Atacul din zori. În zorii zilei de sâmbătă, 29 octombrie, portul militar Sevastopol din Crimeea ocupată a fost atacat de 9 drone aeriene și 7 drone navale, dintre care 3 au reușit să pătrundă chiar în rada interioară, în golful Yuzhnaya. Conform prestigiosului Institute for the Study of War, atacul a afectat una dintre cele două fregate din clasa ”Admiral Grigorovici” (Proiekt 11356) de care dispune Flota rusă a Mării Negre. Într-adevăr, pe Internet a apărut o filmare, făcută cu o cameră în infraroșu, care pare a reda atacul respectiv. Mass media a speculat imediat că ar fi fost lovită chiar nava amiral a flotei, fregata ”Amiral Makarov”.

Evident, Ministerul Apărării de la Moscova recunoaște numai avarii minore provocate unui puitor de mine. Fără vreo dovadă, ministrul rus al Apărării, domnul Șoigu, a susținut că dronele ar fi fost lansate de pe una dintre navele care tranzita prin zonă, în baza acordului de liberă trecere a convoaielor de cereale. Datele publice disponibile, care permit reconstituirea poziției navelor în cauză, nu validează aceste speculații: coridorul de trecere pentru cereale se află la 220 km distanță de baza atacată. Ceea ce nu a împiedicat Rusia să profitate de pretext pentru a suspenda participarea sa la acord. 

Hoțul strigă hoții.

De altfel, e știut faptul că, cu sau fără atac, Rusia se pregătea să suspende acordul: încă din septembrie vameșii ruși care ar fi trebuit să verifice la Istanbul navele cerealiere au început să amâne inspecțiile, provocând mari întârzieri. Rusia a escaladat însă acuzele, incriminând (tot fără a produce dovezi) „participarea unor experți britanici la atacul terorist efectuat de regimul de la Kiev împotriva navelor Flotei Mării Negre”. Strategia folosită este de tipul Katyn: reflexivă. Arunci asupra altora propriile fărădelegi: deși noi bombardăm sistematic civilii și lipsim milioane de oameni de energie electrică și apă potabilă, nu noi suntem teroriștii, ci aceia care se apără de atacul nostru! 

Mai pe scurt: dacă te gândești la ce mă gândesc eu, să-ți fie rușine! Publicul s-a obișnuit să nu ia în seamă asemenea fake news rudimentare. Alegațiile Rusiei sunt cu atât mai lipsite de credibilitate cu cât, chiar la ora când Vladimir Putin susținea că „Ucraina trebuie să garanteze că nu va exista nicio amenințare la adresa siguranței navelor civile”, la ordinul domnului Putin artileria rusă ataca unul dintre convoaiele cerealiere, în zona orașului Oceac, la vărsarea Niprului în mare: doi morți, un rănit și un dispărut.

Iar în dimineața zilei de luni, Kremlinul a pornit urgia: trupele ruse au tras asupra Ucrainei 55 de rachete de croazieră Kh-101, 22 de rachete sol-aer S-300, o rachetă Kh-59 și cinci drone de diferite tipuri. Dacă fregata ”Admiral Makarov” ar fi numai ”ușor avariată”, Rusia n-ar fi stârnit un scandal internațional, n-ar fi oprit propriile exporturi de grâu și n-ar fi cheltuit arme de peste 700 milioane $ pentru a se răzbuna!

Probleme cu antiaeriana.

E clar, Moscova e foarte supărată pentru acest atac asupra flotei sale. Dar oare de ce?

În epoca sovietică, Amiralitatea rusă era pe deplin încredințată că navele sale vor opera sub protecția permanentă a miilor de avioane bazate pe uscat. De aceea, inginerii navali din acea vreme au acordat o atenție secundară armamentului anti-aerian. Spre exemplu: în dotarea Flotei ruse a Mării Negre se află 3 fregate, dintre care una moștenită de la URSS, din clasa Krivak, veche de 43 de ani. Aceasta dispune de un sistem de rachete antiaeriene Osa-MA-2 (SA-N-4 Gecko), intrate în dotare în 1971, care nu se mai produce de 35 de ani. State precum Iordania sau Bulgaria le-au casat deja, Algeria, Angola, Cuba și Ecuador se pregătesc să le caseze. Dar ele continuă să fie mândria Flotei de la Sevastopol!

Războiul din Ucraina a dovedit însă că aviația rusă are un grad redus de disponibilitate tehnică și este foarte vulnerabilă chiar la sistemele  antiaeriene depășite, pe care le au ucrainenii. La Moscova asta se cam știa de ceva vreme, astfel încât noua generație de fregate - din clasa ”Admiral Grigorovici” (Proiekt 11356) – a fost dotată cu o apărare antiaeriană mai evoluată:  radar de supraveghere aeriană ”Fregat” M2M, 24 de rachete sol/aer 9M317M, cu timp maxim de reacție 10 secunde, radar de tragere ”Orekh” MR-90, care poate ghida asupra țintei trei rachete, lansate la 2 secunde interval.

După pierderea crucișătorului ”Moskva”, cele două fregate moderne, ”Admiral Makarov” (număr de bordaj 799) și  ”Admiral Essen” (751), din compunerea Diviziei 30 Nave de Suprafață cu baza la Sevastopol, au ajuns singurele dotări credibile de apărare antiaeriană ale Rusiei, în largul Mării Negre. După ce apariția rachetelor anti-navă Harpoon și Neptun a redus mult ambițiile Flotei ruse, cele două nave au fost folosite cu schimbul pentru asigurarea culoarului de lansare a rachetelor asupra Ucrainei centrale și de Vest.

Probleme cu rachetele.

După ce a consumat 85% din stocul de rachete sol-sol ”Iskander”, Armata rusă a ajuns să se bazeze pe rachetele de croazieră lansate de pe mare sau din aer pentru a teroriza orașele ucrainene. Cele două fregate - ”Admiral Makarov” și  ”Admiral Essen” – au participat și ele la bombardamente, dar nu dispun decât de câte 8 rachete 3M54 ”Kalibr”, după care trebuie să se întoarcă în port și să reîncarce lansatoarele. Durează!

Mult mai eficiente sunt vechile bombardiere cu grele cu elice Tu-95MS, care pot căra fiecare câte 8 rachete Kh-101 și execută misiuni zilnice: cele 56 de lovituri cu rachete aer-sol de luni au fost executate de 7 bombardiere grele Tu-95MS. Intrate în dotare în 1956, aceste avioane subsonice nu pot fi trimise în spațiul aerian ucrainean: ar fi pradă ușoară.

Deci, bombardierele își lansează rachetele de undeva de deasupra Mării Caspice. Kh-101 sunt rachete de croazieră, cu viteza în jur de 700 km/h; ele traversează Marea Neagră de la Est la Vest, la înălțime în jur de 70m. Intră în spațiul aerian ucrainean în zona Herson, controlată încă de ruși. Fiindcă, deși sunt în teorie ”invizibile radar”, rachetele Kh-101 sunt vulnerabile la antiaeriana ucraineană. Pentru a le feri, ele sunt programate să zboare spre vest, spre Kiev și Ucraina centrală, de-a lungul Niprului, de-a lungul zonei ocupate de ruși. Și tot nu e de ajuns, fiindcă apoi, în cele 30 de minute de zbor deasupra teritoriului controlat de ucraineni, de la Dnipro la Kiev, 75% dintre ele sunt doborâte. E o vulnerabilitate mai veche a rachetelor de croazieră, am evocat-o acum ceva vreme.

În aceste condiții, dacă ucrainenii s-ar apuca să le intercepteze cu aviația, în timpul traversării Mării Negre de la Est la Vest, n-ar mai ajunge nici 5% dintre ele la Kiev! Iar o parte din culoarul de tranzit al rachetelor este dincolo de umbrela antiaerienei terestre. 

Culoarul protejat.

Aici intervin fregatele ”Admiral Makarov” și  ”Admiral Essen”, care interzic aviației ucrainene bazate la Odessa accesul la segmentul expus al culoarului de zbor ale rachetelor de croazieră rusești. Din același motiv, pe acest culoar Est-Vest protejat de fregate se poziționează și cele trei nave Project 636 ”Varșavyanka” ale Brigăzii 4 submarine, atunci când execută atacuri cu rachete Kalibr (au câte 4 la bord) asupra Ucrainei.

Pierderea capacității de interdicție aeriană asupra unei părți a culoarului de zbor folosit de rachetele de croazieră rusești pentru a ține sub teroare Ucraina duce, deci, la o diminuare drastică a eficienței loviturilor, poate chiar la eșecul asaltului asupra orașelor. Iar această evoluție este iminentă: fregatele clasa ”Admiral Grigorovici” au o anduranță de 30 de zile. La momentul atacului asupra portului Sevastopol, fregata 751 era în larg, asigurând culoarul, iar fregata 799 tocmai plecase să o schimbe. 

Ieșind din radă, fregata 799 a fost lovită median, la tribord, în dreptul coșului de fum, imediat sub catargul radarelor, de o dronă navală. Dacă aruncăm o privire peste atacul similar asupra distrugătorului american USS Cole (Aden, 12.10.2000), executat tot cu o barcă plină cu explozibili, vom vedea că reparațiile au durat trei ani. Chiar dacă în cazul fregatei ”Admiral Makarov” reparațiile ar dura numai trei luni, tot ar fi foarte grav. 

Peste câteva zile, fregata funcțională (751) va trebui retrasă în port și pregătită din nou, ceea ce va dura. Concluzia: în viitorul apropiat, Armata rusă nu va mai dispune continuu de un culoar de zbor protejat antiaerian pentru rachetele sale, drept care nu va mai putea executa permanent atacuri cu adevărat eficiente și masive asupra Ucrainei. Asta explică buluceala de rachete de luni: să lanseze cât mai multe lovituri, înainte ca fregata încă funcțională să fie retrasă pentru revitalizare în portul Sevastopol...

Cum a fost posibil. 

Atacul asupra Sevastopolului a avut două etape și seamănă foarte mult cu atacul care a dus la scufundarea crucișătorului ”Moskva”. Într-o primă etapă, navele au fost atacate de un număr mare de drone aeriene. Sistemul de rachete antiaeriene  9M317M nu este ineficient împotriva acestor ținte, având limita apropiată de angajare de 2.500 metri. 

Așa că s-a pus în funcțiune faimosul sistem A-213-Vympel, model 1963, a cărui ”eficiență” a fost probată când cu scufundarea crucișătorului ”Moskva”. Iar în timp ce sistemul artileristic era saturat cu ținte aeriene, dronele navale au atacat și una dintre ele a răzbit.

Atacul a fost manevrier: atât dronele navale cât și cele aeriene au executat manevre de evitare și revenire la atac. Asta nu se poate realiza prin ghidaj satelit: întârzierea e prea mare. Cel mai probabil dronele au fost trimise în zonă cu navigație GPS, apoi preluate de o echipă de pe țărm și folosite pentru realizarea atacului. De aceea, nici Ucraina și nici sponsorii săi nu dau detalii: ar pune în pericol operatorii infiltrați în spatele liniilor inamice.  

Deci mai sunt operatori ucraineni în Crimeea, cu echipamentul care trebuie. S-ar putea ca și fregata rusească deocamdată funcțională, 751, să aibă parte de ceva emoții tari la intrarea sau la ieșirea din rada protejată. Ceea ce ar pune definitiv pe butuci campania de bombardamente asupra orașelor ucrainene...