Victor Rebengiuc, unul dintre marii actori de la noi din țară, împlinește astăzi frumoasa vârstă de 90 de ani. Are o carieră de succes, cu numeroase roluri memorabile. Însă care a fost relația lui cu comunismul și cu Ceaușescu nu multă lume știe.

Marele actor Victor Rebengiuc a demonstrat tuturor că poți avea o carieră de succes fără să faci compromisuri în viață. Nu și-a trădat niciodată profesia pentru un anumit regim politic și a urmat mereu propriile principii.

A avut multe roluri memorabile de-a lungul carierei sale, printre acestea amintim de filmele „Moromeții”, „Pădurea spânzuraților” și „De ce trag clopotele, Mitică?”. Actorul a apărut și în multe piese de teatru celebre, cum ar fi „O scrisoare pierdută”, „Moartea unui comis-voiajor”, „Regele moare” (la Teatru Național) și „Tatăl” (Teatrul Bulandra).

Victor Rebengiuc a fost mereu devotat carierei sale și oricât de greu i-a fost, nu a făcut niciun fel de compromis. Actorul își amintește de perioada comunistă, când a refuzat să recite poezii patriotice, texte de propagandă sau să fie membru de partid.

„Mi-am asumat riscul de a nu mă înscrie în partidul comunist. Atunci când directorul teatrului îmi spunea să mă alătur alaiului de artiști care aducea «un omagiu conducătorului iubit» în diferite spectacole, eu răspundeam scurt: «Domnule, nu sunt lăutar. Lasă-mă în pace! ». Nu-i pot înțelege pe colegii mei care i-au adus osanale lui Ceaușescu și i-au compus poezii frumoase, adică au făcut mai mult decât era cazul să facă, numai ca să ajungă directori sau să ocupe alte funcții importante”, povestea celebrul actor în volumul „Victor Rebengiuc – Omul și actorul”, apărut la editura Humanitas.

Victor Rebengiuc vorbește despre frumoasa lui carieră

Actorul își amintește cu drag de colegii care au preferat să facă teatru și nu propagandă politică, mai ales în perioada comunistă, când toți aduceau omagii lui Ceaușescu. În cartea despre viața lui, acesta a explicat că atunci când joacă un rol, trebuie să își exprime ideile și părerile lui.

„Totuși, unii dintre noi și-au păstrat coloana vertebrală și nu au intrat în jocul acesta murdar. Ion Caramitru, Gina Patrichi, Mariana Mihuț sunt primele exemple care-mi vin în minte. Deci se putea și altfel! Talentul nu avea cum să ni-l ia nimeni. Nu pot să fac un Hamlet PSD-ist sau țărănist. Eu trebuie să-mi exprim ideile și părerile mele”, a mai povestit actorul.

Nu doar rolurile sale vor rămâne în istorie, ci și acțiunile lui de pe 23 decembrie 1989, când Victor Rebengiuc, întrebat de colegi dacă el nu are de gând să facă nimic, a luat un sul de hârtie igienică și s-a dus la Televiziune. Mesajul transmis atunci nu va fi uitat niciodată.

„Pe 23 mă uitam la televizor și vedeam cum apăreau tot felul de neaveniți care țineau discursuri inepte. Tudor (fiul său – n.r.) m-a întrebat: «Da’ tu nu faci nimic?» Și atunci am luat hârtia igienică și m-am dus la televiziune. Voiam de mult să fac acest gest și cred că a fost cel mai potrivit moment. Știu că am luat multă lume prin surprindere. Le-am spus că oamenii care au mâncat rahat și care ne-au umplut ochii, viața și urechile cu Ceaușescu în sus și cu Ceaușescu în jos ar cam trebui să dispară.

Hârtia aia trebuia să șteargă niște urme. Cum poți să ai nerușinarea ca, după ce ai recitat poezii cu el eroul și ea savanta, să ne mai vorbești la televizor? Ar trebui să te faci nevăzut. Dar asta cere verticalitate și caracter. Ce să ne spună oamenii ăștia care îl proslăveau pe Ceaușescu? E adevărat că nouă ne lipsește simțul ridicolului și o anumită demnitate”, spunea Victor Rebengiuc în volumul apărut la editura Humanitas.