Stanislau Șușkevici, primul șef de stat al Belarusului independent, unul dintre cei trei lideri care au semnat acordul din decembrie 1991 prin care se declara că U.R.S.S. a încetat să mai existe și un adversar ferm al lui Alyaksandr Lukașenka, a murit. Decesul a survenit în urma spitalizării sale, ca urmare a unor complicații dezvoltate din cauza bolii COVID-19.

Fostul președinte Stanislau Șușkevici a murit

Stanislau Șușkevici, un profesor de fizică nucleară cu o voce blândă, care a devenit un apărător ferm și neclintit al democrației, a murit pe data de 4 mai 2022. Anunțul a fost făcut de soția sa, Iryna. Fostul șef de stat belarus era în vârstă de 87 de ani, potrivit informațiilor furnizate de familie.

Stanislau Șușkevici a jucat un rol esențial în unul dintre cele mai importante evenimente ale secolului XX înainte de a dispărea în mare parte de pe scena mondială. Totuși, el a rămas o voce rezonantă a disidenței în timp ce succesorul său autocrat, Alyaksandr Lukașenka, și-a întărit stăpânirea asupra națiunii de aproape 10 milioane de locuitori.

Pe 8 decembrie 1991, Șușkevici, pe atunci președinte al parlamentului, s-a întâlnit cu președintele rus Boris Elțîn și cu președintele ucrainean Leonid Kravciuk într-o stațiune dintr-o pădure din vestul Belarusului și a semnat Acordurile de la Belavezha, care au dizolvat efectiv Uniunea Sovietică în curs de dezintegrare, creând în același timp Comunitatea Statelor Independente.

Liderul sovietic Mihail Gorbaciov a demisionat la 25 decembrie, iar U.R.S.S. nu a mai existat.

Tinerețea lui Stanislau Șușkevici

Șușkevici s-a născut la Minsk din părinți cu origini țărănești în anul 1934, în plină guvernare a dictatorului sovietic Iosif Stalin. Tatăl său, jurnalist și poet, a fost arestat în 1937 ca „dușman al poporului” și a petrecut opt ani în gulag. A fost eliberat în 1946, dar a fost arestat din nou în 1949 și a lucrat ca tăietor de lemne în Siberia până în 1954.

După ce a studiat fizica la universitate, tânărul Șușkevici a început să lucreze la proiectarea produselor la o fabrică de radio, unde a intrat în contact cu unul dintre cei mai infami americani ai secolului XX.

Lee Harvey Oswald, presupusul asasin al președintelui american John Kennedy, a dezertat în Uniunea Sovietică în 1959 și, înainte de a se întoarce în Statele Unite, a petrecut doi ani la Minsk, unde a ajuns să lucreze la aceeași fabrică. Șușkevici a fost însărcinat cu predarea limbii ruse lui Oswald.

În aprilie 1986, dezastrul nuclear de la Cernobîl din Ucraina a contaminat mari porțiuni din Belarusul din apropiere, provocând strămutarea a zeci de mii de oameni și îmbolnăvindu-i pe mulți, iar Șușkevici a luat cauza celor afectați de accident și de răspunsul dezastruos al guvernului sovietic.

Acesta a fost începutul unei cariere politice care avea să înflorească odată cu prăbușirea unui regim autoritar și să se clatine când un altul s-a instalat mai puțin de un deceniu mai târziu.

Ascensiunea politică a lui Stanislau Șușkevici

Reformele politice ale lui Gorbaciov de la sfârșitul anilor 1980 i-au deschis ușa lui Șușkevici pentru a intra în funcții publice.

Cu sprijinul Frontului Popular Bielorus (BNF), un grup de opoziție nou înființat, Șușkevici a fost ales în 1989 în Congresul Deputaților Poporului din Uniunea Sovietică și în 1990 în Sovietul Suprem al Belarusului - parlamentul - unde a fost ales prim-vicepreședinte.

După lovitura de stat eșuată împotriva lui Gorbaciov din august 1991, mai multe personalități comuniste de top din Belarus au demisionat, inclusiv președintele Sovietului Suprem. În calitate de președinte interimar, Șușkevici a prezidat declarația de independență de la 25 august, iar în septembrie a fost ales oficial președinte.

La fel ca șefii celorlalte republici sovietice care au obținut independența în urma prăbușirii URSS, Șușkevici s-a confruntat de la început cu provocări politice și economice dificile. Belarus avea nevoie de o nouă constituție și de o nouă monedă și trebuia să stabilească o nouă relație cu Rusia, inclusiv ce să facă cu bazele militare sovietice.

Șușkevici a fost de acord să predea Rusiei armele nucleare ale națiunii, numind acest lucru una dintre cele mai importante moșteniri ale sale. El a făcut asta fără să ceară vreo compensație sau condiții, spre deosebire de Kravciuk, care a cerut Moscovei să recunoască mai întâi integritatea teritorială a Ucrainei.

A primit o pensie de stat de mai puțin de 1 dolar/lună

Spre deosebire de mulți alți foști lideri, inclusiv alții din fostele republici sovietice, Șușkevici nu a primit nicio acomodare specială sau protecție din partea guvernului. El a locuit într-un apartament modest din Minsk și a primit o pensie de stat în valoare de mai puțin de 1 dolar pe lună, după ce guvernul lui Lukașenka a refuzat să o ajusteze în funcție de inflație, o decizie despre care mulți cred că a fost menită să îl pedepsească pe Șușkevici pentru poziția sa.

Șușkevici, căruia i s-a interzis să lucreze în Belarus și care și-a suplimentat venitul minuscul de la stat cu onorarii pentru prelegeri și discursuri în străinătate, a declarat într-un interviu din 2016 că nu s-ar „coborî atât de jos încât să îi ceară” ceva lui Lukașenka, pe care l-a numit „fără scrupule” și „lipsit de spirit intelectual”.

„Cât timp sunt sănătos, mă pot întreține singur”, a spus el.