Le criminel tient le civil en état, mais c'est l'histoire …Dreptul civil a fost prea multă vreme pus la colțul de rușine, de parcă ar fi avut vreo vină pentru claritatea principiilor sale ori pentru acuratețea cu care ne proteja drepturile și interesele ori de câte ori înțelegeam să ne plângem de vreo nedreptate fără iz penal.

Și totuși, în ultimii ani ne-am câștigat reputația de a ne autointitula cu mândrie procesomani penal, denunțători de ocazie ori prealabil plângători pe la ușile parchetelor, gândind că orice mizerie, cât de mică,  trebuie să aibă duhoare de pușcărie, că doar n-om fi toți negustori cinstiți sau fete mari și neprihănite.

Așa zisa supra specializare a instanței penale a avut menirea de a suprima, pe nedrept, hotărârile judecătorești pronunțate de instanțele civile, ca urmare unui articol buclucaș din Codul de procedură Penală pe care Curtea Constituțională a României a fost investită să-l sancționeze.

Este vorba despre articolul 52 alin.3 care suna cam așa :  hotărârile definitive ale altor instanțe decât cele penale asupra unei chestiuni prealabile în procesul penal au autoritate de lucru judecat în fața instanței penale, cu excepția împrejurărilor care privesc existența infracțiunii.

Cu alte cuvinte, dacă o altă instanță decât cea penală ar fi stabilit că o anumită conduită nu are caracter penal, fiind o operațiune legală, acest fapt nu conta pentru judecătorul chemat să soluționeze un dosar penal având ca obiect aceeași conduită, respectiva  hotărâre civilă nebucurându-se de  autoritate de lucru judecat.

Pare cel puțin frustrant la prima vedere – practic, instanța penală avea mână liberă nu doar să nu țină cont de o hotărâre pronunțată de către o altă instanță civilă, ci chiar să o modifice și să constate contrariul, înfrângând, prin aceasta, autoritatea de lucru judecat de care se bucură o hotărâre judecătorească, ba chiar slăbind din temelii principiul securității juridice .

Prin Decizia nr.102 din 17 februarie 2021 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.52 alin.(3) și ale art.249 alin.(1) din Codul de procedură penală, precum și ale art.32 din Legea nr.656/2002 pentru prevenirea şi sancționarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanțării terorismului s-a dispus admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.52 alin.(3) din Codul de procedură penală, constatându-se că sintagma „cu excepția împrejurărilor care privesc existența infracțiunii” din cuprinsul dispozițiilor art.52 alin.(3) din Codul de procedură penală este neconstituțională.

Curtea Constituțională  a mai constatat că art.52 din Codul de procedură penală creează o legătură între deciziile pronunțate de instanțele civile (în sens larg) și cele pronunțate de instanțele penale, atunci când cele dintâi prezintă relevanță pentru soluționarea cauzelor penale (parag.41).

Un aspect relevant din perspectiva soluției procesual penale aplicabile în dreptul românesc îl reprezintă cercetarea de către instanța penală a tuturor aspectelor ce vizează, direct sau indirect, raportul juridic penal de conflict, iar tocmai cu privire la această soluție Curtea Constituțională a apreciat că reprezintă ,,per se, încălcarea de către instanțele penale a autorității de lucru judecat a hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de către instanțele civile, atunci când acestea se referă la chestiuni prealabile ale cauzei penale care privesc existența infracțiunii, cu consecința încălcării principiului securității raporturilor juridice.,, (parag.44 din Decizie).

Cu alte cuvinte, procedând la o cercetare ce vizează  toate aspectele raportului  juridic penal de conflict, ,,instanța penală poate pronunța soluții opuse celor rămase definitive, cu afectarea gravă a principiului autorității de lucru judecat, care constituie o garanție a dreptului la un proces echitabil, astfel cum acesta este reglementat la art.6 din Convenție.,, (parag.44 din Decizie). 

Concluzionând, Curtea Constituțională a României a hotărât că ,,nu există niciun argument obiectiv și rezonabil care să justifice reexaminarea de către instanța penală a unor aspecte ale cauzei ce constituie chestiuni prealabile și care au fost soluționate, printr-o hotărâre definitivă, de către o instanță competentă să judece într-o altă materie, chiar dacă aceste chestiuni privesc existența infracțiunii,, (parag.51 din Decizie).

Cum ne ajută Decizia 102/2021 a Curții Constituționale a României într-un proces penal

Nimic mai simplu – rezolvarea o găsim chiar în Codul de Procedură Civilă, chiar dacă vorbim despre un proces penal.

Articolul 431 alin.(2)  din Codul de procedură civilă ne spune că  oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă; rezultă, așadar, că orice inculpat poate opune puterea lucrului judecat anterior de către o instanță civilă/comercială/de contencios administrativ (cu alte cuvinte se poate apăra în fața instanței penale invocând o hotărâre a unei instanțe nepenale).

Rămânem tot pe tărâmul procesual civil și ne uităm la dispozițiile  art.430 alin.(1) din Codul de procedură civilă potrivit căruia hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată.

Vă mai dau o mână de ajutor pentru eventualitatea în care judecătorul de penal vă va privi lung, în timp ce veți argumenta cu dispoziții procesual civile de ce o hotărâre civilă se bucură de autoritate de lucru judecat chiar și în chestiuni care țin de existența infracțiunii :

Înalta Curte de Casație și Justiție Secția a II a civilă în Decizia nr.1777 din 25 iunie 2015 având ca obiect acțiune în anulare  explică,  într-o manieră neechivocă și extrem de actuală în demersul nostru, că puterea lucrului judecat constituie manifestarea pozitivă a efectului unei hotărâri judecătorești, având menirea de a ,, demonstra modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit....Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.,,.

Așadar, prezumția de lucru judecat  ,,impune consecvența în judecată, astfel că ceea ce s-a constatat şi statuat printr-o hotărâre nu trebuie să fie contrazis printr-o altă hotărâre,,.

Tot prin  Decizia nr. 1777 din 25 iunie 2015 Înalta Curte de Casație și Justiție Secția a II a civilă a stabilit și modalitatea prin care instanța de judecată va soluționa cauza în situația în care se află în prezența unei excepții vizând puterea de lucru judecat :

• ,,în acest caz instanța nu respinge acțiunea în baza autorității de lucru judecat, ci are obligația de a judeca în fond, însă soluția trebuie să țină cont de dezlegarea deja dată asupra problemei de drept dedusă judecății, dând eficiență prezumției de lucru judecat, că a mai fost odată dezlegată chestiunea litigioasă.,,

Prima concluzie : coroborând argumentele care susțin importanța puterii lucrului judecat cu cele care impun respectarea dreptului la un proces echitabil și principiul securității raporturilor juridice,  rezultă că dezlegările anterioare  cu caracter irevocabil date unor chestiuni prealabile (privind  condiții de fapt sau de drept pentru soluționarea unei cauze penale) care sunt identice din punct de vedere al problemelor de drept soluționate, dobândesc caracter obligatoriu în orice litigiu penal.

A doua concluzie : invocarea obligativității unei hotărâri judecătorești irevocabile cu privire la soluționarea unei chestiuni de drept nu impune existența identității de părți, cauză și obiect, singura condiție necesară fiind aceea a identității între problema soluționată irevocabil și cea dedusă judecății, ultima instanță fiind ținută să pronunțe aceeași soluție, sau să constate aceeasi situație de fapt sau de drept (res judicata pro veritate habetur).

Fapt pozitiv : am invocat excepția puterii lucrului judecat chiar în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția Penală, cu referire la Decizia Curții Constituționale nr.102/2021, într-un dosar penal având ca obiect infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat și delapidare cu consecințe deosebit de grave, iar prin sentința civilă nr.588/19.12.2022 Curtea a achiesat la concluziile mele, apreciind că ,,aspectele cu privire la care instanța civilă s-a pronunțat cu putere/autoritate de lucru judecat…constituie o chestiune prealabilă în sensul art.52 ali.3 din Codul de Procedură Penală.

Așadar, chiar Înalta Curte de Casație și Justiție Secția Penală a recunoscut în decembrie 2022 autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri civile pe chestiuni care țin chiar de existența infracțiunii.