Anul 2022 a fost marcat de niște evenimente juridice cu un impact deosebit asupra cauzelor penale.

2023 ce ne pregătește?

În data de 26 mai 2022, Curtea Constituțională a României pronunța Decizia nr. 358/2022 prin care arăta că, instanțele de judecată au interpretat în mod greșit Decizia nr. 297/2018 a Curții Constituționale, considerând-o o decizie interpretativă, aceasta fiind de fapt o decizie simplă/extremă.

Prin Decizia din 26 mai 2022, instanța de contencios constituțional a subliniat pasivitatea legiuitorului care ar fi trebuit să intervină de îndată, pentru punerea în acord a Codului penal cu Decizia nr. 297/2018.

În lipsa intervenției legiuitorului, Codul penal nu mai prevedea niciun caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, astfel că, pentru toate faptele comise până la OUG nr. 71/2022, se aplică prescripția generală.

În aceste condiții, practic, Curtea Constituțională a României a stabilit că toți cei ce au susținut că Decizia nr. 297/2018 a fost o decizie simplă, având drept consecință lipsirea de efecte juridice a instituției întreruperii prescripției răspunderii penale, au avut dreptate, iar mulți dintre aceștia au fost condamnați, unii find încă în executarea unei pedepse privative de libertate, cu ignorarea normelor care reglementează răspunderea penală.

Prin Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție a stabilit că, în cauzele în care în fața instanței de apel a fost dezbătută și analizată incidența Deciziei nr. 297/2018, nu se mai poate proceda la reanalizarea cauzei de încetare a procesului penal – prescripția răspunderii penale, prin raportare la Decizia nr. 297/2018 și 358/2022, dată fiind natura juridică a contestației în anulare, cale de atac de retractare, iar nu de reformare. 

Această Decizie a Instanței Supreme arată, pe de o parte, faptul că instanțele de judecată au aplicat în mod greșit normele privind prescripția răspunderii penale, iar pe de altă parte, faptul că, o îndreptare a unei astfel de greșeli s-ar putea face în cadrul recursului în casație, având în vedere natura juridică a acestei căi de atac.

Problema arătată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost subliniată și de Curtea Constituțională a României care, prin Decizia nr. 120/2022 a arătat că „Având în vedere diferenţele dintre calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare şi cea a recursului în casaţie, Curtea a reţinut că o asemenea eroare juridică (constând în faptul că instanţa s-a pronunţat greşit cu privire la lipsa incidenţei unei cauze de încetare a procesului penal) ar putea fi îndreptată, eventual, pe calea recursului în casaţie, aceasta fiind calea de atac reglementată de legiuitor în scopul îndreptării erorilor de drept comise cu prilejul judecării apelului. Spre deosebire de aceasta, incidenţa unei cauze de încetare a procesului penal asupra căreia instanţa de apel a omis să se pronunţe va fi invocată pe calea contestaţiei în anulare, care are ca scop îndreptarea unor erori de procedură care nu au putut fi înlăturate pe calea apelului. 

Curtea a observat însă că ipoteza invocată de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate nu se regăseşte, în prezent, printre cazurile în care poate fi invocat recursul în casaţie, întrucât art. 438 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură penală vizează, în mod expres, doar ipoteza dispunerii în mod greşit a încetării procesului penal, nu şi soluţia simetrică a greşitei nedispuneri a încetării procesului penal. În aceste condiţii, Curtea a reţinut că reglementarea acestei din urmă soluţii ar putea constitui obiectul unei viitoare intervenţii legislative a Parlamentului asupra prevederilor art. 438 din Codul de procedură penală sau ar putea face obiectul unei viitoare analize de constituţionalitate a dispoziţiilor legale anterior menţionate.”

Astfel, atât Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, cât și Decizia Curții Constituționale au subliniat necesitatea completării art. 438 alin.(1) pct. 8 din Codul de procedură penală privind recursul în casație, pentru a se putea corecta o eroare de judecată a instanței de apel privind greșita nereținere a cauzei de încetare a procesului penal.

Zilele trecute, citeam în presă despre faptul că Direcția Națională Anticorupție a declarat recurs în casație împotriva Deciziei penale pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători, într-un dosar ANRP, motivând că, în mod greșit instanța de apel a dispus încetarea procesului penal pe motiv de prescripție.

Acest eveniment arată o discrepanță majoră între acuzare și apărare, întrucât Ministerul Public are posibilitatea de a solicita Instanței Supreme, analiza raționamentului juridic al unei instanțe de apel, privind aplicarea normelor referitoare la prescripția răspunderii penale, în vreme ce acuzatul este privat de acest drept.

Este evident că o astfel de reglementare încalcă principiul egalității de arme și este profund neconstituțională.

La finele anului trecut, între Crăciun și Revelion, Ministrul Justiției promova un proiect legislativ de punere în acord a Codului penal și Codului de procedură penală cu Deciziile Curții Constituționale. Remediul însă pentru persoanele aflate într-o vădită detenție nelegală ca urmare a aplicării greșite a normelor privind prescripția răspunderii penale lipsește. Deși atât Curtea Constituțională, cât și Înalta Curte de Casație și Justiție reclamă necesitatea acestei reglementări, specialiștii din cadrul Ministerului Justiției ignoră cu desăvârșire aceste indicații. 

Prin Decizia nr. 358/2022, spuneam că instanța de contencios constituțional sancționa pasivitatea legiuitorului. Aceeași pasivitate se remarcă și în ziua de azi, prin faptul că nimeni nu face demersuri pentru corelarea dispozițiilor în materie penală cu Deciziile Curții Constituționale, pentru a da posibilitatea persoanelor condamnate în mod nelegal să aibă parte de respectarea drepturilor și libertăților fundamentale.

Această pasivitate este cu atât mai gravă, cu cât necesitatea reglementării ipotezei arătate a fost subliniată de Curtea Constituțională și anterior, în anul 2020, prin Decizia nr. 453/2020, în care se arăta că „având în vedere natura instituţiei recursului în casaţie, greşita pronunţare a instanţei cu privire la lipsa incidenţei unei cauze de încetare a procesului penal este necesar a fi reglementată la art. 438 din Codul de procedură penală”

Ar putea fi anul 2023 anul în care oamenii aflați în poziții cheie din stat ar putea înțelege într-un final că Justiția se înfăptuiește pentru oameni, iar nu pentru stat ?? Acest deziderat reflectă cu adevărat puterea unui stat, prin posibilitatea de a îndrepta erorile comise de însăși stat împotriva propriilor cetățeni…

Nota Redacției: Avocatul Flavius Radu este membru al Baroului București