Chiar în timp ce Xi Jinping era încoronat în calitate de dictator de necontestat al Chinei, Vaticanul a anunțat sâmbătă că și-a reînnoit acordul cu Partidul Comunist Chinez. E a doua reînnoire de la perfectarea lui în 2018, și cu toate acestea nu prea se poate lăuda cu vreun progres în privința libertății religioase. Principalul efect al acordului a fost că Vaticanul a încetat să mai critice abuzurile contra drepturilor omului din China, de la genocidul contra uigurilor musulmani până la persecutarea politică a cardinalului Joseph Zen din Hong Kong.
Acordul îi asigură Beijingului implicarea în numirea episcopilor catolici, dar ce e grăitor e faptul că termenii lui sunt secreți. Până acum au fost numiți doar câțiva episcopi, majoritatea pro-Beijing. Dar, conform Registrului Național Catolic, 36 din cele 98 de dieceze ale Chinei nu au încă un episcop.
Toate acestea se întâmplă în contextul în care China insistă ca preoții și episcopii să servească interesele Partidului Comunist ateu aflat la putere. Și totuși, Papa Francisc, care e atât de critic la adresa SUA și a capitalismului, rămâne tăcut în privința Chinei. E o revenire la acea Ostpolitik [politică de apropiere față de Est - n.trad.] a Vaticanului din anii '60 și '70, când Roma a renunțat să mai critice URSS și sateliții sovietici est-europeni.
Cardinalul Pietro Parolin, care în calitate de secretar de stat e cel mai puternic om de la Vatican după papă, a admis că de pe urma acordului a rezultat doar un progres limitat, însă luna trecută a declarat la o televiziune italiană că e imperativ să presupunem că Beijingul e „de bună credință”. Utilizarea cuvântului „credință” în acea propoziție e îngrozitoare, dat fiind că comuniștii chinezi repudiază orice credință religioasă. Totodată, China nu a făcut nimic pentru a merita acea prezumție.
În istoria Vaticanului poate că nimic nu a fost atât de emoționant - chiar și pentru non-catolici - ca alegerea unui papă polonez, din spatele Cortinei de Fier, în 1978. „Nu vă fie teamă”, le spunea Ioan Paul al II-lea enoriașilor, constituind el însuși un exemplu prin atacarea moralității unor regimuri precum cel sovietic și prin faptul că își folosea statutul pentru a atrage atenția lumii asupra suferinței îndurate de cei uitați și de cei persecutați.
Actualul motto al Vaticanului este: fie-vă teamă. Papa Francisc i-a dat Partidului Comunist Chinez mână liberă în privința comportamentului său inuman și, astfel procedând, a compromis autoritatea morală a Bisericii Catolice, notează wsj.com.
(Traducerea Rador)