Călăul de Putin a năvălit dezlănțuit asupra Ucrainei pe 24 februarie cu gândul de a-i extermina definitiv pe ucrainieni. Predecesorul lui, un alt călău pe nume Stalin a încercat același lucru în 1932-1933 prin înfometarea ucrainienilor. Nu a reușit, deși au murit atunci peste 10 milioane de oameni. Genocidul lui Stalin a rămas în istorie sub denumirea de holodomor. Foametea ucraineană.

Călăul de Putin nu a reținut de la înaintașul lui eșecul în a-i extermina pe ucrainieni. A reținut doar cruzimea. Dar eșecul lui Stalin pare că nu-l va ocoli nici pe Putin.

Ce va sărbători Putin peste 23 de zile, pe 9 mai, sărbătoarea de suflet a lui și a poporului rus, sărbătoare de sorginte sovietică? Ce și cine vor defila prin Piața Roșie de lângă Kremlin la parada militară?

Tancurile ruse ciuruite de rachetele ucrainienilor? Fantoma navei amiral a flotei ruse, crucișătorul Moskva, mândria Rusiei, trimis cu două zile în urmă pe fundul Mării Negre de bombardamentele militarilor ucrainieni?

Catafalcurile cu cadavrele celor 7 generali și 33 de colonei ruși ai lui Putin uciși de ucrainieni, alături de corpurile celor peste 20.000 de soldați ruși morți pe câmpiile Ucrainei după 52 de zile de război?

Glorioasă paradă! Parada morții. Și parada asta va fi în văzul întregii omeniri. După cum se luptă ucrainienii pentru apărarea fiecărei palme de pământ din țara lor, greu de crezut că Putin va reuși să cucerească ceva din Ucraina până pe 9 mai. Cu atât mai puțin, toată zona Donbas.

Calculând cinic, demența lui Putin cu țintă dublă, zdrobirea Ucrainei și exterminarea ucrainienilor dar, mai ales, războiul declarat indirect SUA cu scopul de a-i demonstra că Rusia este încă o putere de temut a provocat seisme profunde. Dar parțial, sanitare.

Stânga globalistă, puterea politico-economică mondială care impune de ani de zile Occidentului o ideologie progresistă, un fel de comunism al mileniului trei, sucombă.

Noua societate distopică programată de progresiști prevede desființarea valorilor tradiționale istorice: familia, proprietatea, cultura, școala, credința, libertatea, democrația și statul național.

În paralel, ideologia progresistă promovează discriminările pozitive ale unor segmente societale minoritare pe criterii de rasă (mișcarea BLM) și de sex (fenomenul LGBTQ) cărora le-a fost asociată politica Cancel Culture (anularea culturii), restricționarea libertăților și cenzura, miliția gândirii.

Statele din UE care s-au opus politicilor globaliste și și-au reclamat suveranitatea și dreptul de a-și păstra valorile au fost sancționate aspru. Cazul Poloniei este definitoriu.

Considerată ani de zile de către Bruxelles ca fiind o “oaie neagră” a Uniunii Europene pentru că nu a îngenunchiat în fața politicilor progresiste, Polonia a fost șantajată cu sancțiuni financiare și politice dure de către elita globalistă europeană care a tratat-o ca pe o Cenușăreasă recalcitrantă.

Dar în contextul războiului lui Putin contra Ucrainei, Polonia s-a impus ca fiind statul cel mai ferm și mai influent din Europa de Est împotriva călăului rus. Drept urmare, Polonia a devenit polul de putere la care toți liderii Occidentului vin în vizită și îi cer sfatul și ajutorul.

Polonia nu este un caz singular de stat care s-a opus politicilor noii stângi globaliste.

Regatul Unit al Marii Britanii a dat startul. Motivele ieșirii Marii Britanii din UE, opoziția față de politicile punitive progresiste ale Uniunii și față de relațiile extrem de cordiale ale liderilor europeni la adresa lui Putin, par că nu au fost suficient de explicite pentru elitele globaliste.

Acestea au continuat și mai aplicat să impună politicile progresiste celorlalte state din UE.

Rănit profund în orgoliu, establismentul de la Bruxelles i-a cântat Marii Britanii prohodul după plecarea din UE. Ghinion! Regatul Unit și-a recuperat rapid, prin revenirea la suveranitate, puterea care l-a consacrat în istorie.

Azi, iată că exemplul Poloniei, țară care nu a plecat, a rămas în UE și s-a impus, este cât se poate de clar. Modelul polonez dă curaj și altor țări din Uniune să-și păstreze traseele dorite, cele de state naționale care își respectă valorile intrinseci.

Poate că demența belicoasă a lui Putin care a dat peste cap o lume întreagă va readuce și elitele de la Bruxelles la o înțelegere mai înțeleaptă asupra realităților politice, economice și statale ale UE.

Prin repararea punților dintre elitele globaliste ale UE și statele care au opinii divergente, Uniunea Europeană are mai multe șanse să redevină ceea ce a fost. O putere mondială. Poziție pe care a pierdut-o tocmai din cauza politicilor aplicate de când a intrat în era progresistă.

Și în România se simt efectele sanitare ale acestui război. Încrederea românilor în UE, SUA și NATO, aflată oricum la cote bune, a crescut substanțial, la procente cuprinse între 65 și 80%.

În paralel, curentul filorus care dospea în România a scăzut brusc și brutal cu peste 10% potrivit datelor extrase din mai multe sondaje de opinie realizate de INSCOP.

În anul 2021, încrederea românilor în Rusia a fluctuat între 16-18%. În luna aceasta, luna aprilie, cota încrederii românilor în Rusia a ajuns la 7%.

Cei mai favorabili Rusiei sunt, potrivit sociologului Remus Ștefureac de la INSCOP, votanții AUR. Dar, surpriză, și populația tânără cu vârste între 18-29 de ani care a fost mai ușor de manipulat de către propaganda dictată de la Kremlinului.

Înainte de declanșarea războiului, peste 20% din votanții AUR aveau încredere mare și foarte mare în Rusia. În prezent, susținătorii AUR cu sentimente filoruse au scăzut la 14%.

Tinerii între 18-29 de ani aveau, înainte de a porni războiul, încredere mare și foarte mare în Rusia în proporție de peste 30%. Acum, cota de încredere a tinerilor în Rusia a ajuns la 12%.

Dacă guvernanții și clasa politică românească reușesc să profite de oportunitățile speciale care se deschid în urma efectelor războiului stârnit de Putin, România ar deveni a doua forță politică, economică și militară din estul Europei, după Polonia.

Călăul de Putin își joacă soarta și țara la ruleta rusească. Să fie blestemul lui.

Dar dacă guvernanții și clasa politică românească se mai leagănă mult în dorul lelii și nu acționează acum, rapid, cu forță, când au și bani și oportunități și susținere, pentru a recalibra țara asta frumoasă și bogată, atunci vor rămâne în memoria colectivă ca cei care au ratat șansa istorică a României.

Aceea de a deveni o putere în Estul Europa.