În 1973, pe vremea când Mitică Popescu avea 37 de ani şi juca la Teatrul din Piata-Neamţ, după ce a fost anunţat că s-a eliberat un loc la Teatrul Mic din Bucureşti, a cunoscut-o pe cea pe care avea să-i fie soție. Soarta a vrut ca primele spectacole în care a jucat la noul teatru să fie „După cădere” şi „Stâlpii societăţii”, ambele alături de Leopoldina Bălănuţă.

Leopoldina Bălănuţă și Mitică Popescu au fost căsătoriți mai bine de două decenii. Căsnicia lor s-a scurs cald şi calm, într-un mod firesc, fără convulsii şi crize. Leopoldina a ezitat să se căsătorească, deşi îl iubea ca pe ochii din cap. Era o fire bolnăvicioasă şi se temea ca povestea lor să nu se sfârşească mai devreme decât şi-ar fi dorit amândoi.

Actorul a realizat că o iubeşte atunci când Leopoldina Bălănuţă a fost internată o lună şi jumătate în spital din cauza unei peritonite. O vizita în fiecare zi, îi aducea mâncare şi stătea cât mai mult posibil lângă ea. După externare s-au mutat împreună și au decis să se căsătorească.

În ziua cununiei, pe 2 iunie, Mitică Popescu a trebuit să fie prezent la spectacolul „Cântarea României”. Leopoldina Bălănuță l-a așteptat două ore la Starea Civilă din Piața Amzei. Actorul a venit transpirat, dar fericit că își indeplinește visul. În iarna aceluiaşi an, au făcut revelionul la casa părinţilor Leopoldinei. Cum tatăl acesteia era preot, i-a cununat religios în acea noapte.

Cununați religios de tatăl actriței

Au preferat o cununie religioasă discretă, pentru că ambii au considerat uşor indecent ca la vârsta de 40 de ani, el, şi 42 de ani, ea, să treacă prin aceleaşi etape ca adolescenţii de 20 de ani.

„Era prin ’73. La Teatrul Mic aveau un grup, două fete și doi băieți, care jucau în două cupluri în piesa „După cădere”. Și unul dintre actori emigrează în America și așa se eliberează un loc. Destinul. Cum a vrut Dumnezeu. Vin de la Piatra Neamț și ocup chiar locul de lângă Poldi, pe aceeași banchetă, după cum era piesa. Și așa a început totul. Apoi ne-am împrietenit extraordinar de bine, l-am cunoscut pe tatăl ei, la Focșani, unde era preot, ne-am rememorat amintiri din lagăre…

E, și-aici, la București, o tot conduceam acasă și, în sfârșit, într-o seară, m-a invitat sus. Și n-am mai ieșit. Așa a fost. Ne-am căsătorit pe 2 iunie 1977 și tatăl ei ne-a cununat religios chiar în casa lor din Focșani, la trecere între ani, când se împlineau exact 20 de ani de la momentul care m-a băgat în pușcărie” a povestit actorul.

Mitică Popescu, închis pentru 3 ani în temnițele comuniste

Actorul a fost nevoit să stea după gratii, în timpul comunismului, timp de trei ani de zile, practic pentru nimic. Acesta a fost închis începând din anul 1959 pentru „nedenunțarea de acte preparatorii pentru trecerea frontierei”. Pe atunci, Mitică Popescu era în anul III la Facultatea de Teatru și era un bun și sârguincios student.

Din cauză că a trebuit să stea în închisoare, artistul și-a întrerupt studiile, pe care le-a reluat, însă, mai târziu, dar cu greu. Din cauza acestei experiențe, Mitică Popescu a fost aproape necunoscut până la vârsta după vârsta 40 de ani. Actorul activa pe scena Teatrului Mic și avea diverse roluri de film și televiziune, însă, cu pași mărunți, a urmat și calea succesului. Deși, în general, toate aparițiile actorului se finalizau în ropote de aplauze, Mitică Popescu este cunoscut pentru rolul lui Cocoșilă jucat în „Moromeții”.

Mitică nu a uitat-o pe Poldi

Pe 14 octombrie 1998, Leopoldina Bălănuță și soțul ei Mitică Popescu au urmărit meciul de fotbal Ungaria – România și s-au enervat cumplit când spectatorii maghiari au fluierat imnul de stat al României. La scurt timp, Leopoldina Bălănuță a acuzat dureri stomacale foarte mari.

La miezul noptii, Mitica Popescu își transporta soția la Spitalul de Urgență. Chiar în acea noapte, Leopoldina Bălănuță a fost operată, dar în dimineața zilei de 15 octombrie, la ora 7.00, marea actriță a murit.

Deoarece Leopoldina Bălănuță a debutat la Teatrul Mic cu piesa „Prima întâlnire”, colegii au ținut ca sicriul să fie depus pe scenă, în semn de respect față de memoria lui Poldi.

Maestrul Mitică Popescu, însă, nu o uită niciodată și se comportă ca și cum „Poldi”, așa cum îi ziceau prietenii, încă este alături de el. Artistul nu scoate verigheta de pe deget decât dacă joacă pe scenă și este neapărat necesar.