E o zicere românească pe care am folosit-o cei mai mulți dintre noi: Să stai strâmb și să judeci drept. Cred că la acest moment, de societate din secolul 21, trebuie să fie mai clar enunțul, deși sensul ar fi același: să recunoști adevărul. Dar ar fi mai explicit dacă am zice „să stai drept și să judeci drept”. Să nu ne mai lăsăm copleșiți de situații și de manipulări. Să stăm drept ca să se oxigeneze creierul, dar și să avem demnitatea recunoașterii greșelilor când am înghițit fonfleurile servite.

Nu vreau să dezvolt nicio teorie filosofică în acest articol, dar ceea ce am trăit cu toții în ultimele 48 de ore, de la ultimele legi votate în Parlament, la crimele și violențele atroce sau la inundațiile catastrofale din unele regiuni ale țării mie mi se pare un moment de alarmare a societății. Este momentul în care ar trebui să ne uităm mai cu atenție la ceea ce se întâmplă și cum se propagă ideea că angajații instituțiilor statului de siguranță, de apărare, de justiție, din educație sau sănătate sunt răii, protejații și avantajații societății. Polițiștii, jandarmii, militarii, ofițerii și subofițerii din penitenciare, magistrații și personalul auxiliar, profesorii și medicii sunt categorii tocate non-stop, în ultima jumătate an, în studiouri de televiziune, radio sau presa scrisă. Cei în haină militară și magistrații (judecători și procurori) sunt considerați privilegiații unor salarii și pensii mari, speciale. Ceilalți, profesori și personalul medical, sunt anatemizați că sunt slab pregătiți și fără empatie pentru oamenii cu care intră în contact profesional.

Nimic mai fals, dacă se vopsește în negru, se arată cu degetul și se cere resetarea drepturilor și legilor unor instituții importante în orice stat democratic! Dacă sunt excepții – și sunt! – cei care sunt beneficiarii unor privilegii exagerate pot fi lăsate fără ele tot prin decizii politice. Că tocmai și-au tăiat parlamentarii „pensiile speciale”! O ciunteală despre care o să ne lămurească la final Curtea Constituțională, dacă e ok sau nu.

Mă întorc la instituții și la angajații lor. Ne aflăm într-o perioadă dificilă, iar faptul că ne-au fost inoculate tot felul de idei și opinii care ne-au transformat într-o societate materialistă, în care accentele comuniste se văd din modul acid în care o majoritate importantă condamnă luxul, averile și bunăstarea unor români care câștigă cinstit bani, din munca lor. Pe cei necinstiți, ticăloși, șmecheri și profitori nu i-am apărat niciodată și nu i-am iertat ca jurnalist. Dar stând drept și judecând tot drept, noi trebuie să hotărâm ce este bine și ce este rău, indiferent de valul de manipulări. Să nu ne permitem luxul de a crede orice, să oferim valoare acolo unde nu există și să ne răzvrătim împotriva unor semeni de care avem mare nevoie.

În Poliție, Justiție, Jandarmerie, Pompieri, Servicii sau Armată există uscături ca în orice alte instituții sau meserii. Acei șefi nesimțiți, care și-au aranjat din pix salarii plus sporuri sau pensii incredibil de mari, sunt ușor de depistat. Știu, s-ar lăsa cu dosare penale și nu există disponibilitate. Dar ca să elimine metoda prin care se ajunge la „pensii speciale” de la 3.000 la 10.000 de euro lunar, Guvernul și Parlamentul au posibilitatea să o facă. Asta ar fi o temă de comentat pe rețelele sociale, nu postări încărcate de ură și afurisenie la adresa semenilor despre care s-a tot spus că au venituri mari în raport cu alte categorii. Nimeni nu se mai gândește la utilitatea lor pentru societate.

Efectivele de polițiști, pompieri, jandarmi, militari nu au nici salarii decente, dacă n-ar avea adăugate sporuri. Nici pensii care să depășească marja de 2500 – 5000 de lei lunar. Sunt însă tot soiul de părerologi, care nu știu mai nimic din activitatea acestor oameni, despre restricțiile și drepturile lor legale, și i-au transformat în ținte ale nemulțumirilor poporului, în angajații de lux ai țării, ba chiar și în inși lipsiți de profesionalism. De fapt, sunt lovituri date instituțiilor din care fac parte. Iar disoluția acestora nu poate servi României.

Măsurile luate acum de politicieni, cu restrângerea unor drepturi cu care statul i-a momit pe tineri să intre în structurile MAI, ale Armatei, în servicii, în Parchete sau în tribunale, nu vor face decât să scadă constant numărul efectivelor.  Deja de doi ani cifrele de admitere în liceele militare ale MApN și MAI sau la Academia de Poliție sunt mult diminuate. Ce mamă, tată să-și îndrume copilul către o carieră militară plină de neprevăzut, de pericole, cu o sumedenie de restricții pe care un civil nu le are și cu drepturi diminuate!

Vă amintiți imaginile cu pompieri și jandarmi cu oameni în cârcă sau trăgându-i cu sfori ca să-i salveze din puhoaiele care le-au măturat casele și drumurile, în ultima lună? Ei sunt chemați primii la intervenții. Dar ce vom face dacă vor fi din ce în ce mai puțini și ne vom trezi și cu Marele Cutremur despre care ni se tot spune? Nici cascadori nu mai avem ca în 1977!

Ieri s-a dat legea că îi vor scoate la pensie la 65 de ani. Ce poate face un polițist din operativ la 58, 60, 65 de ani? Mai poate alerga după hoți, să fie prezent pe teren când are loc o crimă și să stea 24 de ore în serviciu ca să audieze suspecți, martori... Mai poate dirija circulația la 65 de ani sau să călărească o motocicletă? În birouri sau la ghișee nu sunt atâtea locuri ca să poată fi plasați acolo când îmbătrânesc. Jandarmii și mascații mai au forță să intervină la vârsta stabilită acum?

Vrem judecători independenți și incoruptibili, dar ne deranjează - abia după 15-16 ani! - că au salarii de 15.000-20.000 de lei. Puțini știu că, din lipsa de personal, li se repartizează sute de dosare. Iar calitatea actului de justiție are de suferit din cauza asta. Prelungirea vârstei de pensionare la procurori și judecători cred că e de bun augur, avem nevoie de magistrați cu experiență profesională, nu pensionați la 50 de ani cu pensii mai mari decât salariu. Se ajustează și pensiile lor speciale în viitor. După 5 ani, iar operațiunea se va întinde pe 20 de ani. N-avem nicio garanție că până în 2043 un alt Parlament nu va schimba legea pentru magistrați.

Totuși, dacă noi ca cetățeni nu ne vom schimba mentalitatea, dacă nu vom înceta a mai înjura angajații metroului și polițiștii că au oprit circulația trenurilor pe un tronson pentru că un bărbat s-a sinucis și trebuie făcută cercetare la fața locului (ca să dau doar un exemplu de ieri), înseamnă că nu ne pasă dacă instituțiile de care avem nevoie se prăbușesc. Trebuie să ne pese tuturor de toți! Și trebuie să înțelegem că decidenții politici sunt cei care trebuie să găsească soluții, inclusiv financiare, pentru a avea un stat funcțional. Nici americanul nu se face procuror, polițist, judecător, agent FBI, medic, ofițer în armată sau gardian în pușcărie doar din patriotism și pasiune.