Domnișoara Eliza Iliescu are 18 ani și este șefa promoției de absolvenți din acest an ai Colegiului „Dimitrie Paciurea”. Examenul de Bacalaureat l-a promovat cu rezultate excepționale, deja porțile a două facultăți i s-au deschis. Este o domnișoară subțirică, frumoasă, cu trăsături delicate, ținută de copilărie prin privirea limpede, care i se furișează timid pe sub sprâncenele. Este fiica doamnei profesor universitar Adriana Iliescu, cel mai minunat om căruia media i-a otrăvit sufletul vreodată.
Acum mai bine de zece ani, atunci când Eliza se pregătea să devină școlăriță, o jurnalistă de la Dailymail se întreba tâmp: „În cele din urmă, este corect pentru Eliza să aibă o mamă atât de bătrână? Când Eliza va avea 15 ani, Adriana - dacă trăiește atât de mult - va avea 82.” Nu greșea la socoteală, pentru că Eliza a fost adusă pe lume de o mamă care avea 67 de ani, mulțumită unei proceduri de reproducere asistată.
La vremea aceea, știrea a făcut ocolul planetei într-o clipită. Lumea medicală a privit evenimentul cu interes și satisfacție științifică, restul, care cum a putut. Nu întâmplător am început cu jurnalista de la Dailymail, pentru ca nu cumva să se creadă că cei români ar deține monopolul răutății imbecile, aceea pitită în dosul sacrificiului sub semnul lui asta vrea publicul.
Nu doar jurnaliștii au tratat fie ostil, fie ironic, fie chiar morbid, faptul că doamna Adriana Iliescu a riscat tot pentru a da viață, pentru a deveni mamă. Acea parte a publicului pentru care delirul mistic prevalează în fața credinței senine a fost de părere că la mijloc este vorba despre o lucrare a diavolului. Din timp în timp, tabloidele românești, dar nu doar ele și nu doar prin România, anunțau că Eliza se rușinează cu mama ei, sau chiar că mama ei și-a cumpărat coșciug și loc de veci. Cei mai decenți nu reușeau mai mult decât să se întrebe insinuant ce se va alege de Eliza, atunci când mama ei, mâine-poimâine, se va duce la cele veșnice.
Aceeași harpie de la Dailymail - nu vreau să dau și alte exemple, sunt zeci și sute, memoria netului abundă, cine vrea, să caute - comenta în scris o fotografie a celor două, mamă și fiică:„ Oricât de fermecătoare arată împreună, mergând mână în mână până la școală, Adriana Iliescu - la 72 de ani - seamănă mai degrabă cu străbunicul ușor dezgustător al fiicei sale Eliza, în vârstă de cinci ani, decât cu mama ei.”
În tinerețe, doamna profesor Adriana Iliescu a fost nevoită din pricini medicale severe să renunțe la a fi mamă. A regretat din străfundul sufletului. Spune că trebuia să-și riște viața, dar „La acea vreme nu priveam avortul ca pe o crima, așa cum îl văd acum.” Apoi, povestește tot domnia sa, a rămas singură și s-a luat cu altele, s-a măritat cu profesia. Nu a fost atentă la ceea ce-și dorea de fapt, în timp ce scria și publica povești pentru copii. A avut însă puterea de la Dumnezeu și de la Maica Fecioară, să-și riște viața, pentru a fi mamă. Nu am văzut-o niciodată umbrită de nemerniciile cu care i-au fost otrăvite relatările de presă, fie când Eliza mai aniversa un an de viață, fie când marca vreun succes în viața de școlăriță. Tot de la Dumnezeu, răspundea senină celor mai funebru-croncănitoare întrebări.
În fine, a venit și vremea să fie mândra mamă a unei tinere și frumoase studente, dacă ar fi să ne luăm după ceea ce are specia umană mai abject, un copil care nu ar fi trebuit să existe. Nu am nicio îndoială, la fel de fericită, își va vedea, aplauda și săruta fiica și atunci când Eliza își va azvârli spre cer toca de student, proaspăt licențiat.
Domnișoara Eliza, este cea mai fericită fiică din toate timpurile! Iar asta încă din momentul din care mama ei a decis că nimic nu este mai important pe lume, decât ca ea să existe. La aceea vreme, decizia mamei a fost descrisă de gestapoviștii eticii și de deviații religiei a fi una grotescă, egoistă, îngrozitoare, lucrare satanică, de-a dreptul. De fapt, într-un aparent imposibil, mama a decis să purceadă la întruparea unei minunății. Minunăția ești tu, domnișoara Eliza!
PS În timp ce Eliza strălucea la Bacalaureat, America a fost pusă pe jar de decizia Curții Supreme de Justiție a SUA, aceea de a constata că nu există un drept constituțional la avort, lăsând fiecărui stat posibilitatea de a permite, limita sau interzice avorturile. Supărare mare: crima ar fi trebuit să fie cu voie de la Constituție. Dacă s-ar putea, și de la Biblie.
Recomandările noastre
