Medicul Sorin Lucian Puia a murit la vârsta de 76 de ani. Reputatul medic era căsătorit cu actrița Dana Dogaru.

Dr. Sorin Lucian Puia a fost medic primar Obstetrică-ginecologie la Spitalul Clinic de Obstetrică și Ginecologie „Prof. dr. Panait Sîrbu”.

Prin mâinile reputatului medic au trecut mii de paciente. Într-un interviu recent, acesta a povestit despre situația femeilor din România, înainte de 1989. „Eu am terminat facultatea în 1970, dar profesez de prin 1976. Am fost şef de secţie la Avorturi în crunta perioadă a anilor 1984-1988, când s-au înregistrat cele mai multe decese şi cele mai multe femei mutilate.

Ajungeau în fază tardivă la spital, unde noi aveam două variante. Prima, şi cea mai favorabilă, era aceea de a le face un chiuretaj, iar a doua consta în operaţie: să le facem histerectomie, să le eliminăm uterul. Această a doua variantă a dat mulţi morţi. În braţele mele au murit foarte multe femei. După decret au fost foarte multe naşteri. Apoi, femeile şi-au dat seama că acea lege este una care le traumatizează, pentru că în România, contracepţia nu era cunoscută.

Acea lege din 1966 nu a fost una corectă. Dreptul femeii este să aibă libertate la avort, dar ea trebuie să fie educată. Avortul trebuie să fie un accident al metodelor contraceptive. Am operat sute de femei, am anunţat zeci de familii cărora le-au murit fetele, nevestele”, a povestit medicul pentru adevărul.ro.

Dr. Sorin Lucian Puia, amintiri de la Revoluție

În 2019, Dr. Sorin Lucian Puia a povestit, pentru Viața Medicală, câteva evenimente care l-au marcat în timpul Revoluției din 1989, când lucra la maternitatea Giulești. ”Pe 22 decembrie 1989, dimineața, când s-a anunțat că dictatorul a părăsit Bucureștiul, a fost un val de bucurie din partea personalului din maternitate – atât asistente, cât și personal TESA, precum și medici. În amfiteatru era tabloul lui Ceaușescu, iar cel care l-a dat jos a fost un mecanic. Salon de urgențe, improvizat în maternitate

În următoarele zile au început să vină ambulanțele cu oameni împușcați. Am acordat primul ajutor celor care nu erau într-o stare foarte gravă. Am pansat oameni, am cusut răni, am încercat să scoatem gloanțe, ba chiar pe doi i-am operat. Îmi improvizasem un salon de Urgențe chiar în maternitate.

Îmi amintesc că se trăgea în jurul maternității Giulești, pentru că erau anumite obiective în vecinătate, cum ar fi fabrica de țigarete. Făceam gărzi de noapte, pentru că gravidele veneau în continuare.

Într-o noapte, în 22 sau 23 decembrie, am plecat pe la ora două cu o mașină privată, la Spitalul Municipal, pentru că ni se terminaseră rezervele de sânge și vorbiserăm cu cei de acolo la telefon. Ne-am dus să împrumutăm niște flacoane de sânge. În jurul Spitalului Municipal se trăgea cu gloanțe. Nu am avut niciun fel de incidente, ne-am întors.

Foarte mult nu a avut de suferit spitalul nostru, pentru că se știa că este o maternitate. Pe 24 decembrie, dimineața, după trei zile de stat în spital, m-am dus acasă. Era Ajunul Crăciunului. Era un Crăciun destul de trist... Am plecat pe jos de la spital până în centru și se trăgea în jurul Gării de Nord, în jurul Pieței Romane, în centru... Ulterior, s-a stabilit un program de permanență în spital, iar în anul respectiv, sărbătorile de iarnă au fost și cu bucurii, și cu tristețe.

Revoluția a fost o perioadă în care s-au dat arme. Am avut și noi doi-trei colegi, chiar și din cadrele TESA, care au primit arme, ca să păzim, să facem de gardă la spital... Nu a fost cazul”, a povestit reputatul medic.