Mișcarea 5 Stele, de opoziție, este divizată în privința înarmării, dar premierul Mario Draghi susține în continuare poziția occidentală
Disputele pe tema înarmării Ucrainei au creat disensiuni în sânul celui mai mare partid parlamentar din Italia, situația scoțând în evidență poziția diferită din această țară sud-europeană în privința gradului său de implicare în rezistența Kievului împotriva forțelor ruse, scrie Marcus Walker în The Wall Street Journal.
Marți seara, Mișcarea 5 Stele, un partid populist eclectic care, pe vremuri, a ilustrat marile nemulțumiri ale italienilor față de clasa lor politică, s-a rupt în două, zeci de parlamentari părăsind partidul în avantajul unei noi grupări, conduse de ministrul italian de externe, Luigi Di Maio, care sprijină în continuare ajutorul militar acordat Ucrainei.
Di Maio a atacat conducerea Mișcării 5 Stele din jurul lui Giuseppe Conte, fostul premier italian, din cauză că a contestat decizia Italiei de a trimitte arme în Ucraina. “În fața atrocităților comise de Putin în Ucraina, nu putem continua să manifestăm vreo nesiguranță”, a declarat Di Maio marți seara, explicându-și astfel decizia de a părăsi Mișcarea 5 Stele, pe care o conducea. “Trebuie să hotărâm de care parte a istoriei ne situăm: de partea Ucrainei, o țară atacată, sau de partea Rusiei, un agresor”.
Conte, care a spus că Italia nu mai trebuie să trimită armament în Ucraina, pledând totodată pentru dialog, a replicat că Di Maio caută un pretext ca să se îndepărteze de partid.
Ruperea Mișcării 5 Stele, care și-a adjudecat o treime din voturi la ultimele alegeri naționale din 2018, dar care de atunci și-a pierdut o bună parte din sprijin și din energia sa populistă, nu afectează direct stabilitatea guvernului condus de premierul Mario Draghi. Ambele partide, inclusiv demisionarii din jurul lui Di Maio, rămân, cel puțin deocamdată, în coaliția care îl sprijină pe Mario Draghi, fostul președinte al Băncii Centrale Europene. Marți, Draghi a obținut sprijinul parlamentului pentru a-și continua politica pe tema sprijinului militar acordat Ucrainei și pentru eforturile sale, deoacamdată fără rezultat, de a se ajunge la o soluționare diplomatică a războiului.
Italia se numără printre țările europene ceva mai ezitante atunci când vine vorba despre o eventuală finalizare a invaziei Rusiei în Ucraina, care deja durează de patru luni. Cei mai mulți dintre italieni condamnă Rusia și își manifestă simpatia față de ucraineni, dar sondajele demonstrează că o semnificativă minoritate condamnă SUA, Organizația Tratatului Nord-Atlantic sau Kievul. Sprijinul pentru sancțiunile impuse Rusiei e în scădere, iar sondajele arată că tot mai mulți italieni sunt mai degrabă împotriva înarmării Ucrainei și mai puțin în favoarea ei. Aceste atitudini reflectă niște poziții pacifiste într-o țară cu amintiri nefericite de pe urma celor două războaie anterioare, precum și un obișnuit scepticism față de SUA și NATO, mai puțini italieni temându-se de un expansionism rusesc în sudul Europei, având în vedere că Estul pare mult mai expus.
În luna mai, guvernul de la Roma a vehiculat un plan de pace legat de Ucraina, care cuprindea multe elemente sugerate anterior și de Paris sau Berlin: un armistițiu, o Ucraină cu statut neutru, autonomia regiunilor ucrainene Donbas și Crimeea, aceasta din urmă fiind controlată de Rusia sau de apropiați de-ai săi încă din 2014, și o retragere a trupelor ruse care ar duce la o relaxare a sancțiunilor UE. Kremlinul a respins planul italian, calificându-l drept imposibil. Mulți analiști afirmă că Roma ar fi trebuit să știe că planul nu va fi acceptat, iar Draghi nu a făcut decât să răspundă presiunilor venite din partea parlamentarilor care pledau pentru diplomație.
“Opinia publică italiană este psihologic îngrijorată de orice implicare într-un conflict militar și ar fi foarte bucuroasă să-i vadă pe oameni adunați în jurul unei mese, chiar dacă pledoaria pentru diplomație nu reprezintă o soluție reală”, a declarat Lorenzo Pregliasco, șeful de le Quorum, un birou de sondaje din Torino. “Ceea ce nu înțelege însă opinia publică italiană e faptul că furnizarea de armament se înscrie și ea în drumul spre diplomație”. (Traducerea: Alexandru Danga, RADOR)