Cuviosul Nichita Mărturisitorul s-a născut în jurul anului 760, în Cezarea Bitiniei, Asia Mică, din părinţi evlavioşi.

Calendar Ortodox. La opt zile de la naştere a rămas orfan de mamă. Tatăl, Filaret, s-a călugărit, iar Nichita a fost crescut de bunica sa.

La maturitate a intrat în Mănăstirea Sfântului Serghie din Medikion, Muntele Olimp. A fost hirotonit preot, apoi în anul 800, după trecerea la cele veşnice a stareţului Nichifor, Sfântul Nichita a fost numit egumen.

În timpul împăratului Leon al V-lea Armeanul, în anul 815, a reînceput prigoana împotriva cinstitorilor sfintelor icoane. Între primele victime a căzut și de acum faimosul egumen Nichita. El a fost aruncat în temnița din Masaleon, în Asia Mică.

Fiind chemat de împărat, a fost convins prin șiretlicuri să accepte comuniunea cu patriarhul eretic Teodot ce se afla pe scaunul constantinopolitan.

Mulți prieteni ai săi, între care aproape sigur și Sfântul Teodor Studitul, l-au convins prin epistole de greșeala făcută.

Realizând el însuși aceasta, s-a pocăit și mergând din nou înaintea împăratului a mărturisit că a greșit și că păstrează neîntinată învățătura de credință ortodoxă a celui de-al șaptelea Sinod Ecumenic.

Calendar Ortodox, 3 aprilie. Sfântul Nichita Mărturisitorul, păcălit de necredincioși

Pentru această îndrăzneală a fost iarăși întemnițat și timp de șase ani a suferit torturi cumplite din partea eunucului Antim, un crud persecutor al călugărilor ortodocși.

Omorârea împăratului Leon în noaptea de Crăciun a anului 820 i-a adus Sfântului Nichita eliberarea.

Datorită pocăinței sale pentru momentul de cădere nu s-a mai întors la mănăstire, ci și-a continuat viața în austeritate undeva în apropierea Constantinopolului.

A trecut la Domnul pe 3 aprilie în anul 824. Trupul său a fost dus cu mare cinste în mănăstirea Medikion.

Sfântul Teodor Studitul l-a elogiat ca mărturisitor și mare apărător al credinței ortodoxe și al cinstirii sfintelor icoane.

Viața Sfântului Nichita a fost scrisă de monahul Teostirict, ucenic al său.

Rugăciunea zilei de luni

„Doamne Iisuse Hristoase, cu adâncă umilinţă recunosc şi mărturisesc, că în toată ziua păcătuiesc contra iubirii Tale Dumnezeieşti. Deci, astăzi, că este luni şi începutul săptămânii, mă rog cu umilinţă îndurării Tale celei mari: iartă-mi păcatele cele de voie şi fără de voie, şi-mi ajută să pun început bun şi să port mai multă grijă de sufletul meu, pentru care ai răbdat atâtea dureri la Sfânta Ta Răstignire! O, Doamne, astăzi Îîţi dau sufletul şi trupul meu şi voinţa mea, rugându-Te să fie voia Ta cu mine, după bună plăcerea Ta. Pedepseşte-mă, Doamne, după îndurarea Ta, în această lume, iar nu în cealaltă viaţă. Şi iartă pe cei vii şi pe cei răposaţi, pentru rugăciunile Sfintei Tale Biserici, şi pe toți ne învredniceşte de mărirea Ta în Rai.

Învredniciţi-mă să vă văd la moartea mea

La aceasta pun mijlocitori pe Sfinţii Tăi Îngeri, către care zic: O, cereştilor ajutători şi păzitori ai oamenilor, vouă mă închin şi vă mulţumesc pentru ajutorul şi conducerea ce ne-o daţi în toate zilele nouă, nevrednicilor şi păcătoşilor. Scutiţi-mă de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi, ca să nu mai păcătuiesc de acum înaintea Dumnezeului meu! Învredniciţi-mă să vă văd la moartea mea, stând în jurul meu şi să duceţi sufletul meu în cer, ca să se închine măririi Feţei lui Dumnezeu, iar vouă să vă mulţumesc acolo, pentru purtarea de grijă ce aţi avut pentru mine şi binele vostru să-l spun cu glas neîncetat în veci. Amin.”