Emil Constantinescu a fost președintele României între 1996 și 2000, într-o perioadă destul de dificilă atât din punct de vedere politic, cât și socio-economic. Venit la putere pe un val imens de simpatie, după ce l-a învins pe Ion Iliescu la alegerile din toamna lui 1996, și-a sfârșit mandatul într-un mod dezamăgitor, declarându-se învins de Securitate. Rezervat și distant, Emil Constantinescu a fost, în mandatul său de președinte, protagonist al câtorva episoade care au făcut istorie. Afacerea Țigareta, presupusa relație amoroasă cu actrița Rona Hartner sunt cele mai cunoscute.

Profesor de geologie la Universitatea București, Emil Constantinescu a intrat în viața publică imediat după 1990. Mai întâi în calitate de activist civic, ca membru fondator și vicepreședinte al Asociației Alianța Civică, iar mai apoi ca politician. El a fost desemnat candidat la președinția României din partea Convenției Democratice Române (CDR) platformă politică construită în jurul PNȚCD.

În 1992 a candidat pentru prima dată la alegerile prezidențiale, din partea CDR, dar a pierdut în fața lui Ion Iliescu, după ce a obținut 38% din voturi, în turul al doilea. După această experiență a fost ales președinte CDR și desemnat candidat unic pentru alegerile prezidențiale din 1996.

A doua oară, Emil Constantinescu a câștigat în fața lui Ion Iliescu, în toamna lui 1996, fiind votat de 7 milioane de români. A avut un mandat dificil, presărat de scandaluri politice și care s-a încheiat cu eșecul CDR și ieșirea din viața politică a PNȚCD.

Pe 17 iulie 2000, Emil Constantinescu a anunțat, într-un discurs televizat, că se retrage din cursa pentru un nou mandat. Decizia a luat prin suprindere conducerile partidelor și ale organizațiilor civice din cadrul Convenției Democratice din România, care nu au fost consultate în prealabil.

„Credeți în Dumnezeu, domnule Iliescu?”

A rămas memorabil un moment din campania electorală din 1996, de la confruntarea televizată dintre cei doi, candidați, Emil Constantiescu, CDR, și Ion Iliescu PDSR. La un moment dat, Constantinescu, cu un gest teatral și-a scos ochelarii și l-a întrebat pe adversarul său dacă este credincios.

„Credeți în Dumnezeu, domnule Iliescu?”, a sunat întrebarea pusă de Emil Constantinescu, despre care politologii cred că a fost mortală pentru adversarul său.

Ion Iliescu, pe atunci candidatul PDSR a evitat un răspuns tranşant şi, i-a permis lui Constantinescu să-i dea lovitura de grație.

„Aţi declarat că sunteţi liber-cugetător. Asta înseamnă necredincios, deci om fără Dumnezeu“, a conchis decisiv Emil Constantinescu.

Băiatul de țigări al lui Corneliu Coposu

Încă de pe vremea când era membru al Alianței Civice, înainte să fie ales președinte al României, pe seama lui Emil Constantinescu circulau tot felul de anecdote. Una dintre acestea îl descria drept „băiatul” la care apela Seniorul Corneliu Coposu, când avea nevoie să trimită pe cineva să-i cumpere țigări. Nu se știe cât adevăr este în această poveste, însă a făcut numeroase valuri epocă.

„Odată, demult, când încă se mai împărţeau casele prin Primăverii, când dl Corneliu Coposu era încă sănătos şi fuma un pachet de Kent pe zi, se întâmplă. Ce se întâmplă? Se întâmplă ca dl Corneliu Coposu, datorită muncii de partid, pe de o parte, datorită sulei din coaste pe de altă parte, să nu mai ajungă să-şi cumpere ţigări.

Atunci, fix atunci, apăru dl Emil Constantinescu. Ca un făcut, auzi! Având în vedere vârsta dlui Coposu, experienţa sa, funcţia sa dl. Constantinescu nu putu să refuze atunci când liderul PNŢCD îi trimise, colea, după colţ să ia un pachet. De ţigări! Azi aşa, mâine aşa, trecură şi alegerile prezidenţiale unde dl Constantinescu candidă, cu succes aş putea spune, însă nu era de ajuns, totuşi, să păstrezi restul ca să ajungi preşedintele României!”, scria Marius Tucă, într-un editorial intitulat „O țigară pentru domnul Coposu”, în 1995.

De la Cuza, la „Milică” zis și „Țapul”

Înainte de alegerile din 1996 și în primele luni ale mandatului prezidențial, Emil Constantinescu era comparat cu Alexandru Ioan Cuza, domnitorul unirii de la 1859 și a primelor reforme. De altfel pentru a întări această comparație, Emil Constantinescu, la acea vreme vreme candidat din partea CDR, a facut electoratului o serie de promisiuni prin „Proclamatia de la Ruginoasa”. Locul nu a fost ales întâmplător deoarece la Ruginoasa se află Palatul lui Alexandru Ioan Cuza, în prezent muzeu memorial dedicat Domnului Unirii.

Din acea perioadă a CDR i se trag lui Emil Constantinescu poreclele Miuță sau Milică, dar și Țapu’. Dacă primele două erau folosite cu simpatie, de admiratori și de susținători, ultima i-a fost atribuită de adversarii politici. Porecla s-a perpetuat și i-a rămas multă vreme, fiind răspândită de cei care au fost nemulțumiți guvernarea CDR și de mandatul său de președinte.

Legat de această poreclă, trebuie să amintim că Emil Constantinescu a fost protagonistul unei întâmplăti neplăcute, la vreo doi ani după ce și-a încheiat mandatul. Aflat în vizită la Focșani, județul Vrancea, unde urma să lanseze un nou partid, a fost întâmpinat de un contestatar cu un țap viu.

Animalul i-a fost pus în brațe fostului președinte, consternarea tuturor celor prezenți la eveniment.

Afacerea „Țigareta 2”, contrabandă sub nasul președintelui

Scandalul „Ţigareta 2” a izbucnit în luna aprilie 1998, fiind considerat unul dintre cele mai mari scandaluri de corupție din mandatul lui Emil Constantinescu. Au fost implicați ofițeri din Armată, Ministerul de Interne, din serviciile secrete, dar și din SPP – Serviciul de Protecție și Pază care se ocupa de securitatea șefului statului.

În noaptea de 16 spre 17 aprilie 1998, un avion ucrainean civil IL-76 a aterizat pe Aeroportul Otopeni şi a fost parcat la Baza Militară. A intrat cu aprobarea comandantului acesteia, comandorul Ioan Suciu, şi întâmpinat de fostul ofiţer SPP Gheorghe Truţulescu care a supravegheat descărcarea ţigărilor. Cazul a izbucnit în presă, după ce o scrisoare anonimă a dezvăluit detalii despre transportul a circa 4.000 de baxuri de ţigări. În urma dezvăluirilor, SPP l-a destituit pe Truţulescu, iar Ministerul Apărării, pe comandorul Suciu.

Ulterior au fost trimise în judecată 19 persoane, pentru contrabandă, iar pedepsele au fost cuprinse între 3 şi 15 ani de închisoare.

Scandalul s-a răsfrânt și asupra familiei prezidențiale, Dragoș, fiul lui Emil Constantinescu, fiind suspectat de implicare în contrabanda de țigări. Deși nu au fost formulate acuzații oficiale împotriva acestuia, presa, dar și politicienii din opoziție au speculat foarte mult pe acest subiect.

Emil Constantinescu făcându-se de râs la fotbal

Tot în 1998, Emil Constantinescu a fost protagonistul unui episod umilitor, făcându-se de râs la o vizită în cantonamentul echipei naționale de fotbal. Ieșit „în iarbă” fostul președinte a încercat să-și arate calitățile de forbalist și să lovească o minge. S-a dezechilibrat, însă, și a căzut în fund, în timp ce încerca să jongleze cu mingea. Imaginile au făcut înconjurul României, fiind prezentate de la toate buletinele de știri.

Aventura cu Rona Hartner. Un sexgate autohton pus la cale de Vadim Tudor

În anul 1999, un nou scandal sexual era detonat de Corneliu Vadim Tudor, președintele PRM. Pornind de la o fotografie în care Emil Constantiescu apărea dansând cu actrița Rona Hartner, el lansat un întreg scenariu, acuzându-i pe cei doi că au o aventură amoroasă.

Scandalul provocat de Vadim Tudor a ținut primele pagini ale ziarelor, fiind prima poveste de acest gen din România. De asemenea, așa-zisele dezvăluiri dintr-un jurnal intim au făcut să explodeze audiențele emisiunilor de televiziune. Afacerea Hartner-Constantinescu venea la câtva timp după scandalul din Statele Unite dintre Monica Lewinsky și președintele Bill Clinton.

Jurnalistul Marius Tucă i-a invitat, într-o emisiune pe Rona Hartner și pe Corneliu Vadim Tudor care s-au confruntat în direct. Vadim Tudor susținea că este în posesia jurnalului intim al actriței, în care era descrisă presupusa aventură cu președintele republicii. Acesta a scos și fotografia cu cei doi dansând, pe care a prezentat-o drept probă indubitabilă. Rona Hartner a mărturisit că ea și președintele au dansat la un eveniment organizat de Universitatea al cărei rector era Emil Constantinescu. Scandalul a determinat-o să se stabilească în Paris.

Actrița a dezvăluit adevărul din spatele afacerii

În anul 2010, Rona Hartner avea să recunoască că totul a fost o înscenare, pusă la cale de secretarul lui Corneliu Vadim Tudor care dorea ca actrița să facă campanie politică pentru Partidul România Mare:

„Tocmai avusesem mare succes cu un film în Franța și secretarul lui Corneliu Vadim Tudor mi-a propus să mă facă vedetă în România (...) Iar pe 8 ianuarie 1999, am aflat de la televizor că scrisesem un jurnal intim, în care spuneam că sunt amanta președintelui. Bineînțeles, jurnalul era inventat”, a relatat Rona Hartner pentru Revista The One, în 2010)

Actrița a povestit ce s-a întâmplat în realitate și cum a apărut în spațiul public fotografia cu ea și Emil Constantinescu.

„Eu cântam melodia «Eşti loserul meu». Am încercat să fac diverse lucruri, ca să distrag atenţia, am început să mă dau pe spate, picioare-n sus, chestii... Şi cum eram eu îmbrăcată-dezbrăcată... s-au făcut o tonă de poze care au devenit o mină de aur şi pe care le-au vândut toţi fotografii, ani de-a rândul, pe la toate ziarele, spunând: «Uitaţi poziţia, uitaţi cracul în sus!»”, a povestit, după ani, Rona Hartner.

Episodul Faur Isaia, un președinte pătat

În anul 2000, când România era măcinată de scandaluri politice și de criză economică, iar mandatul lui Emil Constantinescu, ca și guvernarea CDR, era compromis, a avut loc episodul Faur Isaia. Personajul a trecut peste cordonul de SPP-iști care îl protejeau pe președinte și l-a împroșcat pe acesta cu cerneală în față.

Principalul „responsabil”, dacă se poate spune așa a fost chiar Emil Constantinescu, președintele României. Acesta văzându-l pe Faur Isaia și crezând că are să-i comunice ceva, le-a făcut semn SPP-iștilor să-i permită să se apropie. Ajuns în fața lui Emil Constantinescu, acesta a scos o călimară cu cerneală și i-a aruncat-o în față, înainte ca agenții de protecție să-și dea seama ce se întâmplă. Dispozitivul SPP a fost pedepsit disciplinar, însă Emil Constantinescu a refuzat să-i înlocuiască pe ofițeri. El a afirmat că este vinovat pentru cele întâmplate.

Ulterior, avea să se dovedească faptul că Faur Isaia avea o obsesie pentru președinți. În 2001, el i-a dat o scrisoare președintelui Ion Iliescu, cu ocazia vizitei pe care acesta a efectuat-o în județul Arad. I-a cerut atunci și o audiență la Palatul Cotroceni. În 2007, a fost oprit, pe Dealul Patriarhiei, de jandarmi și polițiști în timp ce încerca să între în perimetrul rezervat demnitarilor și să se apropie de Traian Băsescu. Faur Isaia a explicat că voia să-i transmită lui Băsescu mai multe scrisori cu sesizări.

În 2016, Isaia a ieșit din mulțimea adunată în față Primăriei Sibiu pentru a-i da președintelui Klaus Iohannis un plic care conținea un memoriu. A fost interceptat de SPP-iști, însă șeful statului i-a luat documentul și i-a dat asigurări că o să vadă despre ce este vorba.

Un președinte înfrânt de sistem

Pe 17 iulie 2000, președintele Emil Constantinescu a anunțat într-un discurs televizat că se retrage din cursa pentru un nou mandat prezidențial. El s-a declarat înfrânt de „sistem”, lăsând să se înțeleagă că este vorba despre Securitate.

Decizia de retragere i-a luat prin suprindere pe reprezentanți partidelor și ai organizațiilor civice din cadrul Convenției Democratice din România. Șeful statului a decis să renunțe la candidatură fără să-i anunțe în prealabil de intențiile sale.

Pe de altă parte, această declarație avea să-l urmărească pe Emil Constantinescu mulți ani, fiind ironizat și criticat atât de cei care l-au susținut cât și de cei care l-au contestat. Ulterior, mulți ani după acest discurs, el a ținut să detalieze, spunând că nu Sistemul – Securitatea l-a înfrânt ci presa Securității.

„N-am afirmat asta. Eu am spus că presa Securității m-a învins. Cei pe care i-am eliminat eu s-au dus în presă. Este cu totul altceva”, a declarat fostul președinte într-un interviu acordat Ring.