anului 1933 (gurile rele spun că regele însuși înștiințat de ce pregăteau legionarii i-a lăsat în pace).

Totuși, pentru că Legiunea refuza să-l asculte, uitându-se spre Berlin cu speranță (afinitățile cu faimoasele cămățși negre italiene și brune germane erau evidente, formal dar și ideologic, mai ales prin antisemitism, legionarii nefiind însă atei ca naziștii),Carol a decis să scape de Zelea Codreanu, folosindu-l pe Nicolae Iorga care l-a dat în judecată pe Zelea Codreanu pentru insultă adusă autorității, Iorga fiind demnitar.

Asasinate

Codreanu îi reproșase că nu mergea mai departe contra evreilor cum doreau legionarii. Asasinarea lui Codreanu se face cu ajutorul lui Armand Călinescu, în noiembrie 1938, după ce Carol II vine de la Berlin și Hitler îi recomandă un guvern în care să fie Codreanu (în 1937, legionarii ocupaseră locul III la alegerile pe care însă Carol le ignorase aducându-i pe Goga și pe Cuza, apoi dând lovitura de stat la 10/11 feberuarie 1938).

Hitler nu era de acord cu Codreanu care ar fi strâmbat din nas la dorința lui Hitler de a lua petrolul românesc și a subordona industria noastră Germaniei. Așadar, Hitler, cu ajutorul lui Carol II și Carol II avertizat de Hitler, scapă de Codreanu.

Horia Sima va fi (asainatele ordonate de Carol al II-lea în 1938 și 1939, după asasinarea lui Armand Călinescu au reușit să elimine mulți legionari care puteau fi în locul lui Codreanu deci Sima a ajuns oarecum întâmplător în fruntea Legiunii, spre disperarea multora) mult mai dornic să se apropie de Germania, dar, ghinionul iar îi scoate din joc. Ghinionul poartă două nume, petrolul și Antonescu.

Antonescu, al doilea „supărat” pe legionari

Antonescu, antisemit, dictator prin definiție, se folosește de legionari ca să scape de elita carlistă, dar recomandă o mai lejeră persecuție a evreilor importanți economic, preferând pe mână cu Mircea Vulcănescu spolierea lor.

Antonescu reconmanda asta pentru că evreii ar fi scurtcircuitat economia românească într-un moment critic, adică viitorul conflict pe Frontul de Est. Hitler și SS nu erau pe aceeași lungime de undă, dar în ianuarie 1941, Antonescu scapă de legionari, după ce aceștia îi curățaseră opoziția la Jilava, inclusiv pe Iorga în noiembrie 1940.

Hitler, al treilea „supărat” pe legionari

Paradoxal, Hitler nu le dă legionarilor nicio șansă. Mă refer la cei ce ajung în 1941, în frunte cu Sima în Germania. Sunt internați în lagăre, li se interzice să-l supere pe Antonescu prin propagandă, așteptându-i deportarea.

Totuși, în noaptea de 27/28 iunie 1944, unii legionari instruiți la Moscova (Antonescu permisese legionarilor închiși să se înroleze în batalioane de condamnați pe Frontul de Est ca să își spele păcatele și dacă supraviețuiau să revină în țară să execute pedeapsa ) unii prizonieri legionari ai sovieticilor încearcă suprimarea Mareșalului, nu din supunere față de Moscova ci din dorința de răzbunare, dar misiunea eșuează - cartea istoricului militar Florian Bichir descrie momentul cu lux de amănunte: „Atentat la Mareșal”.

Abia la 10 decembrie 1944, Horia Sima și legionarii din captivitatea germană vor începe să creeze Guvern în exil și armată română contra celei oficiale, aliate din august cu sovieticii.

Comuniștii „supărați” și ei pe Mișcarea Legionară

I-am lăsat la urmă pe comuniști. Culmea este că succesul legionar l-a determinat pe Stalin să ordone multor ilegaliști comuniști (aceștia intră în Corpul Muncitoresc Legionar înființat în 1936) să se infiltreze la legionari (la fel, Stalin, infiltrase NKVD iști în NSDAP, între ei și viitorul spion de la Tokyo, Richard Sorge), să participe la crime, masacre pentru a-i compromite și mai mult.

Asasinarea lui Iorga este pusă pe seama infiltrăii unor agenți ai Moscovei printre legionari deși Horia Sima nu s-a dezis vreodată de acest lucru. La fel și asasinarea lui Armand Călinescu, Miti Dumitrescu arareori fiind văzut (alții spun că niciodată) în cămașa verde.

La Jilava, comuniștii erau închiși (Ceaușescu printre ei) în celulele vecine ale celor care au pierit în masacrele legionare (Moruzov, Marinescu, Iamandi și alți fruntași carliști) dar nimeni nu s-a atins de ei.

Asasinului lui Iorga, Traian Boeru,  asasinul lui Iorga, devenit apoi agent al Securității la Munchen (inginer de avioane acolo), nimeni nu i-a confiscat casa din Constanța și în 1972, fiul lui merge din România la înmormântare în RFG cu pașaport special, deși după 1948, mii de legionari au înfundat pușcăriile, un cap de acuzare fiind „asasinarea istoricului Nicolae Iorga”

Țuțea și Pătrășcanu

Comuniștii sunt prea hârșiți în 1945 și în august, îl conving pe Nicolae Petrașcu, liderul legionar din țară, ca să depună armele iar legionarii care nu se făceau vinovați de crime „fasciste” deveneau militanți comuniști. Era numai o stratagemă a diabolicei Ana Pauker pentru ca legionarii să fie studiați în privința contactelor cu „exteriorul”. În 1948, „luna de miere” se termină și legionarii sunt epurați de la comuniști.

Așa se explică de ce Petre Țuțea, funcționar superior la Ministerul Economiei este arestat abia după ce în februarie 1948, este arestat bunul său prieten Lucrețiu Pătrășcanu. Pătrășcanu fusese pus în arest la domiciliu de Antonescu la presiunile Palatului, Octav Ulea, șef în cadrul Casei Regelui era unchiul matern al lui Pătrășcanu, dar și ale legionarilor (culmea!). Așa se explică și de ce în 1948, legionarii sunt complet epurați și închiși.

În concluzie, legionarii au reușit să nu se înțeleagă cu niciuna din forțele politice din perioada interbelică: democrați, carliști, comuniști și nici cu „oamenii zilei”:  Carol II, Hitler, Antonescu Stalin (Ana Pauker era exponenta numărul 1 a politicii sale până când la începtul anilor 50, Stalin ordonă epurarea ei lui Dej pe motiv de internaționalism iudaic).

Așa se mai explică și de ce Horia Sima a trăit în Occident (ca și Gârneață, Iaschinski și alții) până în 1993, când a murit suspect din cauza unei operații dentare în Austria, unde venise din Spania...