Emiterea mandatului internațional de arestare nu este un început, ci preludiul unui sfârșit: anunță intrarea Regimului Putin în etapa sa finală.

Scriam, la 2 februarie 2023, în Evenimentul Zilei, că nu pierderile imense, nu înfrângerile repetate, ci lipsa de credibilitate e principala problemă cu care se confruntă Regimul Putin. Și iată, după 45 de zile, Curtea Penală Internațională a emis mandat de arestare pe numele său. Văd că unii comentatori din presă susțin că acesta e un gest propagandistic, fără urmări concrete. Oare așa o fi?

Tribunalul și racheta

Federația Rusă a aderat la Statutul de la Roma, care definește organizarea și funcționarea Curții Penale Internaționale (CPI)  - dar nu a ratificat aderarea. Din acest punct de vedere, declarația purtătorului de cuvânt al Kremlinului, domnul Dmitri Peskov, are acoperire juridică: pentru Rusia, mandatul de arestare este „nul și neavenit”.

Mă așteptam ca răspunsul regimului de la Moscova să se oprească aici dar, spre surprinderea mea, a doua zi a ieșit în presă fostul prim-ministru și președinte, Dmitri Medvedev. Care, pe șleau, a amenințat cu moartea pe judecătorii CPI: „Ne putem foarte bine imagina o folosire la foc automat a unui Onyx hipersonic ... ” Domnul Medvedev nu e un fitecine: doctor în științe juridice, profesor la Universitatea din Sankt Petersburg. Asta mi-a stârnit bănuieli: s-a întâmplat ceva foarte grav ca un jurist de talia sa să-și piardă într-atât controlul!

Inspecția din cimitir

Și asta n-a fost tot. În aceeași zi, domnul Vladimir Putin a făcut o inspecție de noapte prin orașul ucrainean aflat sub ocupație, Mariupol. De obicei foarte precaut, președintele Rusiei nu a întreprins până acum inspecții prin locuri în care molozul e încă fierbinte. Neavând altă explicație mai credibilă, presa internațională a comentat emoțional: „Criminalul se întoarce întotdeauna la locul faptei!”. Dar această vizită mi-a evocat altceva. De ceva vreme, se discută prin medii avizate că procurorii CPI au sosit în februarie la Kiev având mapele doldora cu fotografii din satelit. Fotografii HELIOS-2 ale zonei orașului Mariupol unde, conform unei surse, „apar hectare, zeci de hectare de gropi comune”. Asta ar explica multe: domnul Putin a venit să verifice personal dacă urmele au fost bine șterse, dacă orașul e bine apărat, ca nu cumva să cadă în mâinile ucrainenilor. Fiindcă cu Armata ucraineană vin procurorii CPI, iar dacă dau peste Katyn 2.0, nu e bine!

Este limpede că acuzațiile privind deportarea a mii de copii ucraineni din zonele de conflict sunt doar începutul. E clar că urmează alte dosare, iar CPI va emite și alte mandate internaționale de arestare. Dar sunt slabe șansele să-l vedem vreodată pe domnul Putin în cătușe, plimbat prin fața camerelor TV. Atunci, prin ce este păgubit regimul moscovit, care sunt motivele acestei activizări turbate a susținătorii săi?

Distanțare și dependență

Noul statut penal al domnului Putin a avut imediat ecouri în plan internațional: dânsul era deja de ceva vreme în criză de credibilitate, acum prestigiul său, cât mai era, e în cădere liberă. Domnul Erdogan a fost primul care, discret, s-a distanțat: Guvernul turc a înmânat companiilor comerciale o listă de mărfuri străine interzise și le-a cerut să nu le reexporte în Rusia, începând cu 1 martie. Răspunsul Rusiei a venit chiar a doua zi: în emisiunea TV a propagandistului putinist Vladimir Soloviov, fostul deputat rus Semyon Bagdasarov a sugerat că Moscova ar trebui să profite de „situația dificilă” din Turcia pentru a anexa Istanbulul: „Să ridicăm anumite forțe în Turcia și să întoarcem Statului nostru ceea ce ne aparține din punct de vedere istoric - Constantinopolul".

A doua reacție a venit dinspre Kazahstan, Stat care de ceva vreme este supus presiunilor Kremlinului. Pur și simplu, Tribunalul Comercial de la Astana a decis punerea sub sechestru a cosmodromului de la Baikonur: niciun activ al respectivului cosmodrom nu mai poate ieși din țară, până când Moscova nu-și achită datoriile față de partea kazahă. Concret, asta înseamnă că Rusia nu mai poate lansa sateliții de observare (spionaj) de care are atâta nevoie. Va rămâne deci în continuare dependentă de sateliții Chinei.

A treia reacție a venit dinspre Budapesta, unde pentru prima dată politica ultimului aliat european al Regimului Putin a fost pusă public sub semnul întrebării: până și Jobbik a protestat împotriva inițiativei domnului Viktor Orbán de a propune Parlamentului să adopte o rezoluție de sprijin pentru Rusia domnului Putin.

Fără îndoială, vor mai fi asemenea reacții din partea unor State care, acum un an, nu și-ar fi permis să miște în front în fața Kremlinului. Singurii care nu par foarte deranjați sunt chinezii: tocmai a sosit la Moscova președintele Xi Jinping. Având în vedere situația lui Vladimir Putin, mulți se așteptau ca inculpatul să-l întâmpine pe oaspete în genunchi, sărutând mâna Nașului. Dar, tocmai pentru a ”dovedi” că ”nu este într-o situație atât de proastă”, domnul Putin a recurs la bădărănie: nu s-a deranjat să-l întâmpine la aeroport pe înaltul oaspete. Deși, la Beijing, domnul Xi l-a întâmpinat de fiecare dată la aeroport. Așa că președintele Chinei a trecut în revistă garda de onoare însoțit de unul dintre adjuncții prim-ministrului rus. Este o impolitețe pe care fără îndoială domnul Putin o va plăti, când va veni vremea. Dar deocamdată i-a păcălit pe fraieri să creadă că Rusia ar mai fi o mare putere diplomatică, dacă își poate permite asemenea gesturi în relația cu China.

Societas scelerum

Și acestea sunt numai primele consecințe în plan extern ale mandatului de arestare. Ca să înțelegem cum stau lucrurile în plan intern, să luăm un exemplu concret. Să presupunem că sunt angajat la un patron mai ”descurcăreț”. Intră șeful în birou: „Măi, am o problemă: Poliția m-a prins conducând o mașină cu număr fals. Pe chestia asta a emis mandat de arestare. Vezi că am parcat-o în față, aici sunt cheile, ia mașina și pitește-o undeva, până n-o confiscă procurorii.” Dumneata, cititorule, ce ai face? Te-ai urca la volanul mașinii date în urmărire, știind că asta se cheamă asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, sau pe latinește societas scelerum, cu trimitere la Art. 367 al Codului Penal?

Acesta este contextul în care brusc, după emiterea mandatului de arestare, o serie de personalități publice ruse care în trecut s-au asociat cu domnul Putin, care au susținut propaganda Kremlinului, par extrem de îngrijorate. Așa cum comentează Newsweek, „de când CPI a emis mandatul de arestare pentru Putin, fără îndoială că, acum, la Moscova, s-a stârnit o mare panică. Putin și apropiații lui știu că răul s-a declanșat: lucrurile nu mai pot fi cum erau ... Cu siguranță că, în curând, vor mai fi emise și alte mandate de arestare, iar ei pot fi arestați oricând se vor urca într-un avion internațional sau dacă regimul lui Putin s-ar prăbuși – lucru care se poate întâmpla oricând”.

Mandatul internațional de arestare l-a transformat pe domnul Putin într-un fel de ”contact COVID”: nimeni dintre cei care s-au asociat cu dânsul nu poate fi sigur că nu se alege cu dosar la CPI. Iar nu toți rușii sunt păziți precum președintele țării, nu toți rușii au certitudinea că nu se vor trezi arestați chiar de pe plaja vacanțelor în Grecia. Dar cei vizați în principal nu sunt propagandiștii, ci șefii Armatei ruse. Fiindcă Armata rusă a cucerit Mariupol, deci este responsabilă de ceea ce s-a întâmplat acolo.

Răscumpărarea

Iar Armata rusă se află, în prezent, în conflict deschis cu puternicul patron al Grupului Wagner, domnul Prigojin. Care dispune de canale mediatice deosebit de critice la adresa ierarhiei militare: dacă CPI pune pe masă dosarul Mariupol, domnul Prigojin îl va rostogoli în mass media din Rusia, pentru a se răzbuna pe generali, și nimeni nu-l va putea opri!

De aceea, amenințarea cu mandatul de arestare pentru crime de război oferă un stimulent puternic celor care, în trecut, și-au băgat mâinile în sânge până la coate, pentru a-i face pe plac președintelui Putin. Exact ca și fostul general Stănculescu, aceștia vor simți nevoia să-i facă felul celui pe care l-au servit orbește, sperând să șteargă urmele crimelor și pentru a poza, ulterior, în ”opozanți ai regimului”. Emiterea mandatului de arestare pe numele domnului Putin constituie, de aceea, primul pas spre zidul de la Târgoviște. Iar președintele știe aceasta, de aceea a inspectat personal locul crimelor, a verificat că urmele au fost șterse, apoi s-a întâlnit la Rostov cu generalii, pentru a-i liniști.

Sacul cu șoareci

Armata îl iubește pe domnul Putin ca pe sarea-n ochi: le-a impus pe Șoigu, îl favorizează pe Prigojin, ambii promovează strategii care duc la înfrângeri răsunătoare, precum cea de la Harkov sau Herson. Iar după aceea, Kremlinul nu reacționează când bloggerii lui Prigojin aruncă asupra ofițerimii povara înfrângerii. Este exact mecanismul Vasile Milea: ministrul Apărării sub regimul Ceaușescu a văzut că președintele încolțit intenționează să dea vina pe el pentru represiunea pe care, de fapt, Ceaușescu o ordonase (verbal) și s-a disociat.  Dar generalii ruși nu vor opta, ca Milea, pentru sinucidere, ci vor avea grijă ca să fie sinucis cine trebuie: Kremlinul are multe ferestre, e primăvară, unele sunt larg deschise!

De aceea, de ceva vreme domnul Putin este îngrijorat de atitudinea militarilor săi. Pentru a contracara nemulțumirea Armatei, care devenea periculoasă pentru puterea sa personală, în ultimele luni, domnul Putin i-a adus pe scenă pe Prigojin și mercenarii săi. De atunci dânsul menține un echilibru dinamic. Știți povestea cu sacul de șoareci?

Un om mergea pe stradă, cu un sac în mână. Din când în când, agita sacul, apoi mergea mai departe. Asta a stârnit mirarea trecătorilor: - Ce ai în sac? - Șoareci. Și din când în când agit sacul, ca șoarecii să nu aibă vreme să-l roadă. Acesta este ”echilibrul dinamic”.

Tot așa, domnul Putin ”agită sacul”: ba arată pisica generalilor, îngăduind ca bloggerii să propună împușcarea Marelui Stat Major; ba arată pisica mercenarilor, lăsând gruparea Wagner fără muniție, în bătaia tunurilor ucrainene. Dar devenit titularul unui mandat de arestare, Vladimir Putin își vede marja de manevră limitată: nu mai poate porunci ”scuturarea sacului”, fiindcă există riscul ca sacul să se rupă de la sine... Iar dacă puzderia de pușcăriași ai domnului Prigojin s-ar trezi liberi pe străzile Moscovei, soarta elitelor rusești ar fi amarnică. Astfel, odată cu mandatul de arestare emis de CPI, a apărut și se consolidează, chiar în Capitala Imperiului, convingerea că jocul disperat domnului Putin cu ”sacul de șoareci” nu mai poate dura mult, fără a pune în pericol stabilitatea Țării.

Gând în gând cu ... îngrijorare, exact această temere îl determină pe domnul Xi Jinping să vină la Moscova, să încerce să-l determine pe omologul rus să iasă de pe calea pierzaniei. În prezent, factorii interni și externi care cer schimbarea au tendința de a se suprapune; în curând, menținerea actualei linii politice a Kremlinului nu va mai fi posibilă. De aceea, emiterea mandatului internațional de arestare nu este un început, ci preludiul unui sfârșit: anunță intrarea Regimului Putin în etapa sa finală.