Octavian Goga, asasinat din ordinul lui Carol al II-lea? a fost o întrebare prezentă în epocă dar și după 1989. În mod cert, Octavian Goga era o personalitate pe care nu o putea nimeni controla, iar filogermanismul lui nu cadra cu vederile lui Carol al II-lea.

Octavian Goga, asasinat din ordinul lui Carol al II-lea? a fost o întrebare prezentă în epocă dar și după 1989. În mod cert, Octavian Goga era o personalitate pe care nu o putea nimeni controla, iar filogermanismul lui nu cadra cu vederile lui Carol al II-lea.

Octavian Goga, contextul accederii la putere

Perioada 1933-1937 a cunoscut o guvernare liberală a lui Gheorghe Tătărescu, acesta neavând însă charisma lui Ionel Brătianu. PNȚ, Mișcarea Legionară (reconfigurată sub numele de ”Partidul Totul pentru Țară”), Partidul Naționalist Agrar condus de Octavian Goga și Constantin Argetoianu, acesta din urmă fost om de încredere al mareșalului Alexandru Averescu, în cadrul Ligii Poporului doreau puterea și o apropiere de Germania, unde din 1933 conducea Hitler.

De aceea, Codreanu și Maniu au semnat un pact de neagresiune electorală, în decembrie 1937, PNL nereușind să aibă majoritatea, PNȚ ieșind pe locul II, iar legionarii pe poziția a III-a, Codreanu ajungând deputat. Carol a încredințat guvernul lui Octavian Goga, în guvern, Ministru al Industriei fiind generalul Ion Antonescu, rival al regelui Carol al II-lea și fost atașat militar la Paris și Londra. În 11 februarie 1938, regele Carol al II-lea a dat lovitura de stat, proclamând guvernul Patriarhului Miron Cristea și introducând partidul unic. Legionarii aflați cumva în ilegalitate au început opoziția față de Carol, deși aveau aceleași viziuni de dreapta.

Codreanu voia o cooperare cu Germania, fără însă a face concesii economice Germaniei. Regele Carol al II-lea tatona terenul apropierii de Germania, însă nu era de acord cu Codreanu, care începuse acțiunea de pedepsire a celor vinovați de trădare. A intrat într-o, polemică aprinsă cu Nicolae Iorga, senator pe viață, pe care l-a etichetat într-o scrisoare că era ”necinstit sufletește”, fiindcă istoricul se opusese planurilor antisemite extinse ale lui Codreanu deși, înainte le teoretizase în ”Neamul Românesc”, oficiosul Partidului Național Român, pe care îl întemeiase Nicolae Iorga.

Octavian Goga, sacrificat de Carol al II-lea?

În 1938, regele Carol al II-lea a încercat o apropiere de Berlin. În acest context, se afirmă că s-a reușit eliminarea lui Octavian Goga, un filogerman convins (poetul a cerut ca atunci când va muri, pe piept să i se pună o zvastică nazistă n.a.), de care Carol al II-lea se temea. Poetul Octavian Goga fusese o legendă vie a activismului în anii Războiului de Reîntregire Națională, un simbol al eroismului, în timp ce regele Carol, prinț moștenitor, la acea dată, dezertase la Odessa, aflată atunci, în 1918, pe teritoriu german (după ce Rusia încheiase pacea separată cu Puterile Centrale la 3 martie 1918, la Brest-Litowsk, cedând părți din Ucraina Imperiului German n.a), deși era ofițer activ, pentru a se căsători cu Zizi Lambrino.

Octavian Goga a murit în urma unui atac cerebral suferit în parcul Castelului Ciucea, la 5 mai 1938. Poetul se stabilise acolo, soția Veturia rămânând la București. Un medic, prieten cu Goga, ar fi scris în memoriile sale: „Tavi a fost otrăvit”, iar scriitorul Dan Brudașcu susține că acțiunea s-ar fi petrecut la Cluj, la Restarantul New York (ulterior, Continental).

Poetul a intrat în comă și a murit la 7 mai 1938. Regele Carol al II-lea a aprobat funeralii naționale, la București, acestea fiind programate pe 11 mai 1938, imediat după Ziua Națională de la 10 mai. Poetul Octavian Goga a fost înmormântat la Cimitirul Bellu din București, însă, după aceea,  conform dorinței sale testamentare, trupul său a fost deshumat și reînhumat apoi în mausoleul ridicat de soția sa Veturia Goga, în castelul lor de la Ciucea. Până la 11 februarie 1938 îndeplinise funcția de prim-ministru, după ce fusese numit de către regele Carol al II-lea, în urma alegerilor din decembrie 1937.  Carol a crezut că prin moartea lui Goga își va consolida poziția politică.